ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4144/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4144/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 423 din 7 noiembrie 2011, Tribunalul Alba a schimbat

încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului S.V.M. din

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracțiunea prevăzută de

art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, modificată și a faptei reținute în sarcina inculpatului B.G.C. din

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată,

în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat art. 256 alin. (1) C.

pen. raportat art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată.

Inculpații S.V.M. și B.G.C. au fost

condamnați pentru aceste infracțiuni la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni

termen de încercare, atrăgându-li-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen. inculpatul S.V.M. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 78/2000, modificată.

În

baza art. 256 alin. (2) C. pen. s-au confiscat bancnotele

de 100 RON, cu seriile X1, X2, X3, X4 și X5.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că la data de

23

septembrie

2010, inculpații S.V.M. și B.G.C. care

asigurau evenimentele pe DN7, la limita județului Hunedoara conform programului

poliției rutiere, au oprit la aproximativ 15 km de Sebeș autoturismul D.D. care

circula pe direcția Deva-Sebeș, condus de investigatorul sub acoperire V.K.A.

întrucât circula cu luminile de întâlnire neaprinse și efectuase o depășire

interzisă, dar existând un dubiu cu privire la acest ultim aspect a fost oprită

și mașina la volanul căreia se afla martorul B.A., care însă nu a putut

confirma depășirea, împrejurare comunicată lui B.G.C. Între timp, inculpatului S.V.M.

i-au fost prezentate de către investigatorul sub acoperire permisul de

conducere și actele mașinii, ocazie cu care lucrătorul de poliție i-a adus la

cunoștință că se rețin permisul pentru depășire în zonă interzisă și

certificatul de înmatriculare pentru lipsa rovignetei, iar în moment în care

era completat procesul-verbal contravențional lângă autoturismul echipajului

poliției rutiere a revenit inculpatul B.G.C.

Cerându-i-se să prezinte rovinieta investigatorul

sub acoperire s-a deplasat la mașina sa, a pus în certificatul de înmatriculare

cinci bancnote de câte 100 RON și a revenit la mașina de poliție unde a dat certificatul

și rovigneta, inculpatului B.G.C., timp în care inculpatul S.V.M. i-a comunicat

investigatorului că a fost amendat cu 60 RON, aplicându-i-se și avertisment pentru

nefolosirea luminilor de întâlnire și încălcarea marcajului longitudinal continuu,

dar, întrucât B.G.C. constatase că suma primită de la contravenient era mai mare

decât sancțiunea luată, i-a spus de două ori să-și ia banii, însă investigatorul

refuzând a zis „șefu, să fie bine” și a plecat spre mașina sa. Banii au fost împărțiți

de inculpații care au lăsat în mapa cu amenzi doar o bancnotă de 100 RON, iar la

scurt timp a intervenit echipa operativă care la percheziție au găsit 300 RON asupra

inculpatului S.V.M. și 100 RON asupra inculpatului B.G.C.

Tribunalul, raportându-se la înregistrările

audio video realizate în mediul ambiental, a constatat că inculpatul S.V.M. cu complicitatea

inculpatului B.G.C. a primit suma de 500 RON de la investigatorul sub acoperire

după ce în prealabil și-a îndeplinit o atribuție de serviciu, respectiv încheiase

procesul-verbal contravențional prin care îi aplicase acestuia sancțiunea amenzii

și cea a avertismentului.

În

aceste condiții s-a apreciat că nu s-a realizat niciuna dintre

variantele alternative ale infracțiunii de luare de mită, remiterea banilor facându-se

din inițiativa investigatorului după constatarea contravențiilor în procesul verbal,

acțiune ce se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de primire de foloase

necuvenite, motiv pentru care s-a schimbat încadrare juridică a faptelor reținute

în sarcina inculpaților S.V.M. și B.G.C. în infracțiunea prevăzută de art. 256

alin. (1) C. pen. raportat art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată,

respectiv art. 26 C. pen. raportat art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 și

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată.

