ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2015

Decizia nr. 828/2015 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 11 februarie 2014, sub Dosar nr. x/1/2014, astfel cum a fost precizată în ședința publică de la 25 februarie 2015, petenții A., B. și C. prin procurator B. au solicitat anularea Încheierii nr. 3 din 07 ianuarie 2014 a Judecătoriei Horezu pronunțată în Dosarul nr. x/241/2013. Au susținut, în esență, petenții că Judecătoria Horezu i-a îngrădit accesul liber la justiție prin refuzul de a soluționa înscrisul contestație la executare, anularea titlului executoriu nr. 1269/2012 pronunțat în Dosarul nr. x/241/2012 al Judecătoriei Horezu.

În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, instanța ia act de voința petenților exprimată prin intermediul mandatarei A., în sensul ca demersul lor judiciar să fie judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin urmare, pentru respectarea principiului disponibilității părții în procesul civil, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (2) C. proc. civ. apreciază că este competentă material să soluționeze pricina. Înainte de a analiza, pe fond, plângerea formulată, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța mai întâi asupra excepției inadmisibilități demersului judiciar al reclamanților care a învestit această instanță.

Astfel cum s-a reținut anterior, obiectul plângerii formulate în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, îl constituie Încheierea nr. 3 din 7 ianuarie 2014 a Judecătoriei Horezu, a cărei anulare se solicită de către petenții A., C. și B. Prin Încheierea nr. 3 din 7 ianuarie 2014, Judecătoria Horezu a anulat acțiunea formulată de reclamantul B., prin reprezentant A., pentru nerespectarea dispozițiilor art. 194-197 din N.C.P.C., deși în procedura de verificare a cererii de chemare în judecată, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza i-a pus în vedere, în scris, reclamantului să completeze cererea cu lipsurile menționate. În dispozitivul încheierii pronunțate, Judecătoria Horezu a menționat, în conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (3) C. proc.

civ., republicat, calea de atac pe care reclamantul poate să o exercite, termenul, precum și instanța la care trebuie depusă, după cum urmează: „Cu drept de cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, iar în caz de exercitare a căii de atac cererea se va depune la Judecătoria Horezu”. Plângerea pe care au înțeles să o depună direct la Înalta Curte de Casație și Justiție petenții din prezenta cauză, despre care aceștia afirmă că are legătură cu soluția pronunțată de Judecătoria Horezu prin încheierea nr. 3 din 7 ianuarie 2014, în realitate vizează anumite aspecte ce țin de soluționarea unei contestații la executare ce formează obiectul Dosarului civil nr. x/241/2012 al Judecătoriei Horezu.

În acest context, din perspectiva oricărei calificări juridice pe care Înalta Curte ar putea să o dea prezentei plângeri, soluția care se impune este aceea de inadmisibilitate a acesteia. Astfel, dacă instanța ar fi învestită cu o cale de atac împotriva Încheierii nr. 3 din 7 ianuarie 2014 a Judecătoriei Horezu, în mod evident, aceasta este inadmisibilă, având în vedere, pe de-o parte că nu este reglementată de lege (doar cererea de reexaminare este permisă de C. proc. civ., republicat), iar pe de altă parte Înalta Curte nu poate soluționa decât căile de atac pe care legiuitorul le-a enumerat în mod limitativ în același cod.

Dacă am considera că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată prin care i se cere să analizeze o contestație la executare civilă în legătură cu un proces-verbal de contravenție, o astfel de solicitare reprezintă un fine de neprimire din perspectiva Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prin art. 5 alin. (2) exceptează de la controlul pe calea contenciosului administrativ „actele administrative pentru modificarea și desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”. Or, atacarea proceselor-verbale de contravenție și, implicit contestația la executare împotriva acestora se poate face la judecătorie ca instanță de drept civil, potrivit dispozițiilor O.G.

nr. 2/2000 privind constatarea și sancționarea contravențiilor. În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că plângerea formulată de A., B. și C. prin procurator B. este inadmisibilă și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge plângerea formulată de A., C., prin reprezentant B. și B. împotriva Încheierii nr. 3 din 07 ianuarie 2014 a Judecătoriei Horezu, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015.