ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2430/2013

Deliberând asupra recursului declarat de persoana solicitată I.D., constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 322 din 22 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele: S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 iunie 2013 de către Procuratura Chemnitz - Republica Federală Germania, pe numele persoanei solicitate I.D. (fiul lui I. și E.). S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității și a condiției ca, în cazul în care se va pronunța împotriva acesteia o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 22 iulie 2013 la 20 august 2013, inclusiv. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a avut în vedere următoarele: La data de 16 iulie 2013, s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București lucrarea cu numărul 1582/II-5/2013, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 iunie 2013 de către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania (Procuratura Chemnitz), împotriva cetățeanului român I.D. (fiul lui I. și E.), pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare calificată a unor carduri de plată (37 de fapte) și înșelăciune prin computer (123 de fapte), prev. de art. 152 a alin. (1) și (3), art. 152 b alin. (1), (2) și (5), art. 263 a alin. (1) și (2), art. 25 alin. (2), art. 52 și art. 53, toate C. pen.

german. În cuprinsul mandatului european este menționat că la data de 30 mai 2013 împotriva persoanei solicitate I.D. s-a emis mandatul de arestare pentru cercetare (urmărire penală) de către Judecătoria Chemnitz, în Dosarul nr. 1 Gs 2001/13. În fapt, este precizat că, la data de 12 septembrie 2008, făptuitori necunoscuți au folosit cu ajutorul persoanei solicitate I.D. un cititor de carduri la un automat ATM din Chemnitz, str. N., astfel încât, cu ajutorul unor benzi magnetice au fost citite minim 37 de carduri, iar apoi în 123 de cazuri, în București/România, la diferite ATM-uri, cauzând, cu ajutorul dublurilor de carduri, în total o pagubă de 34.330,41 euro. Nu există niciun motiv de refuz, în sensul art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.

Împrejurarea că persoana solicitată se consideră nevinovată, nu are relevanță cu privire la soluția ce se pronunță de către instanța română referitor la punerea în executare a mandatului european de arestare, autoritățile judiciare germane urmând să aprecieze asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate, în urma finalizării anchetei ce are loc în statul solicitant. Cu privire la faptele la care se referă mandatul european de arestare, persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată, deoarece faptele pentru care a fost condamnat în România la pedeapsa închisorii ce a fost suspendată, au fost comise în cursul anilor 2009 - 2010, după cum rezultă din cuprinsul Sentinței nr. 73 din 01 februarie 2011 a Tribunalului București, atașată la dosar.

Totodată, deși persoana solicitată are probleme de sănătate (tulburare psihotică organică, retard mintal ușor), Curtea de Apel a apreciat că predarea nu va periclita în mod evident sănătatea persoanei solicitate, așa încât nu se impune amânarea predării. În cazul în care, însă, se vor produce dovezi în sensul că până la predarea efectivă intervin împrejurări de natură să probeze că predarea va periclita sănătatea persoanei solicitate, se poate aprecia asupra acestor împrejurări, în condițiile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată. Faptele care motivează mandatul european de arestare sunt prevăzute și în dreptul nostru intern, fiind incriminate prin dispozițiile Legii nr. 365/2002.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.

Împotriva Sentinței penale nr. 322 din 22 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs persoana solicitată I.D. În motivele de recurs susținute oral în fața instanței de recurs, inculpatul a solicitat să fie transferat cât mai repede, cu mențiunea că își menține recursul, dar nu se opune predării, deși este bolnav de ciroză și i se administrează un număr de 11 medicamente. Înalta Curte, după ce a analizat sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 C. proc. pen., constată că aceasta este temeinică și legală. La data de 18 iunie 2013, s-a emis de către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania (Procuratura Chemnitz) mandatul european de arestare împotriva cetățeanului român I.D.

(fiul lui I. și E.), pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de falsificare calificată a unor carduri de plată (37 de fapte) și înșelăciune prin computer (123 de fapte), prev. de art. 152 a alin. (1) și (3), art. 152 b alin. (1), (2) și (5), art. 263 a alin. (1) și (2), art. 25 alin. (2), art. 52 și art. 53, toate C. pen. german Înalta Curte, constată că în mod întemeiat Curtea de Apel a dispus arestarea persoanei solicitate, fiind îndeplinite condițiile art. 96 - fapte care dau loc la predare și art. 98 - motive de refuz al executării din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte reține că la data de 22 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța competentă în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 iunie 2013 de către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania (Procuratura Chemnitz) față de cetățeanul român I.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare calificată a unor carduri de plată (37 de fapte) și înșelăciune prin computer (123 de fapte), prev. de art. 152 a alin. (1) și (3), art. 152 b alin. (1), (2) și (5), art. 263 a alin. (1) și (2), art. 25 alin. (2), art. 52 și art. 53, toate C. pen.

german, iar împotriva persoanei solicitate s-a dispus măsura reținerii pentru 24 de ore (22 iulie 2013 ora 12.00 - 23 iulie 2013 ora 12.00). La data de 22 iulie 2013, Curtea de Apel a procedat la audierea inculpatului I.D., în prezența apărătorului său ales, ocazie cu care acesta a declarat că nu dorește să fie predat autorităților germane deoarece are o stare de sănătate precară; nu cunoaște nimic despre faptele arătate în mandatul european de arestare și nu a fost în Germania niciodată; după condamnarea sa în România s-a prezentat regulat la Serviciul de probațiune și nu a mai săvârșit alte fapte penale; nu renunță la regula specialității. La dosar s-a depus Sentința penală nr. 73 din 01 februarie 2011 prin care persoana solicitată a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 luni pentru fapte similare, (respectiv săvârșirea infracțiunilor de crimă organizată prev. de art. 7 alin. (1) rap.

la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și fabricare și deținere de echipamente software și hardware în vederea falsificării de instrumente de plată electronică (cărți de credit) prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.) și acte medicale.

Motivul invocat de persoana solicitată în fața Curții de Apel, în sensul că există un dosar din care rezultă că pentru aceleași fapte a fost condamnat în România la pedeapsa închisorii care a fost suspendată, a fost corect și riguros analizat, deoarece este evident că acele fapte au fost comise în cursul anilor 2009 - 2010, după cum rezultă din cuprinsul Sentinței nr. 73 din 01 februarie 2011 a Tribunalului București, pe când faptele care formează obiectul solicitării autorităților judiciare germane privesc fapte din anul 2008. Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că în raport de problemele de sănătate invocate de către persoana solicitată (tulburare psihotică organică, retard mintal ușor), Curtea de Apel a evaluat în mod corect asupra faptului că predarea nu va periclita în mod evident sănătatea persoanei solicitate I.D., și că astfel nu se impune amânarea predării.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată și a art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat, și va face aplicarea dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată I.D. împotriva Sentinței penale nr. 322 din 22 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2013. Procesat de GGC - NN