Prima instanță a constatat în baza materialului

probator că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 289 C. pen. raportat la art.17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000,

modificată, lipsind atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă, întrucât inculpatul

S.V.M. nu a întocmit în fals procesul-verbal, în sensul înserării unor împrejurări

și fapte necorespunzătoare adevărului în scopul de a-i aplica contravenientului

o sancțiune mai blândă, în loc să-i suspende permisul de conducere, în condițiile

în care lucrătorii de poliție nu au avut certitudinea că investigatorul a efectuat

o depășire neregulamentară, iar martorul B.A. nu a putut confirma nici el acest

aspect.

Lipsa laturii subiective a infracțiunii

de fals intelectual s-a reținut că rezultă din faptul că inculpatul S.V.M. nu a

întocmit procesul-verbal pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de luare de mită

întrucât probele administrate nu au evidenția vreo discuție cu privire la pretinderea

sau oferirea de bani anterior constatării contravențiilor și aplicării sancțiunilor.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., iar în raport

de lipsa antecedentelor penale s-a apreciat că scopul educativ preventiv al sancțiunii

penale poate fi atins și fără privare de libertate, motiv pentru care s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații S.V.M.

și B.G.C.

Parchetul a criticat greșita schimbare

a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, dar și

soluția de achitare a inculpatului S.V.M. pentru infracțiunea prevăzută de art.

289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată,

precum și cea de confiscare a sumelor primite de cei doi inculpați, pentru ca în

fața instanței de control judiciar să-și modifice integral motivele de apel și să

solicite desființarea hotărârii atacate cu consecința achitării inculpaților în

baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu există intenție infracțională certă

și explicită a acestora.

Inculpații S.V.M. și B.G.C. au solicitat

achitarea pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite în temeiul art. 10

lit. a) C. proc. pen, iar în subsidiar în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în

condițiile în care au fost provocați să comită infracțiuni de către procurorul de

caz.

Prin decizia penală nr. 71/A din 29 mai

2012, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, a admis apelurile Parchetului de

pe lângă Tribunalul Alba și inculpaților B.G.C. și S.V.M., a desființat în parte

hotărârea atacată, dispunând achitarea inculpaților în baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la primirea de foloase

necuvenite, respectiv primirea de foloase necuvenite, înlăturarea confiscării speciale

a bancnotelor de 100 RON cu seriile X1, X2, X3, X4 și X5.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de apel a reținut că situația de fapt stabilită de judecătorul fondului este în

mare parte corectă, întrucât la data de

23

septembrie 2010, inculpații S.V.M. și B.G.C. au asigurat evenimentele pe DN7 la

limita județului Hunedoara, efectuând serviciul cu autospeciala D.L., motiv pentru

care au oprit pentru control autoturismul D.D.

condus

de investigatorul sub acoperire V.K.A. la aproximativ 15 km de

Sebeș

întrucât circula cu luminile de întâlnire neaprinse și ar fi efectuat o depășire

interzisă.

În timp ce inculpatul B.G.C. a oprit în trafic mașina

condusă

de martorul B.A. în scopul confirmării de către un

participant

la trafic a posibilei depășiri neregulamentare efectuate de investigator, celălalt

coinculpat i-a solicitat acestuia permisul de conducere și actele mașinii, iar după

ce i-au fost prezentate documentele i-a comunicat contravenientului că se rețin

pentru depășire în zonă interzisă se reține permisul de conducere, iar pentru lipsa

rovignetei certificatul de înmatriculare. Inculpatul B.G.C.

revenind

la autoturismul echipajului de poliție a constatat că inculpatul S.V.M. completa

procesul-verbal de contravenție, motiv pentru care i-a

comunicat

că celălalt conducător auto nu poate confirma depășirea

neregulamentară,

moment în care investigatorului i-a cerut să prezinte și rovigneta.

