ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1428/2016

Obiectul litigiului dedus judecății Prin Hotărârea nr. 1.358 din 11 decembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât următoarele: "Art. 1 - Validarea rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor la curți de apel, tribunale și judecătorii desfășurat în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, conform tabelului de clasificare, din anexa, parte integrantă din prezenta hotărâre, publicat la data de 4 decembrie 2014. Art. 2 - Respingerea solicitării de invalidare parțială a rezultatelor concursului pentru funcția de președinte ai Curții Militare de Apel, formulată de domnul judecător A. Art. 3 - Respingerea ca inadmisibilă a solicitării domnului A. de a se lua act de suspendarea efectelor eventualei hotărâri de respingere a cererii de invalidare parțială și de validare a rezultatelor concursului." Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2014, sub nr. x/1/2014, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul C.S.M. și intimatul B., a solicitat instanței: I. să constate nulitatea absolută a hotărârii prin care C.S.M. a respins cererea prin care a solicitat: a) invalidarea în parte a rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor organizat în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, respectiv în privința funcției de președinte la Curtea Militară de Apel București; b) refacerea în parte a probelor de desfășurare a concursului arătat la lit. a) din cerere, respectiv a probei constând în prezentarea proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de președinte la Curtea Militară de Apel București de către judecătorii care au candidat pentru această funcție; II. să constate nulitatea absolută parțială a hotărârii prin care C.S.M. a dispus validarea rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor organizat în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, respectiv în ce privește funcția de președinte la Curtea Militară de Apel București; III. să oblige C.S.M. să dispună refacerea în parte a probelor de desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor organizat în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, respectiv a probei constând în prezentarea proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de președinte la Curtea Militară de Apel București de către judecătorii care au candidat pentru această funcție. Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 26 mai 2015, contestatorul A. a învederat că înțelege să completeze capătul de cerere arătat la pct. II din contestație în sensul că se impune a se constata nulitatea absolută parțială a hotărârii prin care C.S.M. a dispus validarea rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor organizat în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, respectiv în ce privește funcția de președinte la Curtea Militară de Apel București, nu doar pentru că nu au fost respectate dispozițiile cuprinse în Anexa nr. 4 la Hotărârea nr. 960/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ci și pentru că notarea proiectelor privitoare la exercitarea atribuțiilor specifice funcției arătate mai sus s-a realizat prin frauda legii. I.

Cererea de sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 304/2004 Prin cererea depusă la dosarul, contestatorul A. a solicitat instanței de judecată să dispună suspendarea judecății în litigiul de față și să sesizeze secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a se pronunța cu privire la o eventuală schimbare a jurisprudenței în ceea ce privește contestațiile formulate de magistrați în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. În susținerea acestei cereri a menționat contestatorul jurisprudența pe care a considerat-o relevantă pentru situația expusă în acțiunea sa, iar la dosar a depus o nouă cerere de sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație Justiție pentru schimbarea jurisprudenței secției de contencios administrativ și fiscal în privința soluțiilor pronunțate în materia contestațiilor formulate de magistrați împotriva hotărârilor emise de plenul CSM, amplu motivată, argumentele fiind comune cu cele din contestația sa. I.

Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept La dosar a fost depusă cererea contestatorului A. de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întemeiată pe dispozițiile art. 519 și urm. C. proc. civ., prin care a solicitat să fie interpretate de instanța învestită cu această chestiune prejudicială următoarele: I. dacă un magistrat care a participat la un concurs pentru numirea în funcții de conducere la instanțe de judecată sau parchete, invocând săvârșirea unei fraude în desfășurarea concursului, fraudă care a avut ca urmare avantajarea candidatului clasat pe primul loc prin acordarea unor note superioare proiectului privitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere realizat de acest candidat, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, are calitatea de persoană interesată să formuleze contestație împotriva hotărârii prin care sunt validate rezultatele concursului la care a participat; II. dacă constituie fraudă în sensul dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006: 1. - neelaborarea de către comisia de examinare constituită în temeiul art. 9 din anexa la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, a punctajului orientativ de evaluare reglementat prin dispozițiile art. 13 pct. 5 din anexa mai sus arătată? 2. - neacordarea de către comisia de examinare arătată la pct. 1 din prezenta cerere, a timpului necesar unui candidat la o funcție de conducere în cadrul unei instanțe de judecată pentru expunerea integrală a proiectului privitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere, respectiv un timp cu durata de 15 minute sau mai mare, atunci când prin proiect sunt invocate disfuncții grave existente în managementul instanței, disfuncții a căror expunere integrală și detaliată în cuprinsul proiectului nu a fost posibilă datorită faptului că prin procedura de elaborare a acestui document este impus un anumit număr de pagini, astfel cum se prevede prin dispozițiile cuprinse în anexa 4 la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al magistraturii nr. 960/2014 referitoare la numărul de pagini și timpul de expunere a proiectului mai sus arătat? III. dacă pentru a se face dovada fraudei reglementată prin dispozițiile art. 27 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/2006, fraudă care constă în încălcarea dispozițiilor art. 13 pct. 5 din acest regulament, prin care se impune elaborarea unui punctaj orientativ de evaluare, și a dispozițiilor cuprinse în anexa 4 la Hotărârea Plenului CSM nr. 960/2014, prin care se reglementează timpul de expunere pentru proiectul de management, este necesară administrarea probelor care constau în: - înscrisul intitulat "punctaj orientativ de evaluare" reglementat prin dispozițiile art. 13 pct. 5 din anexa la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, înscris prin care se poate dovedi dacă au fost respectate sau încălcate aceste dispoziții; - "înregistrările audio" realizate în temeiul art. 16 din anexa la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/2006, înregistrări prin care se poate dovedi dacă: i. s-a asigurat candidaților pentru funcția în litigiu timpul necesar pentru expunerea proiectelor; ii. candidații au fost chestionați de către comisia de evaluare asupra disfuncțiilor constatate de ceilalți contracandidați, răspunsurile sau explicațiile date cu privire la aceste disfuncții, compatibilitatea acestor explicații și răspunsuri cu politicile și strategiile publice privitoare la sistemul judiciar, precum și măsura în care un candidat a fost favorizat de către comisia de examinare; - proiectele realizate de candidații la funcția de conducere în care sunt arătate disfuncțiile existente în managementul instanței, prin care se poate dovedi dacă disfuncțiile constatate în activitatea instanței impunea asigurarea unui timp de expunere a proiectului de 15 minute sau mai mare; - înscrisurile din care rezultă existența disfuncțiilor existente în managementul instanței și cauzele care le-au generat și le-au menținut. În privința acestei cereri a opinat contestatorul A. că întrunește condițiile de admisibilitate, întrucât completul învestit cu soluționarea acțiunii civile de față este unul care soluționează cauza în ultima instanță, soluționarea pe fond a acțiunii civile depinde de lămurirea chestiunilor de drept cu privire la care a solicita să fie sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea chestiunilor de drept invocate, aceste chestiuni sunt noi, nemaifiind puse în discuție în nicio altă cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești, iar până la data formulării acestei cereri Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra lor și nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare, care să aibă ca obiect aceste chestiuni de drept. La dosar, contestatorul a reformulat cererea sa de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a completat-o, solicitând a fi lămurite prin acest mecanism de asigurare a unei practici unitare, următoarele chestiuni: "I. - un magistrat care a participat la concursul pentru numirea în funcții de conducere la instanțe de judecată sau parchete, invocând săvârșirea unei fraude în desfășurarea acestui concurs, în temeiul articolului 29 din Legea nr. 317/2004, are calitatea de persoană interesată să formuleze contestație împotriva hotărârii prin care sunt validate rezultatele concursului la care a participat, inclusiv în ceea ce privește notele acordate celorlalți candidați pentru ocuparea funcției de conducere în cauză? II. - constituie o fraudă în sensul dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărâre Plenului C.S.M. nr. 320/2006: 1. - neelaborarea de către comisia de examinare constituită în temeiul art. 9 din anexa la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, a punctajului orientativ de evaluare reglementat prin dispozițiile art. 13 pct. 5 din anexa mai sus arătată? 