ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2243/2015

Decizia nr. 2243/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la data de 26 septembrie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea parțială a Deciziei de impunere nr. F-HR 331 din 25 iunie 2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-HR 265 din 25 iunie 2014, în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare constând în impozit pe profit în cuantum de 32.136 lei, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 34.469 lei, penalități de întârziere în cuantum de 4820 lei și TVA în sumă de 95.264 lei la care se adaugă dobânzile/majorările și penalitățile aferente;

- exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale suplimentare mai sus menționate;

- obligarea pârâtelor la restituirea sumelor reținute în baza actelor administrative fiscale anulate;

- anularea Dispoziției nr. 22 din 4 iunie 2014, recunoașterea deductibilității cheltuielilor în sumă de 2.527.008 lei și infirmarea măsurilor dispuse în sarcina reclamantei de a depune declarația rectificativă 101 pentru impozitul de profit pe anii 2009, 2010, 2011, 2012 și 2013;

- suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-HR 331 din 25 iunie 2014 până la soluționarea definitivă a cauzei.

2.1. Prin Sentința nr. 249 din 18 februarie 2015, Tribunalul Brașov, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, reținând că reclamanta a solicitat, la petitul 4 al acțiunii, anularea Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 22 din 4 iunie 2014 referitoare la recunoașterea deductibilității cheltuielilor în sumă de 2.527.008 lei, din care 2.273.926 lei reprezintă cheltuieli cu prestările de servicii înregistrate în baza facturii nr. 0930098 din 31 ianuarie 2009 și 253.082 lei reprezintă cheltuieli de protocol, sumă care depășește pragul valoric de 1.000.000 lei.

2.2. Prin Sentința nr. 40 din 14 aprilie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Brașov a reținut că litigiul are ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale pentru care competența materială este reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit criteriului valoric, neavând relevanță rangul central sau local al autorității emitente și nici cuantumul bazei de impunere.

Întrucât cuantumul debitului fiscal contestat este situat sub limita de 1.000.000 lei competența materială revine tribunalului și, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența teritorială revine Tribunalului Brașov, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că a fost legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ. și în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente cauzei, stabilește competența materială în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea parțială a Deciziei de impunere nr. F-HR 331 din 25 iunie 2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-HR 265 din 25 iunie 2014, precum și anularea Dispoziției de măsuri nr. 22 din 4 iunie 2014 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că raportul de inspecție fiscală menționat a fost urmat, pe de o parte, de dispoziția de măsuri emisă în temeiul art. 105 alin. (9) C. proc. fisc. și, pe de altă parte, de Decizia de impunere nr. 331 din 25 iunie 2014, actul administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligațiile fiscale ale reclamantei, ambele acte făcând obiectul unei contestații administrative formulate potrivit art. 205 și următoarele C. proc. fisc.

Reclamanta a contestat Decizia de impunere nr. 331 din 25 iunie 2014 numai în privința sumelor reprezentând: 32.136 lei - impozit pe profit; 34.469 lei - dobânzi/majorări de întârziere; 4820 lei - penalități de întârziere; 95.264 lei - TVA.

Astfel, rezultă un cuantum al debitului fiscal situat sub pragul de 1.000.000 lei, competența materială revenind tribunalului, în raport de criteriul valoric prevăzut art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește Dispoziția de măsuri nr. 22 din 4 iunie 2014, este de observat că prin acest act au fost stabilite măsuri în sarcina societății comerciale reclamante, în scopul de a asigura concordanța documentelor și înregistrărilor cu starea de fapt fiscală identificată în urma inspecției fiscale, iar nu taxe, impozite, contribuții, datorii sau accesorii ale acestora.

Suma de 2.273.926 lei, la care se referă Tribunalul Brașov, nu reprezintă o taxă, impozit sau contribuție cu caracter fiscal pentru a fi incident criteriul valoric de determinare a competenței instanțelor de contencios-administrativ, ci constituie suma cu care trebuie diminuată pierderea fiscală de recuperat în anul 2009. Această sumă prin care se modifică cuantumul bazei de impunere nu intră în calculul debitului fiscal pentru a atrage competența materială a curții de apel.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și ținând seama de incidența criteriului valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competența Tribunalului Brașov în soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2015.

Procesat de GGC - GV