Acesta s-a dus la mașina sa, a pus în certificatul

de înmatriculare cinci

bancnote a câte 100 RON și a revenit la

echipajul de poliție predând certificatul și

rovigneta

inculpatului B.G.C. și întrucât procesul-verbal

contravențional

fusese deja întocmit i s-a comunicat de coinculpatul S.V.M. că a fost sancționat

cu 60 RON amendă și cu avertisment pentru

nefolosirea luminilor de întâlnire

și încălcarea marcajului longitudinal continuu.

Inculpatul B.G.C. observând că suma primită

era mai mare ca valoarea amenzi aplicate, i-a spus solicitat investigatorului, în

două rânduri să-și ia banii, însă acesta i-a răspuns „șefu, să fie bine” și a plecat

spre mașina lui, fără a mai aștepta să i se înmâneze procesul-verbal de contravenție,

ulterior inculpații fiind opriți și reținuți de procuror, iar la percheziției s-au

găsit 300 RON asupra inculpatului S.V.M., 100 RON asupra inculpatului B.G.C. și

100 RON în mapa cu amenzi.

S-a constatat că în mod corect judecătorul

fondului nu a reținut că faptele inculpaților se circumscriu elementelor constitutive

ale acestei infracțiunii de luare de mită, întrucât remiterea banilor a avut loc

după ce inculpatul S.V.M. și-a îndeplinit atribuțiile specifice funcției, fără ca

în prealabil să se realizeze unul din elementele materiale alternative ale infracțiunii

prevăzute de art. 254 C. pen., respectiv oferirea, pretinderea sau acceptarea de

foloase necuvenite, iar constatarea doar a contravențiilor privitoare la nepunerea

în funcțiune a luminilor și cea a încălcării marcajului continuu nu a fost rezultatul

primirii banilor de la investigator, ci s-a datorat faptului că nu exista certitudine

în legătură cu depășirea interzisă.

S-a apreciat că inculpatul B.G.C. nu a

acceptat promisiunea unor foloase necuvenite în momentul în care investigatorul

i-a răspuns „să fie bine” la întrebarea de ce va reveni cu certificatul de înmatriculare,

în condițiile în care din înregistrările audio din mediul ambiental rezultă că nu

a existat intenția

inculpatului

de a pretinde sau primi bani, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă i-a solicitat

contravenientului în două rânduri să-și ia banii înapoi.

S-a mai reținut că și soluția de achitare

pentru infracțiunea de fals intelectual este corectă, deoarece nu s-a dovedit, dincolo

de orice dubiu, că inculpatul S.V.M. a atestat împrejurări nereale care să atragă

contravenientului o sancțiune pecuniară mai redusă ca urmare a faptului că nu i-a

fost suspendat permisul de conducere.

Instanța de control judiciar a constatat

că activitatea investigatorului sub acoperire se circumscrie noțiunii de provocare,

în sensul conturat de jurisprudența C.E.D.O., chiar dacă judecătorul fondului nu

a examinat apărările inculpaților sub acest aspect, deși avea obligația să verifice

dacă investigatorul sub acoperire V.K.A. și martorul B.A. sunt agenți provocatori.

Făcându-se trimitere la dispozițiile

art. 26

1

alin. (6) din Legea nr. 78/2000, s-a reținut că deși investigatorii

sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi autorizați să promită,

să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcționar, în condițiile

prevăzute la art. 254, 256 sau 257 C. pen., aceștia în raport de prevederile

art. 68 alin. (2) C. proc. pen., nu pot din proprie inițiativă să ofere sau să promită

remiterea de foloase necuvenite fără să existe în prealabil o acțiune de solicitare

a banilor, întrucât este interzisă oferirea făcută exclusiv în scopul de a preconstitui

probe și a determina pe cineva să săvârșească infracțiuni în acest scop.