2. - neacordarea de către comisia de examinare arătată la pct. 1 din prezenta cerere, a timpului necesar unui candidat la o funcție de conducere în cadrul unei instanțe de judecată pentru expunerea integrală a proiectului privitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere, respectiv un timp cu durata de 15 minute sau mai mare, atunci când prin proiect sunt invocate disfuncții grave existente în managementul instanței, disfuncții a căror expunere integrală și detaliată în cuprinsul proiectului nu a fost posibilă datorită faptului că prin procedura de elaborare a acestui document este impus un anumit număr de pagini, astfel cum se prevede prin dispozițiile cuprinse în anexa 4 la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al magistraturii nr. 960/2014 referitoare la numărul de pagini și timpul de expunere a proiectului mai sus arătat? III. - exigențele dreptului la un proces echitabil sub aspectul dreptului de acces la justiție, drept prevăzut prin dispozițiile art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, impun judecătorului sesizat cu judecarea unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, obligația de a se pronunța asupra evaluării realizată de comisia de examinare cu privire la cunoștințele și experiența necesare pentru ocuparea de către un judecător a unei funcții de conducere în sistemul judiciar în care activează și judecătorul cauzei, funcție aflată în organigrama unor instanțe de judecată, aceleași ori echivalente cu instanțele în care a funcționat judecătorul cauzei anterior promovării acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție? IV. - exigențele dreptului la un proces echitabil sub aspectul dreptului de acces la justiție, drept prevăzut prin dispozițiile art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, impun judecătorului sesizat cu judecarea unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în cadrul căreia se invocă săvârșirea fraudei reglementată prin dispozițiile art. 27 alin. (2) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/2006: a) să admită cererea prin care contestatorul solicită administrarea probelor necesare pentru dovedirea fraudei care constă în încălcarea dispozițiilor art. 13 pct. 5 din regulamentul arătat mai sus, și a dispozițiilor cuprinse în anexa 4 la Hotărârea Plenului CSM nr. 960/2014? b) să pună în discuția părților excepția de inadmisibilitate, în ipoteza în care se consideră contestația ca fiind inadmisibilă deoarece notele acordate de comisia de examinare nu pot fi contestate, în temeiul art. 245 - 248 C. proc. civ.? c) să pună în discuția părților excepția de necompetență generală a instanței de judecată, atunci când consideră că o astfel de instanță nu are competența de a se pronunța asupra nivelului de cunoștințe și experiență necesare pentru ca un judecător să fie numit într-o funcție de conducere în cadrul unei instanțe de judecată de nivel inferior celei la care funcționează judecătorul cauzei, în temeiul art. 245 - 248 C. proc. civ.? V. - exigențele dreptului la un proces echitabil sub aspectul dreptului de acces la justiție, drept prevăzut prin dispozițiile art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, impun, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. Civ., judecătorului sesizat cu judecarea unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în cadrul căreia se invocă săvârșirea fraudei reglementată prin dispozițiile art. 27 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, o atribuție de serviciu în sensul art. 297 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu care are obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză?" Prin cererea de completare a cererii inițiale de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unor chestiuni de drept, contestatorul A. a solicitat să fie lămurită și chestiunea de la punctul VI, cu următorul conținut: "VI. - dispozițiile art. 13 pct. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, intitulat în continuare Regulament, impun membrilor comisiei de examinare elaborarea unui punctaj orientativ de evaluare prin stabilirea unor criterii de performanță și a unei scări de stabilire a valorii notelor ce se pot acorda pentru fiecare dintre criteriile reglementate prin art. 15 alin. (2) din Regulament, de la 0 la 2,5, funcție de măsura în care lucrările efectuate de fiecare candidat răspund la exigențele impuse prin Regulament, adică o grilă de evaluare?" I.

