ÎCCJ, Decizia nr. 142/2015

Decizia

civilă nr. 142/2015

Asupra

admisibilității în principiu a recursului de față, în

conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

La data de 15 iunie 2015, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători recursul declarat de A. împotriva Deciziei

civile nr. 119 din 20 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014, prin care s-a admis excepția

necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată

de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și s-a declinat

competența de soluționare a contestației formulate de A., în

contradictoriu cu C.S.M - Inspecția Judiciară, pentru competentă

soluționare, Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal.

Recurenta a

invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

493 pct. 5 C. proc. civ., solicitând sesizarea Curții Constituționale

cu soluționarea acestei excepții.

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art.

457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei".

Potrivit art.

493 alin. (5) C. proc. civ. "În cazul în care completul este în unanimitate

de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă,

că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se

încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este

vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul

printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea

părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În raport cu

principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei

căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui

control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de

exercitarea acesteia în condițiile legii.

În

speță, însă, se constată că aceste condiții nu

sunt îndeplinite.

Astfel,

Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva

deciziei prin care Secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București.

Având în

vedere dispozițiile art. 7, pe cele ale art. 493 alin. (5) și pe cele

ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ.; întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 132 alin. (3) C. proc. civ., dacă instanța se declară

necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac

și, dat fiind că, în atare situație, hotărârea atacată

este, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., definitivă,

nemaiputând fi supusă reformării, recursul dedus judecății

nu este admisibil.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.

(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei

căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 119 din 20

ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în

Dosarul nr. x/1/2014.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2015.

Procesat

de GGC - NN