Ca atare, s-a constatat că actele dosarului

de urmărire penală nu evidențiază preexistenta unor „indicii temeinice” privind

pregătirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită de către cei doi polițiști reținute

de procuror, în condițiile în care în proces-verbal de sesizare din oficiu din 21

septembrie 2010 se precizează că la nivelul D.G.A. se dețin date cu privire la faptul

că B.G.C. și S.V.M., pretind și primesc în mod repetat sume de bani ori alte foloase

de la persoanele aflate în trafic, care comit ilegalități, pentru a nu aplica măsurile

legale (întocmirea proceselor-verbale de constatare a contravențiilor sau aplică

sancțiuni mai blânde pentru alte încălcări decât cele comise), fără a se menționa

aceste date, pentru a putea fi verificate.

S-a mai reținut că la data sesizării din

oficiu au fost desemnați să desfășoare activități de investigatori sub acoperire

numiții V.M., N.A. și V.K.A., după ce în prealabil inculpatul S.V.M. a solicitat,

în ziua de 18 septembrie 2010, întreruperea concediului de odihnă (aprobat pentru

o perioadă de 17 zile începând din 17 septembrie 2010) ca urmare a cererii șefului

împuternicit al Serviciului politiei rutiere Alba, din cadrul I.P.J. Alba, motivată

de necesitatea prezenței acestuia pe tronsonul de drum național DN 7, fiind astfel

repartizat, în intervalul 20 septembrie 2010-26 septembrie 2010, să facă parte alături

de inculpatul B.G.C. dispozitivul de politie rutieră ce acționează pe sectorul de

siguranța, limita județul Hunedoara.

Din actele dosarului (declarațiile martorilor

M.S.D., C.V. și B.A., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante,

procesele-verbale contravenționale) a rezultat că, la data de 23 septembrie 2010,

cei doi inculpați au sancționat în trafic 5 persoane, până când a fost oprit și

investigatorul

sub acoperire V.K.A. pentru că circula

cu luminile de întâlnire neaprinse și efectuase o depășire interzisă, această încălcare

neputând fi reținută așa cum s-a arătat și anterior întrucât nu a putut fi confirmată

de martorul B.A. care atât la urmărire penală cât și în fața instanțelor nu a putut

preciza dacă a fost depășit în trafic de investigator, împrejurare care atestă varianta

avansată de inculpați și susținută și de martorul K.I., agent de poliție rutieră,

care a arătat că „atunci când este dubiu cu privire la existența unei contravenții,

nu se aplică nicio sancțiune”, motiv pentru care în procesul-verbal s-au reținut

doar conducerea autoturismului pe DN 7 fără a avea puse în funcțiune luminile de

întâlnire și încălcarea marcajului longitudinal continuu, în intenția de efectuare

a depășirii, contravenții pentru care inculpatul S.V.M. i-a comunicat investigatorului

că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 60 RON și cu avertisment, abia ulterior

inculpatul B.G.C. primind certificatul de înmatriculare cu cele 5 bancnote de 100

RON, situație în care i-a solicitat contravenientului de două ori să-și ia banii.

Raportat la probele administrate în cauză

și la starea de fapt expusă, instanța de apel a apreciat că activitatea investigatorului

sub acoperire a depășit limitele atribuțiilor conferite de lege, de a acționa în

scopul descoperirii activității infracționale a inculpaților, provocându-i pe aceștia

să comită infracțiuni, în vedere administrării de probe în acuzare.

Cu privire la testul de integritate din

data de 25 martie 2010 și înregistrarea audio-video a acestui test, depuse la instanța

de fond la dosar, instanța de prim control judiciar a reținut că, deși la momentul

la care au fost efectuate nu exista un cadru legal clar, previzibil de reglementare

a procedurii, fiind realizate în baza unor ordine secrete de serviciu, acestea ar

fi putea avea valoarea unor indicii care să justifice demararea unor cercetări cu

privire la persoanele testate, însă, în speță, nu constituie date suficiente care

să dovedească că cei doi inculpați săvârșeau fapte corupție și care să convingă

un observator obiectiv că, fără intervenția investigatorului sub acoperire, aceștia

ar fi comis cel puțin infracțiunea de primire de foloase necuvenite.