Cererea de sesizare a C.J.U.E. pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare Prin cererea depusă la dosar, completată prin înscrisul depus la dosar, contestatorul A. a solicitat instanței de judecată să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare asupra următoarelor întrebări: I. - art. 15 alin. (1) teza a II-a din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se interpretează în sensul că dreptul de a exercita o ocupație aleasă sau acceptată în mod liber, atunci când ocupația privește o funcție publică din sistemul judiciar la care accesul se realizează prin concurs, implică și o obligație corelativă în sarcina autorității publice care organizează concursul de a asigura, în situația în care se invocă săvârșirea unei fraude, accesul candidatului care invocă frauda la lucrările întocmite de ceilalți candidați în cursul procedurii judiciare prin care se contestă rezultatele concursului? II. art. 47 alin. (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene se interpretează în sensul că accesul efectiv la justiție, funcție de dispozițiile art. 52 alin. (3) teza ultimă din Cartă, impune judecătorului sesizat cu judecarea unei contestații obligația de a se pronunța asupra evaluării realizată de comisia de examinare cu privire la cunoștințele și experiența necesare pentru ocuparea de către un judecător a unei funcții de conducere în sistemul judiciar în care activează și judecătorul cauzei, funcție aflată în organigrama unor instanțe de judecată, aceleași ori echivalente cu instanțele în care a funcționat judecătorul cauzei anterior promovării acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar în situațiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că asemenea evaluări ar fi similare cu susținerea unui examen de tip școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale? III. art. 47 alin. (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene se interpretează în sensul că independența și imparțialitatea instanței judecătorești impun instanței învestite cu soluționarea pricinii, pentru a se asigura accesul efectiv la justiție, obligația de a admite cererea de administrare a probei solicitate de reclamant pentru dovedirea unei iregularități în desfășurarea procedurilor de ocupare prin concurs a unei funcții publice din sistemul judiciar, în concret înregistrarea audio a interviului susținut de candidați, prin obligarea autorității publice care a organizat procedura de concurs să exhibe proba solicitată, atunci când proba se află în custodia Consiliului Superior al Magistraturii, iar reclamantului îi este refuzat orice demers pentru a cunoaște conținutul probei în cauză? În completarea acestei cereri, prin înscrisul depus în ședința publică din 11 mai 2016, contestatorul A. a solicitat să se dispună sesizarea C.J.U.E. pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare asupra următoarelor chestiuni: I. - art. 6 parag. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană se interpretează în sensul că dreptul la un proces echitabil sub aspectul dreptului de acces la justiție și al dreptului la apărare, respectiv al dreptului de prezentare a cauzei pe bază de probe, astfel cum este prevăzut prin art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este recunoscut cetățenilor europeni în temeiul art. 6 parag. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și, pe cale de consecință, fiind o dispoziție de drept al Uniunii Europene, poate fi invocat de cetățenii europeni din statele membre în fața instanțelor naționale, inclusiv prin intermediul dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (2) din carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborate cu dispozițiile art. 52 alin. (3) teza ultimă din carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene? În susținerea cererii de sesizare a C.J.U.E., astfel cum a fost completată, a arătat contestatorul că, prin mai multe decizii ale Curții Constituționale, s-a statuat că posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare în lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează, în același sens fiind pronunțate soluții și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, amintite de contestator, după cum urmează: Decizia nr. 3.784/2014, Decizia nr. 4.386/2012, Decizia nr. 1.759/2012, Decizia nr. 3.149/2009, Decizia nr. 2.168/2012. A mai susținut contestatorul că efectele jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a României și Înalta Curte de Casație și Justiție pot fi înlăturate, pentru a se asigura o eficiență efectivă a drepturilor fundamentale prevăzute pentru cetățenii europeni, în art. 15 alin. (1) teza a II-a și în art. 47 alin. (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, finalitate care poate fi realizată, în opinia sa, prin sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare cu privire la aceste dispoziții. Totodată, a susținut contestatorul că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a C.J.U.E., întrucât solicită interpretarea unor dispoziții din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cererea este formulată în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac, soluționarea pe fond a acțiunii civile ce constituie obiectul litigiului pendinte depinde de interpretarea dată de C.J.U.E. asupra dispozițiilor arătate în cuprinsul întrebărilor preliminare, până în prezent C.J.U.E. nu s-a mai pronunțat printr-o hotărâre preliminară asupra unei chestiuni identică celei din cererea de față, iar rezolvarea acestei chestiuni nu poate fi dedusă din jurisprudența Curții, iar sesizarea C.J.U.E. este obligatorie pentru instanța învestită cu soluționarea acestei cereri. La dosar a depus contestatorul A. un memoriu privind aspectele care, în opinia sa, au dus la fraudarea legii, memoriu ce detaliază argumentele de fapt expuse în contestația inițială. I.

