ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4144/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 423 din 7 noiembrie 2011, Tribunalul Alba a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului S.V.M. din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracțiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată și a faptei reținute în sarcina inculpatului B.G.C. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată. Inculpații S.V.M. și B.G.C. au fost condamnați pentru aceste infracțiuni la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni termen de încercare, atrăgându-li-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul S.V.M. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată. În baza art. 256 alin. (2) C. pen. s-au confiscat bancnotele de 100 RON, cu seriile X1, X2, X3, X4 și X5.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 23 septembrie 2010, inculpații S.V.M. și B.G.C. care asigurau evenimentele pe DN7, la limita județului Hunedoara conform programului poliției rutiere, au oprit la aproximativ 15 km de Sebeș autoturismul D.D. care circula pe direcția Deva-Sebeș, condus de investigatorul sub acoperire V.K.A. întrucât circula cu luminile de întâlnire neaprinse și efectuase o depășire interzisă, dar existând un dubiu cu privire la acest ultim aspect a fost oprită și mașina la volanul căreia se afla martorul B.A., care însă nu a putut confirma depășirea, împrejurare comunicată lui B.G.C. Între timp, inculpatului S.V.M.

i-au fost prezentate de către investigatorul sub acoperire permisul de conducere și actele mașinii, ocazie cu care lucrătorul de poliție i-a adus la cunoștință că se rețin permisul pentru depășire în zonă interzisă și certificatul de înmatriculare pentru lipsa rovignetei, iar în moment în care era completat procesul-verbal contravențional lângă autoturismul echipajului poliției rutiere a revenit inculpatul B.G.C. Cerându-i-se să prezinte rovinieta investigatorul sub acoperire s-a deplasat la mașina sa, a pus în certificatul de înmatriculare cinci bancnote de câte 100 RON și a revenit la mașina de poliție unde a dat certificatul și rovigneta, inculpatului B.G.C., timp în care inculpatul S.V.M.

i-a comunicat investigatorului că a fost amendat cu 60 RON, aplicându-i-se și avertisment pentru nefolosirea luminilor de întâlnire și încălcarea marcajului longitudinal continuu, dar, întrucât B.G.C. constatase că suma primită de la contravenient era mai mare decât sancțiunea luată, i-a spus de două ori să-și ia banii, însă investigatorul refuzând a zis „șefu, să fie bine” și a plecat spre mașina sa. Banii au fost împărțiți de inculpații care au lăsat în mapa cu amenzi doar o bancnotă de 100 RON, iar la scurt timp a intervenit echipa operativă care la percheziție au găsit 300 RON asupra inculpatului S.V.M. și 100 RON asupra inculpatului B.G.C. Tribunalul, raportându-se la înregistrările audio video realizate în mediul ambiental, a constatat că inculpatul S.V.M.

cu complicitatea inculpatului B.G.C. a primit suma de 500 RON de la investigatorul sub acoperire după ce în prealabil și-a îndeplinit o atribuție de serviciu, respectiv încheiase procesul-verbal contravențional prin care îi aplicase acestuia sancțiunea amenzii și cea a avertismentului. În aceste condiții s-a apreciat că nu s-a realizat niciuna dintre variantele alternative ale infracțiunii de luare de mită, remiterea banilor facându-se din inițiativa investigatorului după constatarea contravențiilor în procesul verbal, acțiune ce se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de primire de foloase necuvenite, motiv pentru care s-a schimbat încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților S.V.M.

și B.G.C. în infracțiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată, respectiv art. 26 C. pen. raportat art. 256 alin. (1) C. pen. raportat art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, modificată. Prima instanță a constatat în baza materialului probator că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art.17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, lipsind atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă, întrucât inculpatul S.V.M. nu a întocmit în fals procesul-verbal, în sensul înserării unor împrejurări și fapte necorespunzătoare adevărului în scopul de a-i aplica contravenientului o sancțiune mai blândă, în loc să-i suspende permisul de conducere, în condițiile în care lucrătorii de poliție nu au avut certitudinea că investigatorul a efectuat o depășire neregulamentară, iar martorul B.A.