Vizionând înregistrarea din 25 martie 2010,

instanța de apel a constatat că inculpatul B.G.C. ar fi pretins primit 200 RON de

la un conducător auto oprit în trafic, în timp ce inculpatul S.V.M. se afla în spatele

autoturismului, deși în raport se menționase că se afla autospeciala de poliție,

împrejurări care au fost apreciate ca insuficiente pentru a se justifica activitatea

demarată și desfășurată de către organele de urmărire penală în luna septembrie,

la 6 luni de la data efectuării testului de integritate, cu atât mai mult cu cât

martorii M.S.D. și C.V. sancționați contravențional la data de 23 septembrie 2010

au declarat că nu li s-a pretins nicio sumă de bani, iar martorul M.I. a relatat

că lui, unui văr și unei terțe persoane cu influență în Cugir le-au fost aplicate

sancțiuni de inculpatul S.V.M., care are reputația de polițist corect, profesionalismul

celor doi inculpații fiind precizată și de martorii K.I., S.N., M.I. și B.I.

Mențiunile neconforme cu realitatea din

cuprinsul raportului privind testul de integritate, rechemarea din concediu legal

de odihnă a inculpatului S.V.M.

,

consemnarea greșită a locului în care au fost depistați inculpații, respectiv la

500 m de locul unde se presupune că s-au comis faptele, deși aceștia au fost prinși

la distanță mai mare, reprezintă tot atâtea nereguli care în viziunea instanței

de prim control judiciar dovedesc dincolo de orice dubiu că cei doi nu au avut intenția

de a săvârși vreo faptă de corupție, rezoluție infracțională fiind „inoculată” conștiinței

și voinței lor de către investigatorul sub acoperire, motiv pentru care constatând

că lipsește latura subiectivă a infracțiunilor a dispus achitarea inculpaților.

Curtea de apel a înlăturat însă apărarea

inculpaților că au plecat în urmărirea investigatorului pentru a-i restitui banii

când din înregistrarea în mediu ambiental rezultă că după ce inculpatul B.G.C. i-a

solicitat lui V.K.A. să își ia banii înapoi, suma de 500 RON a rămas în posesia

lor, fiind găsiți la percheziție.

Apelul declarat de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Alba s-a apreciat ca fiind fondat sub aspectul confiscării speciale

a bancnotelor ridicate de la inculpați cu ocazia prinderii în flagrant.

S-a reținut că, deși potrivit art. 256

alin. (3) C. pen., sumele primite cu titlu de foloase necuvenite se confiscă, în

speță nu se impunea luarea acestei măsuri întrucât cei 500 RON nu au fost dați de

un mituitor care nu a denunțat autorităților fapta înainte ca organele de urmărire

penală să se fi sesizat, ci de către investigatorul sub acoperire, banii provenind

din fondurile organelor judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs,

în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care, invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a arătat

că soluția de achitare este consecința unei grave erori de fapt.

În

motivarea recusului s-a arătat că în mod corect instanța de

prim control judiciar a reținut activitatea provocatoare a autorităților judiciare

în inițierea și derularea flagrantului, motiv pentru care dovezile procurate în

acest fel nu pot constitui temei suficient pentru reținerea infracțiunilor de luare

de mită și fals intelectual, însă acest aspect nu înlătură și faptul că cei doi

agenți de poliție după încetarea acțiunilor provocatori și-au împărțit bani lăsați

de investigatorul sub acoperire, activitate ce se situează în afara cadrului legal.

Nimic nu îi împeidica pe aceștia să-și anunțe superiorii în vederea luării măsurilor

corespunzătoare, împrejurare care demonstrează că fapta inculpaților S.V.M. și B.G.C.

de a-și împărți bani lăsați de investigator se circumscrie elementelor constitutive

ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, în condițiile în care acțiunea

acestora este autonomă și se situează după consumare activităților de provocare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare

de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau

de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de

casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea

eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în împrejurările

în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau,

fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra

soluției. Așadar, greșita examinare a probelor administrate la instanța de fond,

sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există,

ori se consideră că anumite probe demonstrează existența unei împrejurări, când

de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori

grave în reținerea situației de fapt.

