ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3359/2015

HOTĂRÂRE
17.02.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3359/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 3359/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., funcționari publici în cadrul Gărzii Naționale de Mediu, Serviciul Comisariatul Județean Teleorman, în calitate de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, organ al administrației publice centrale cu personalitate juridică reprezentată prin Comisar General și Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu, au solicitat anularea deciziei nr. 252 din 27 martie 2014, privind stabilirea salariului de bază pentru salariații din cadrul Gărzii Naționale de Mediu și a anexelor aferente, emise de Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu, obligarea pârâților la emiterea unei/unor noi decizii prin care să se stabilească noile salarii de bază ale angajaților Gărzii Naționale de Mediu, începând cu 01.01.2012, conform Ordinului Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 241 din 03 martie 2014, prin includerea în acestea a nivelului mediu lunar al stimulentelor plătite în anul 2010, avându-se în vedere majorările ce au intervenit prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 19/2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale (majorare cu 8 % începând cu 01.06.2012 și majorare cu 7,4% începând cu 01.12.2012), precum și obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor rezultate din neaplicarea prevederilor Ordinului Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 241 din 03 martie 2014, respectiv diferențele dintre noul cuantum stabilit în baza Ordinului Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 241 din 03 martie 2014 și cuantumul de 194 lei, stabilit conform Ordinului nr. 66 din 16 ianuarie 2012, pentru flecare salariat, începând cu data de 01.01.2012 și până la data plătii efective, sume la care urmează să se aplice și dobânda legală.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Hotărârile cate au generat conflictul negativ de competență

În ședința publică din data de 17 februarie 2015 tribunalul, a invocat, din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței și a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată.

Prin sentința civilă nr. 59 din 17 februarie 2015, Tribunalul Teleormen a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența soluționării cauzei privind reclamanții A., D., E., F., G., H., K., în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General reprezentată de Comisarul General a Gărzii Naționale de Mediu, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În argumentele expuse care au condus a această soluție , instanța a reținut că actele administrative emise de către Comisarul General pentru stabilirea salariului de bază pentru salariații din cadrul Gărzii Naționale de Mediu și a anexelor aferente sunt actele unei autorității publice centrale cu personalitate juridică.

Prin urmare, potrivit criteriului poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și față de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, prin sentința nr. 2245 din 16 septembrie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și K., în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici - declinat”, în favoarea Tribunalului Teleorman.

Totodată, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat orice procedură în prezenta cauză și, în consecință, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că reclamanții au calitatea de funcționari publici în accepțiunea prevederilor cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și se află în raporturi de serviciu cu pârâta.

A mai constatat instanța că în spețele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Cu titlul preliminar, este de menționat că, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, prezenta cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea/obligarea pârâților la emiterea unei/unor noi decizii prin care să se stabilească noile salarii de bază ale angajaților Gărzii Naționale de Mediu, precum și obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor rezultate din neaplicarea prevederilor Ordinului Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 241 din 03 martie 2014, respectiv diferențele dintre noul cuantum stabilit în baza Ordinului Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 241 din 03 martie 2014 și cuantumul de 194 lei, stabilit conform Ordinului nr. 66 din 16 ianuarie 2012, pentru flecare salariat, începând cu data de 01.01.2012 și până la data plății efective, sume la care urmează să se aplice și dobânda legală, se grefează pe raportul de serviciu al reclamanților încheiat cu pârâta.

Potrivit art. IV din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: „Art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 365/29.05.2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 109

Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”

Așadar, prin modificarea legislativă menționată anterior, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, indiferent de rangul autorității publice cu care funcționarul public se află în raport de serviciu sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, iar această ultimă situație de excepție nu se întâlnește în prezenta cauză.

Înalta Curte reține că această normă este una de aplicabilitate generală, iar legiuitorul a prevăzut expres situațiile de excepție, care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Din această perspectivă, în speță nu se identifică vreo dispoziție de competență, derogatorie de la norma generală, reprezentată de art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform căreia instanța competentă în prezenta cauză este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Totodată, aplicând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se constată că reclamanții au înțeles să învestească instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul, respectiv Tribunalul Teleorman.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., B., C., D., E., F., G., în calitate de mandatar al reclamanților, H., I., K. în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul General prin reprezentant Comisar General și Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-05-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1960/2015
Decizia nr. 1960/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
ÎCCJ 2019-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4366/2019
Ședința publică din data de 1 octombrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severi
ÎCCJ 2020-12-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6765/2020
cu o acțiune de obligare a pârâtului Ministerul Mediului, de a emite un act administrativ prin care să stabilească, începând cu data de 21.12.2016, nivelul maxim al salariilor de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare categorie prof
ÎCCJ 2020-06-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2742/2020
de Apel București, instanța a respins drept neîntemeiată acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Ministerul Mediului, având în vedere faptul că, obligarea intimatului la a transmite către Garda Națională de Mediu o anexă privi
ÎCCJ 2019-02-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 961/2019
Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 18.07.2018 cu nr. x/
Sursă