nu a putut confirma nici el acest aspect. Lipsa laturii subiective a infracțiunii de fals intelectual s-a reținut că rezultă din faptul că inculpatul S.V.M. nu a întocmit procesul-verbal pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de luare de mită întrucât probele administrate nu au evidenția vreo discuție cu privire la pretinderea sau oferirea de bani anterior constatării contravențiilor și aplicării sancțiunilor. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., iar în raport de lipsa antecedentelor penale s-a apreciat că scopul educativ preventiv al sancțiunii penale poate fi atins și fără privare de libertate, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații S.V.M. și B.G.C. Parchetul a criticat greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, dar și soluția de achitare a inculpatului S.V.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, precum și cea de confiscare a sumelor primite de cei doi inculpați, pentru ca în fața instanței de control judiciar să-și modifice integral motivele de apel și să solicite desființarea hotărârii atacate cu consecința achitării inculpaților în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu există intenție infracțională certă și explicită a acestora.

Inculpații S.V.M. și B.G.C. au solicitat achitarea pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen, iar în subsidiar în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în condițiile în care au fost provocați să comită infracțiuni de către procurorul de caz. Prin decizia penală nr. 71/A din 29 mai 2012, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și inculpaților B.G.C. și S.V.M., a desființat în parte hotărârea atacată, dispunând achitarea inculpaților în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la primirea de foloase necuvenite, respectiv primirea de foloase necuvenite, înlăturarea confiscării speciale a bancnotelor de 100 RON cu seriile X1, X2, X3, X4 și X5.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că situația de fapt stabilită de judecătorul fondului este în mare parte corectă, întrucât la data de 23 septembrie 2010, inculpații S.V.M. și B.G.C. au asigurat evenimentele pe DN7 la limita județului Hunedoara, efectuând serviciul cu autospeciala D.L., motiv pentru care au oprit pentru control autoturismul D.D. condus de investigatorul sub acoperire V.K.A. la aproximativ 15 km de Sebeș întrucât circula cu luminile de întâlnire neaprinse și ar fi efectuat o depășire interzisă. În timp ce inculpatul B.G.C. a oprit în trafic mașina condusă de martorul B.A.

în scopul confirmării de către un participant la trafic a posibilei depășiri neregulamentare efectuate de investigator, celălalt coinculpat i-a solicitat acestuia permisul de conducere și actele mașinii, iar după ce i-au fost prezentate documentele i-a comunicat contravenientului că se rețin pentru depășire în zonă interzisă se reține permisul de conducere, iar pentru lipsa rovignetei certificatul de înmatriculare. Inculpatul B.G.C. revenind la autoturismul echipajului de poliție a constatat că inculpatul S.V.M. completa procesul-verbal de contravenție, motiv pentru care i-a comunicat că celălalt conducător auto nu poate confirma depășirea neregulamentară, moment în care investigatorului i-a cerut să prezinte și rovigneta.

Acesta s-a dus la mașina sa, a pus în certificatul de înmatriculare cinci bancnote a câte 100 RON și a revenit la echipajul de poliție predând certificatul și rovigneta inculpatului B.G.C. și întrucât procesul-verbal contravențional fusese deja întocmit i s-a comunicat de coinculpatul S.V.M. că a fost sancționat cu 60 RON amendă și cu avertisment pentru nefolosirea luminilor de întâlnire și încălcarea marcajului longitudinal continuu. Inculpatul B.G.C. observând că suma primită era mai mare ca valoarea amenzi aplicate, i-a spus solicitat investigatorului, în două rânduri să-și ia banii, însă acesta i-a răspuns „șefu, să fie bine” și a plecat spre mașina lui, fără a mai aștepta să i se înmâneze procesul-verbal de contravenție, ulterior inculpații fiind opriți și reținuți de procuror, iar la percheziției s-au găsit 300 RON asupra inculpatului S.V.M., 100 RON asupra inculpatului B.G.C.

și 100 RON în mapa cu amenzi. S-a constatat că în mod corect judecătorul fondului nu a reținut că faptele inculpaților se circumscriu elementelor constitutive ale acestei infracțiunii de luare de mită, întrucât remiterea banilor a avut loc după ce inculpatul S.V.M. și-a îndeplinit atribuțiile specifice funcției, fără ca în prealabil să se realizeze unul din elementele materiale alternative ale infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen., respectiv oferirea, pretinderea sau acceptarea de foloase necuvenite, iar constatarea doar a contravențiilor privitoare la nepunerea în funcțiune a luminilor și cea a încălcării marcajului continuu nu a fost rezultatul primirii banilor de la investigator, ci s-a datorat faptului că nu exista certitudine în legătură cu depășirea interzisă.