Apărările intimatului C.S.M. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că prin Hotărârea nr. 1.358 din 11 decembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă solicitarea contestatorului A. de invalidare parțială a rezultatelor concursului pentru funcția de președinte al Curții Militare de Apel București și a dispus validarea rezultatelor acestui concurs. Critica contestatorului, vizând nerespectarea timpului aproximativ de 15 minute pentru expunerea proiectului de către candidat, și, totodată, a timpului de 15 minute alocat întrebărilor și răspunsurilor, este neîntemeiată, în opinia intimatului C.S.M., fiind respectate dispozițiile legale și cele din regulamentul de concurs. Dat fiind faptul că proiectul referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere se depune la C.S.M. cu cel puțin 7 zile înainte de data desfășurării primei probe a concursului sau examenului, atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic, nu se poate susține că expunerea într-un timp mai scurt decât cele aproximativ 15 minute conduce la crearea unei nelegalități în procedura de examinare, iar criticile formulate cu privire la proiectul depus de celălalt candidat, intimat în cauză, exced limitelor controlului de legalitate care se solicită a fi exercitat în raport de obiectul contestației. În completare la întâmpinarea depusă inițial, intimatul C.S.M. a arătat că nu poate fi reținută pretinsa fraudare a unor dispoziții constituționale și legale, în condițiile în care acestea nu sunt aplicabile în cauză, iar contestatorul nu este îndrituit să facă aprecieri asupra proiectelor celorlalți candidați, acesta fiind atributul exclusiv al comisiei de examinare, conform art. 15 din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin H.C.S.M. nr. 320/2006. Asupra cererii de sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru schimbarea jurisprudenței secției de contencios administrativ și fiscal, intimatul C.S.M. a formulat un punct de vedere, în care a arătat că textul indicat de contestator nu are incidentă în cauză (art. 26 din Legea nr. 304/2004), suspendarea soluționării cauzei intervenind doar atunci când o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudențe, situație care nu se regăsește în litigiul de față. Cu privire la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, intimatul CSM a arătat, că litigiul principal are ca obiect dispozițiile unei legi române privind organizarea unui concurs pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor, care nu prezintă nicio legătură cu dreptul Uniunii, astfel că cererea de sesizare este inadmisibilă, situația juridică neintrând în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, fapt pentru care CJUE nu e competentă să examineze întrebările adresate, existând în acest sens jurisprudență constantă (C- 617/10, C-199/14). În referire la cererea contestatorului de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, intimatul CSM, în punctul de vedere depus la dosar, opinează că o astfel de cerere este inadmisibilă, dat fiind faptul că petitele indicate de contestator nu pun în discuție o chestiune de drept de care să depindă soluționarea în fond a litigiului, iar solicitările privind modul de aplicare a unei norme legale la situația de fapt dedusă judecății în litigiul de față nu pot forma obiectul unei sesizări a instanței supreme în condițiile art. 519 și urm. C. proc. civ. I.

