ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2016

Decizia nr. 3320/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Ialomița, secția civilă, la data de 16.05.2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Ialomița, secția a II-a penală, obligarea acestuia de a răspunde la sesizarea nr. x/312/2013, înregistrată la Judecătoria Slobozia la data de 24.12.2013.

Prin sentința civilă nr. 1363 din 11 august 2014 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea reclamantei.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/98/2014, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea excepției inadmisibilității, invocată din oficiu de către instanță.

1.2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin încheierea din data de 19 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost suspendată judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei, pronunțată la data de 19 februarie 2015, a formulat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Recurenta a arătat că nu s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din 19 februarie 2015, din motive independente de voința sa, având probleme de sănătate. Ca urmare, a rugat un membru al familiei să formuleze o cerere de acordare a unui termen de judecată, cerere formulată prin e-mail și nu cunoaște motivul pentru care această cerere nu a ajuns la dosarul Curții de Apel București.

La data de 15 aprilie 2016, recurenta-reclamantă a depus la prezentul dosar recursul semnat, îndeplinind cerința de formă a recursului prevăzută la art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., republicat, completări la cererea de recurs și înscrisuri doveditoare.

Prin completările formulate la cererea de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că suspendarea judecării cauzei este nelegală, deoarece a manifestat interes în soluționarea cu celeritate a litigiului și a înaintat instanței două cereri cu dovezi medicale, din care reieșea că nu se putea prezenta în ședința publică din 19 februarie 2015.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16.03.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28.09.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând criticile subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, formulate de recurentă, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, „Judecătorul va suspenda judecata: 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei.”

Analizând înscrisurile din dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/98/2014, instanța de control judiciar reține că a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, întrucât la termenul de judecată din 19 februarie 2015, părțile legal citate, nu s-au prezentat, iar la verificarea actelor depuse la dosar, a rezultat că niciuna din părți nu a formulat cerere de judecare în lipsă.

Or, susținerile recurentei-reclamante în sensul că un membru al familiei sale a redactat o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, formulată prin e-mail, cerere care nu se regăsește în dosarul Curții de Apel București, nu pot fi reținute de instanța de control judiciar nefiind argumentate, sub aspect probatoriu, de o dovadă în acest sens.

În ceea ce privește înscrisurile atașate de recurentă completărilor formulate la cererea de recurs, înregistrate în prezentul dosar la data de 15.04.2016, constând în fotocopia color a unei cereri formulate de recurenta A. prin e-mail, la data de 19.02.2015, prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în Dosarul nr. x/98/2014 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru termenul din 19 februarie 2015, motivat de existența unor probleme de sănătate, precum și două scrisori medicale depuse în copie (una dintre scrisori prezentând nr. 2620 din 18 februarie 2015), se reține că aceste înscrisuri nu fac dovada susținerilor formulate de recurentă în prezenta cale de atac.

Astfel, înscrisurile menționate nu se regăsesc în Dosarul nr. x/98/2014 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și nu sunt însoțite de dovada expedierii către această instanță, pentru termenul de judecată din 19 februarie 2015, pe adresa de e-mail a instituției sau în orice altă modalitate care să facă dovada transmiterii și recepționării înscrisurilor respective, motiv pentru care, instanța de control judiciar nu le poate acorda valoare probantă în susținerea criticilor formulate de recurentă.

De altfel, pentru reluarea judecării procesului, la instanța de recurs care a dispus suspendarea judecării cauzei, partea are la îndemână dispozițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., republicat, care prevăd faptul că „Judecata cauzei suspendate se reia: prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor”.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 19 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.