S-a apreciat că inculpatul B.G.C. nu a acceptat promisiunea unor foloase necuvenite în momentul în care investigatorul i-a răspuns „să fie bine” la întrebarea de ce va reveni cu certificatul de înmatriculare, în condițiile în care din înregistrările audio din mediul ambiental rezultă că nu a existat intenția inculpatului de a pretinde sau primi bani, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă i-a solicitat contravenientului în două rânduri să-și ia banii înapoi. S-a mai reținut că și soluția de achitare pentru infracțiunea de fals intelectual este corectă, deoarece nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că inculpatul S.V.M. a atestat împrejurări nereale care să atragă contravenientului o sancțiune pecuniară mai redusă ca urmare a faptului că nu i-a fost suspendat permisul de conducere.

Instanța de control judiciar a constatat că activitatea investigatorului sub acoperire se circumscrie noțiunii de provocare, în sensul conturat de jurisprudența C.E.D.O., chiar dacă judecătorul fondului nu a examinat apărările inculpaților sub acest aspect, deși avea obligația să verifice dacă investigatorul sub acoperire V.K.A. și martorul B.A. sunt agenți provocatori. Făcându-se trimitere la dispozițiile art. 26 1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000, s-a reținut că deși investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcționar, în condițiile prevăzute la art. 254, 256 sau 257 C. pen., aceștia în raport de prevederile art. 68 alin. (2) C. proc.

pen., nu pot din proprie inițiativă să ofere sau să promită remiterea de foloase necuvenite fără să existe în prealabil o acțiune de solicitare a banilor, întrucât este interzisă oferirea făcută exclusiv în scopul de a preconstitui probe și a determina pe cineva să săvârșească infracțiuni în acest scop. Ca atare, s-a constatat că actele dosarului de urmărire penală nu evidențiază preexistenta unor „indicii temeinice” privind pregătirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită de către cei doi polițiști reținute de procuror, în condițiile în care în proces-verbal de sesizare din oficiu din 21 septembrie 2010 se precizează că la nivelul D.G.A. se dețin date cu privire la faptul că B.G.C.

și S.V.M., pretind și primesc în mod repetat sume de bani ori alte foloase de la persoanele aflate în trafic, care comit ilegalități, pentru a nu aplica măsurile legale (întocmirea proceselor-verbale de constatare a contravențiilor sau aplică sancțiuni mai blânde pentru alte încălcări decât cele comise), fără a se menționa aceste date, pentru a putea fi verificate. S-a mai reținut că la data sesizării din oficiu au fost desemnați să desfășoare activități de investigatori sub acoperire numiții V.M., N.A. și V.K.A., după ce în prealabil inculpatul S.V.M. a solicitat, în ziua de 18 septembrie 2010, întreruperea concediului de odihnă (aprobat pentru o perioadă de 17 zile începând din 17 septembrie 2010) ca urmare a cererii șefului împuternicit al Serviciului politiei rutiere Alba, din cadrul I.P.J.

Alba, motivată de necesitatea prezenței acestuia pe tronsonul de drum național DN 7, fiind astfel repartizat, în intervalul 20 septembrie 2010-26 septembrie 2010, să facă parte alături de inculpatul B.G.C. dispozitivul de politie rutieră ce acționează pe sectorul de siguranța, limita județul Hunedoara. Din actele dosarului (declarațiile martorilor M.S.D., C.V. și B.A., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale contravenționale) a rezultat că, la data de 23 septembrie 2010, cei doi inculpați au sancționat în trafic 5 persoane, până când a fost oprit și investigatorul sub acoperire V.K.A. pentru că circula cu luminile de întâlnire neaprinse și efectuase o depășire interzisă, această încălcare neputând fi reținută așa cum s-a arătat și anterior întrucât nu a putut fi confirmată de martorul B.A.

care atât la urmărire penală cât și în fața instanțelor nu a putut preciza dacă a fost depășit în trafic de investigator, împrejurare care atestă varianta avansată de inculpați și susținută și de martorul K.I., agent de poliție rutieră, care a arătat că „atunci când este dubiu cu privire la existența unei contravenții, nu se aplică nicio sancțiune”, motiv pentru care în procesul-verbal s-au reținut doar conducerea autoturismului pe DN 7 fără a avea puse în funcțiune luminile de întâlnire și încălcarea marcajului longitudinal continuu, în intenția de efectuare a depășirii, contravenții pentru care inculpatul S.V.M. i-a comunicat investigatorului că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 60 RON și cu avertisment, abia ulterior inculpatul B.G.C.

