ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2861/2015

Decizia nr. 2861/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 652 din 9 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 2334 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamantul A., invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ.

Fără a structura criticile formulate, revizuentul invocă, în esență, erori de judecată și reaua-credință a instanțelor de judecată, care nu au soluționat cererea de recalculare a pensiei și au refuzat să-i acorde despăgubirile salariale solicitate.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția tardivității, invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca tardivă, ceea ce face inutilă analiza cererilor și susținerilor formulate în această cale de atac.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța are în vedere considerentele în continuare arătate:

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de dispozițiile art. 322 - 328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 322 - 324 C. proc. civ.

În speță, prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub număr dosar x/1/2015, revizuentul a solicitat, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile irevocabile nr. 652 din data de 9 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând ca înscrisuri noi statele de plată și declarațiile nominale depuse într-o cauză de asigurări sociale care a format obiectul Dosarului nr. x/3/2011 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Astfel cum precizează revizuentul în cererea formulată și în conformitate cu înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că fișa pentru evidența drepturilor bănești ale revizuentului A. a fost prezentată în ședința publică din 12 februarie 2015, în Dosarul nr. x/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, acest document reprezentând, în opinia recurentului-reclamant, înscrisul nou doveditor care justifică invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., conform căruia "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti (...) în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În raport de conținutul normei de drept citată, pe deplin justificată prin prisma principiul siguranței raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilității hotărârilor judecătorești definitive, Înalta Curte constată că termenul legal de o lună nu a fost respectat.

Astfel, cererea de revizuire a Deciziei nr. 652 din 9 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-contencios administrativ și fiscal, în considerarea motivului de revizuire reglementat prin dispozițiile art. 322 pct. 5) C. proc. civ., a fost formulată la data de 16 martie 2015.

Înalta Curte constată că nu s-a probat că revizuentul ar fi fost împiedicat să exercite calea de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, astfel cum prevăd dispozițiile art. 103 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că, deși înscrisul doveditor a fost descoperit la data de 12 februarie 2015, revizuentul a formulat cererea de revizuire la data 16 martie 2015, cu depășirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 652 din 9 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV