ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4366/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 19.03.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au chemat în judecată pe pârâta Garda Națională de Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea deciziilor contestate de reclamanți, respectiv: A. - Decizia nr. 3514 din 28.12.2017; B. - Decizia nr. 3507 din 28.12.2017; C. - Decizia nr. 3509 din 28.12.2017; D. - Decizia nr. 3510 din 28.12.2017; E. - Decizia nr. 3511 din 28.11.2017; F. - Decizia nr. 3512 din 28.12.2017; G. - Decizia nr. 3513 din 28.12.2017;

- obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii și aplicarea corectă a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice și stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților la nivelul funcției publice specifice de stat de comisar/expert, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Gărzii Naționale de Mediu;

- obligarea pârâtei la recalcularea, alocarea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite unei funcții publice specifice de stat de comisar/expert clasa I, grad profesional superior, gradația 5 și drepturile bănești efectiv acordate prin aplicarea greșită a Legii nr. 153/2017, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzilor legale aferente calculate de la data introducerii acțiunii până la data plății efective a sumelor datorate.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1122 din 19.09.2018, Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

În esență, în considerentele sentinței, Tribunalul Caraș-Severin a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale … se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", apreciind că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația împotriva unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

2.2. La data de 05.10.2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care prin sentința civilă nr. 5311 din 12 decembrie 2018 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu, in favoarea Tribunalului Caras-Severin și a înaintat cauza Inaltei Curti de Casatie si Justitie, secția contencios administrativ și fiscal în vederea solutionarii conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel a reținut că reclamantii au calitatea de functionari publici, iar litigiul vizeaza raportul de serviciu al acestora, considerente pentru care devin aplicabile dispozitiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", dispozitii care au caracter special și se aplică cu prioritate față de dispozițiile generale din art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii vizează anularea deciziilor nr. 3514, 3507, 3509, 3510, 3511, 3512 și 3513 din 28.12.2017 emise de comisarul general al Gărzii Naționale de Mediu, în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamanților în calitatea acestora de angajați ai instituției pârâte.

Înalta Curte are în vedere că reclamanții au calitatea de funcționari publici, iar litigiul urmărește raporturile acestora de serviciu cu instituția angajatoare.

În aceste condiții, în ceea ce privește stabilirea competenței de soluțioanre a aacestei cauze, Înalta Curte apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere dispozițiile indicate mai sus, Înalta Curte constată că tribunalul este instanța competentă material să soluționeze prezenta cauză, în speță, Tribunalul Caraș-Severin în condițiile în care toți reclamanții își au domiciliul pe raza județului Caraș-Severin.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu, în favoarea, Tribunalului Caraș Severin, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.