primind certificatul de înmatriculare cu cele 5 bancnote de 100 RON, situație în care i-a solicitat contravenientului de două ori să-și ia banii. Raportat la probele administrate în cauză și la starea de fapt expusă, instanța de apel a apreciat că activitatea investigatorului sub acoperire a depășit limitele atribuțiilor conferite de lege, de a acționa în scopul descoperirii activității infracționale a inculpaților, provocându-i pe aceștia să comită infracțiuni, în vedere administrării de probe în acuzare.

Cu privire la testul de integritate din data de 25 martie 2010 și înregistrarea audio-video a acestui test, depuse la instanța de fond la dosar, instanța de prim control judiciar a reținut că, deși la momentul la care au fost efectuate nu exista un cadru legal clar, previzibil de reglementare a procedurii, fiind realizate în baza unor ordine secrete de serviciu, acestea ar fi putea avea valoarea unor indicii care să justifice demararea unor cercetări cu privire la persoanele testate, însă, în speță, nu constituie date suficiente care să dovedească că cei doi inculpați săvârșeau fapte corupție și care să convingă un observator obiectiv că, fără intervenția investigatorului sub acoperire, aceștia ar fi comis cel puțin infracțiunea de primire de foloase necuvenite.

Vizionând înregistrarea din 25 martie 2010, instanța de apel a constatat că inculpatul B.G.C. ar fi pretins primit 200 RON de la un conducător auto oprit în trafic, în timp ce inculpatul S.V.M. se afla în spatele autoturismului, deși în raport se menționase că se afla autospeciala de poliție, împrejurări care au fost apreciate ca insuficiente pentru a se justifica activitatea demarată și desfășurată de către organele de urmărire penală în luna septembrie, la 6 luni de la data efectuării testului de integritate, cu atât mai mult cu cât martorii M.S.D. și C.V. sancționați contravențional la data de 23 septembrie 2010 au declarat că nu li s-a pretins nicio sumă de bani, iar martorul M.I. a relatat că lui, unui văr și unei terțe persoane cu influență în Cugir le-au fost aplicate sancțiuni de inculpatul S.V.M., care are reputația de polițist corect, profesionalismul celor doi inculpații fiind precizată și de martorii K.I., S.N., M.I.

și B.I. Mențiunile neconforme cu realitatea din cuprinsul raportului privind testul de integritate, rechemarea din concediu legal de odihnă a inculpatului S.V.M. , consemnarea greșită a locului în care au fost depistați inculpații, respectiv la 500 m de locul unde se presupune că s-au comis faptele, deși aceștia au fost prinși la distanță mai mare, reprezintă tot atâtea nereguli care în viziunea instanței de prim control judiciar dovedesc dincolo de orice dubiu că cei doi nu au avut intenția de a săvârși vreo faptă de corupție, rezoluție infracțională fiind „inoculată” conștiinței și voinței lor de către investigatorul sub acoperire, motiv pentru care constatând că lipsește latura subiectivă a infracțiunilor a dispus achitarea inculpaților.

Curtea de apel a înlăturat însă apărarea inculpaților că au plecat în urmărirea investigatorului pentru a-i restitui banii când din înregistrarea în mediu ambiental rezultă că după ce inculpatul B.G.C. i-a solicitat lui V.K.A. să își ia banii înapoi, suma de 500 RON a rămas în posesia lor, fiind găsiți la percheziție. Apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba s-a apreciat ca fiind fondat sub aspectul confiscării speciale a bancnotelor ridicate de la inculpați cu ocazia prinderii în flagrant. S-a reținut că, deși potrivit art. 256 alin. (3) C. pen., sumele primite cu titlu de foloase necuvenite se confiscă, în speță nu se impunea luarea acestei măsuri întrucât cei 500 RON nu au fost dați de un mituitor care nu a denunțat autorităților fapta înainte ca organele de urmărire penală să se fi sesizat, ci de către investigatorul sub acoperire, banii provenind din fondurile organelor judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a arătat că soluția de achitare este consecința unei grave erori de fapt. În motivarea recusului s-a arătat că în mod corect instanța de prim control judiciar a reținut activitatea provocatoare a autorităților judiciare în inițierea și derularea flagrantului, motiv pentru care dovezile procurate în acest fel nu pot constitui temei suficient pentru reținerea infracțiunilor de luare de mită și fals intelectual, însă acest aspect nu înlătură și faptul că cei doi agenți de poliție după încetarea acțiunilor provocatori și-au împărțit bani lăsați de investigatorul sub acoperire, activitate ce se situează în afara cadrului legal.

Nimic nu îi împeidica pe aceștia să-și anunțe superiorii în vederea luării măsurilor corespunzătoare, împrejurare care demonstrează că fapta inculpaților S.V.M. și B.G.C. de a-și împărți bani lăsați de investigator se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, în condițiile în care acțiunea acestora este autonomă și se situează după consumare activităților de provocare. Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita examinare a probelor administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației de fapt.

Ca atare, existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen. În speță, parchetul, în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în scris și în ședință publică, nu a fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între conținutul probelor și împrejurările de fapt stabilite de către instanța de prim control judiciar, fiind neîntemeiate susținerile procurorului potrivit cărora activitățile desfășurate de inculpații S.V.M. și B.G.C. după ce investigatorul sub acoperire a refuzat, în două rânduri, să ia cei 500 RON pe care îi strecurase în certificatul de înmatriculare predat pentru control inculpatului B.G.C.

se conturează în mod legitim conținutul constitutiv al infracțiunii de primire de foloase necuvenite. Instanța de prim control judiciar, conformându-se dispozițiilor art. 383 C. proc. pen., a descris în expunerea hotărârii împrejurările de fapt și a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei pentru achitarea inculpaților S.V.M. și B.G.C. sub aspectul infracțiunii de primire de foloase necuvenite, fără a denaturat și ignora conținutul declarațiilor martorilor B.A., K.I., M.S.D.

și C.V., ale celor doi inculpați, precum și al înregistrărilor audio video în mediu ambiental din 23 septembrie 2010. Din împrejurările de fapt, corect stabilite de Curtea de Apel Alba Iulia, care de altfel nici nu au fost contestate de parchet, rezultă fără echivoc faptul că cei doi inculpați nu au avut intenția de a comite infracțiunea de primire de foloase necuvenite, aceștia intrând în posesia banilor în urma acțiunilor provocatorii ale investigatorului sub acoperire V.K.A., derulate în procedura de inițiere și realizare a flagrantului. Altfel spus, inculpații S.V.M. și B.G.C.

încheind corect procesul-verbal de constatare a contravențiilor, în cadrul atribuțiilor de serviciu nu au primit de la investigatorul sub acoperire bani pentru îndeplinirea corespunzătoare a acestora, remiterea sumei de 500 RON făcându-se cu încercarea prinderii lor în flagrant și cercetării pentru infracțiunea de luare de mită, așa cum s-a reținut și în procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat de procurorul de caz. Modul în care a fost pregătit și desfășurat flagrantul, începând cu rechemarea din concediu a inculpatului S.V.M.

și schimbarea programării serviciului de asigure a evenimentelor pe DN7 la limita județului Hunedoara, pentru ca cei doi inculpați să facă parte din același echipaj de poliție, până la remiterea sumei de bani de către investigator, ce nu fusese precedată de o discuție în acest sens și la refuzul repetat al acestuia de a-și lua bani, urmat cu plecarea să fără a ridica procesul-verbal contravențional, dovedește dincolo de orice dubiu că inculpații S.V.M. și B.G.C. nu au avut intenția de a comite vreo faptă de corupție, chiar dacă ulterior intrării în posesia banilor nu au avut reacția considerată de parchet ca fiind cea mai în măsură a înlătura orice suspiciune cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 256 C. pen.

În realitate, prin criticile formulate se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raționamente care în opinia parchetului ar putea demonstra că activitatea desfășurată de inculpații S.V.M. și B.G.C. se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Constatând, așadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 385 15 pct. (1) lit. b) C. proc.

pen., ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva deciziei penale nr. 71/A din 29 mai 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, privind pe inculpații S.V.M. și B.G.C. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați S.V.M. și B.G.C., în sumă de câte 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 decembrie 2012.