Ca atare, existența erorii de fapt, ca

motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut

ce îi este recunoscut doar instanței de prim control judiciar, prin prisma dispozițiilor

art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În

speță, parchetul, în cadrul motivelor de recurs dezvoltate

în scris și în ședință publică, nu a fost în măsură să evidențieze vreo contradicție

evidentă și controversată între conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite

de către instanța de prim control judiciar, fiind neîntemeiate susținerile procurorului

potrivit cărora activitățile desfășurate de inculpații S.V.M. și B.G.C. după ce

investigatorul sub acoperire a refuzat, în două rânduri, să ia cei 500 RON pe care

îi strecurase în certificatul de înmatriculare predat pentru control inculpatului

B.G.C. se conturează în mod legitim conținutul constitutiv al infracțiunii de primire

de foloase necuvenite.

Instanța de prim control judiciar, conformându-se

dispozițiilor art. 383 C. proc. pen., a descris în expunerea hotărârii împrejurările

de fapt și a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei pentru achitarea

inculpaților S.V.M. și B.G.C. sub aspectul infracțiunii de primire de foloase necuvenite,

fără a denaturat și ignora conținutul declarațiilor martorilor B.A., K.I., M.S.D.

și C.V., ale celor doi inculpați, precum și al înregistrărilor audio video în mediu

ambiental din 23 septembrie 2010.

Din împrejurările de fapt, corect stabilite

de Curtea de Apel Alba Iulia, care de altfel nici nu au fost contestate de parchet,

rezultă fără echivoc faptul că cei doi inculpați nu au avut intenția de a comite

infracțiunea de primire de foloase necuvenite, aceștia intrând în posesia banilor

în urma acțiunilor provocatorii ale investigatorului sub acoperire V.K.A., derulate

în procedura de inițiere și realizare a flagrantului.

Altfel spus, inculpații S.V.M. și B.G.C.

încheind corect procesul-verbal de constatare a contravențiilor, în cadrul atribuțiilor

de serviciu nu au primit de la investigatorul sub acoperire bani pentru îndeplinirea

corespunzătoare a acestora, remiterea sumei de 500 RON făcându-se cu încercarea

prinderii lor în flagrant și cercetării pentru infracțiunea de luare de mită, așa

cum s-a reținut și în procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat de procurorul

de caz.

Modul în care a fost pregătit și desfășurat

flagrantul, începând cu rechemarea din concediu a inculpatului S.V.M. și schimbarea

programării serviciului de asigure a evenimentelor pe DN7 la

limita județului Hunedoara, pentru ca cei

doi inculpați să facă parte din același echipaj de poliție, până la remiterea sumei

de bani de către investigator, ce nu fusese precedată de o discuție în acest sens

și la refuzul repetat al acestuia de a-și lua bani, urmat cu plecarea să fără a

ridica procesul-verbal contravențional, dovedește dincolo de orice dubiu că inculpații

S.V.M. și B.G.C. nu au avut intenția de a comite vreo faptă de corupție, chiar dacă

ulterior intrării în posesia banilor nu au avut reacția considerată de parchet ca

fiind cea mai în măsură a înlătura orice suspiciune cu privire la comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 256 C. pen.

În

realitate, prin criticile formulate se tinde la o reapreciere

a materialului probator din perspectiva unor raționamente care în opinia parchetului

ar putea demonstra că activitatea desfășurată de inculpații S.V.M. și B.G.C. se

circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite,

operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Constatând, așadar, că, în cauză, nu este

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din

oficiu, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 385

15

pct. (1)

lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba lulia, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva deciziei penale nr.

71/A din 29 mai 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, privind pe inculpații

S.V.M. și B.G.C.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a intimaților inculpați S.V.M. și B.G.C., în sumă de câte 50 RON, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13

decembrie 2012.