ÎCCJ, Decizia nr. 141/2015

Decizia

civilă nr. 141/2015

Asupra

admisibilității în principiu a recursului de față, în

conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

La data de 26 mai 2015, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători recursul declarat de A. împotriva Deciziei

civile nr. 1027 din 6 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2013, prin care s-a anulat, ca netimbrat,

recursul declarat de A. împotriva încheierii din 8 octombrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art.

457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei".

Potrivit art.

493 alin. (5) C. proc. civ. "În cazul în care completul este în

unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de

formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se

încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este

vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul

printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea

părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În raport cu

principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei

căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui

control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de

exercitarea acesteia în condițiile legii.

În

speță, însă, se constată că aceste condiții nu

sunt îndeplinite.

Astfel,

Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva

deciziei prin care Secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat tot

asupra unui recurs declarat de A.

Având în

vedere dispozițiile art. 7, pe cele ale art. 493 alin. (5) și pe cele

ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ.; întrucât, în speță, recursul

vizează o decizie pronunțată de către Secția de

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, într-un recurs exercitat împotriva unei hotărâri care,

potrivit dispozițiilor imperative ale art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., era definitivă, nemaiputând fi supusă reformării și

dat fiind faptul că reclamantul a uzat deja de calea de atac

prevăzută de lege, recursul dedus judecății este inadmisibil.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.

(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea

acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1027 din 6

martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

Dosarul nr. x/2/2013.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2015.

Procesat

de GGC - NN