ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2425/2013

Deliberând asupra

recursului declarat de inculpații M.R. și G.A.I., constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 15 iulie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 45443/3/2012, Curtea de Apel București, secția I

penală, în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților

M.R. și G.A.I., iar potrivit art. 139 alin. (1) din același cod, a respins, ca

nefondate, cererile acestora de înlocuire cu o măsură alternativă, neprivativă

de libertate.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel a constat că ambii inculpați au fost arestați preventiv

la data de 31 octombrie 2012, în temeiul art. 143 alin. (1) și art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen. și au fost condamnați, în primă instanță, prin

Sentința penală nr. 403/F din data de 22 mai 2013 a Tribunalului București,

secția I penală, la câte o pedeapsă de 15 ani închisoare, primul pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar cel de-al doilea

pentru comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.

Sub aspectul

situației de fapt, s-a reținut că, la data de 30 octombrie 2012, inculpatul

M.R. a fost prins în flagrant în timp ce transporta cantitatea de 55,34 de

grame de cocaină, pe care urma să o remită inculpatului G.A.I. De asemenea, s-a

reținut că inculpatul G.A.I. a procurat acele droguri din Spania, prin

intermediul altei persoane (M., față de care urmărirea penală a fost disjunsă).

Curtea de Apel a

considerat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților

se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Astfel, în opinia

Curții de Apel, nu s-au administrat până în prezent probe noi care să

contrazică situația de fapt reținută în sentința de condamnare, astfel că, deși

inculpații continuă să beneficieze de prezumția de nevinovăție, în cauză există

suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că aceștia au

săvârșit faptele de care sunt acuzați, relevante sub acest aspect fiind

procesele-verbale de supraveghere operativă și de prindere în flagrant,

declarațiile martorului asistent D.D.E., procesele-verbale de redare a

convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile martorului cu identitate

protejată "I.M." și declarațiile inculpaților înșiși, care au

recunoscut în parte faptele imputate.

Pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunea reținută în sarcina fiecăruia dintre ei este

închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a amândurora continuă

să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere

gravitatea presupuselor faptele (de care nu se poate face abstracție),

ramificațiile transfrontaliere care au condus la aducerea unei cantități mari

(peste 55 de grame) dintr-un drog de mare risc (cocaină), din Spania în

România, mediul infracțional căruia este rezonabil a considera că îi aparțin

inculpații, ce par a fi versați în astfel de acțiuni și, nu în ultimul rând,

datele personale ale acestora (fără ocupații și surse licite de venituri

dovedite, inculpatul M.R. cercetat pentru o infracțiune de aceeași natură

într-un alt dosar, iar inculpatul G.A.I. supus și el, de-a lungul timpului, mai

multor investigații penale), toate aceste împrejurări dovedind, în ceea ce îi

privește, un potențial criminogen ridicat, care îi expune riscului de reiterare

a comportamentului infracțional.

De asemenea, Curtea

de Apel a apreciat că, în raport cu stadiul procesual al cauzei, arestarea

preventivă a inculpaților este necesară pentru a asigura buna desfășurare a

judecății, în condițiile în care durata acesteia se menține încă în limite

rezonabile, având în vedere complexitatea cauzei și pronunțarea deja, în primă

instanță, a unei soluții de condamnare.

Împotriva acestei

încheieri, în termenul legal, inculpații M.R. și G.A.I. au declarat recurs și

au solicitat revocarea măsurilor preventive, întrucât nu prezintă un pericol

pentru ordinea publică și nu se vor sustrage judecării cauzei.

Înalta Curte

consideră că în mod corect Curtea de Apel a apreciat menținerea măsurii

arestării preventive a inculpaților.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive. Conform alin. (3): "când instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării

preventive".

Probele administrate

în cauză relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

și art. 68 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că

inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum acestea au

fost descrise.

Astfel, bănuielile se

referă la aceea că la data de 30 octombrie 2012, inculpatul M.R. a transportat

cantitatea de 55,34 de grame de cocaină, pe care urma să o remită inculpatului

G.A.I., drogurile fiind procurate din Spania.

Totodată se constată

că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul

probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei

ultime condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de

săvârșire a faptelor presupus a fi comise de fiecare dintre inculpați,

gravitatea acestora (trafic internațional de droguri de mare risc), sentimentul

de teamă și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul

societății civile (introducerea în țară a unei cantități de peste 55 grame

cocaină - drog de mare risc), aspecte care denotă periculozitate, impun și

justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în

libertate a inculpaților prezentând în continuare un pericol social concret

pentru ordinea publică.

Împrejurarea că a

fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu

alterează prezumția de nevinovăție a inculpaților, limitarea libertății

persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță

cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Cum temeiurile de

fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au

schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de

inculpați, pentru buna desfășurare a judecății și aflarea adevărului în cauză.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că recursurile inculpaților M.R. și G.A.I.

sunt nefondate și, pe cale de consecință, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge și se va face aplicarea dispozițiilor

art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații M.R. și G.A.I. împotriva încheierii de

ședință din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 45443/3/2012.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 iulie 2013.

Procesat

de GGC - NN