Apărările intimatului B. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul B. a solicitat instanței judecătorești să ia act că nu solicită să participe la judecarea contestației formulate de A., precum și să constate că interviurile pentru desemnarea managerilor nu pot fi contestate, pentru că ele dau măsura încrederii comisiei delegate că persoana intervievată va satisface într-un anumit grad cerințele postului, ceea ce implică activitatea cognitivă a evaluatorului. În privința cererii de sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimatul B. a arătat că textul pe care și-a întemeiat contestatorul această cerere nu este aplicabil în cauză, scopul urmărit de titularul cererii fiind acela de dilatare a procesului aflat pe rol, fapt pentru care a solicitat instanței să stopeze această intenție, prin pronunțarea unei soluții asupra contestației supuse judecății. I.

Probele administrate În cursul cercetării judecătorești au fost depuse atât de către contestatorul A., cât și de către intimatul C.S.M., înscrisuri relevante în cauză. Prin încheierile de ședință din 10 iunie 2015 și 2 decembrie 2015 Înalta Curte a statuat cu privire la probele solicitate de părți, încuviințând proba cu înscrisuri pentru ambele părți, respingând celelalte probe solicitate de contestatorul A. ca nefiind concludente și pertinente soluționării cauzei. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației Analizând contestația formulată prin prisma motivelor de fapt și drept care au fost invocate, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente: II.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Pe parcursul cercetării judecătorești derulate în cauză au fost formulate cereri distincte ale contestatorului A. privind solicitări de pronunțare a unor alte instanțe asupra unor aspecte de drept care, în opinia părții titulare a acestor cereri, au legătură cu soluționarea acțiunii judiciare principale, cereri care au fost respinse pentru considerentele ce urmează: II.1.a) Asupra cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare: Contestatorul A. a solicitat instanței de judecată să dispună sesizarea CJUE în vederea interpretării dispozițiilor art. 15 alin. (1) teza a II-a și ale art. 47 alin. (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar prin cererea completatoare, cu privire la același dispoziții cuprinse în art. 47 alin. (1) și (2) din Cartă, a formulat contestatorul o nouă întrebare, vizând noțiunile de independență și imparțialitate a instanței de judecată în raport de conduita acesteia în administrarea materialului probator solicitat. În ultima completare a cererii de sesizare a CJUE a solicitat contestatorul să fie interpretate dispozițiile art. 6 parag. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Temeiul juridic al acestor cereri de sesizare a CJUE pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare a fost indicat de contestator ca fiind dispozițiile art. 267 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, care prevăd următoarele: "Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la: (b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii; În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea." Uzând de această prerogativă conferită CJUE, contestatorul, deși a solicitat să fie interpretate dispoziții cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu a arătat care e neclaritatea cuprinsă în aceste dispoziții, care să necesite interpretarea uniformă de către instanța de drept european, ci a indicat premisele speței pe care acesta a supus-o spre soluționare în fața instanței naționale de contencios administrativ competente. O chestiune care se impune a fi analizată în examinarea cererilor vizând sesizarea CJUE cu întrebările adresate de contestatorul A. este cea referitoare la prevederile legale pe care acesta le solicită a fi lămurite, în condițiile în care litigiul de față este unul reglementat de norme naționale de desfășurare a unui concurs de ocupare a unei funcții de conducere în sistemul judiciar, iar ceea ce se solicită a fi interpretat de CJUE nu este norma națională, presupusă a fi în conflict cu dispozițiile din legislația europeană, nici măcar norma europeană, indicată ca fiind dispozițiile art. 15 alin. (1), teza a II-a și ale art. 47 alin. (1) și (2) din cartă, precum și cele ale art. 6 alin. (2) și (3) din TUE, ci, în esență, se cere dezlegarea cauzei prin exprimarea unui punct de vedere precis determinat, raportat la circumstanțele factuale indicate în conținutul întrebărilor. O astfel de modalitate de adresare către CJUE a unor întrebări preliminare este, în mod evident, inadmisibilă, față de scopul urmărit în procedura chestiunii prejudiciale, acela de a analiza compatibilitatea între anumite norme naționale și dreptul european. Astfel cum s-a subliniat constant în jurisprudența CJUE (Hotărârea din 26 februarie 2013, Akeberg Fransson, C-617/10, EU:C:2013:105, pct. 22, Hotărârea din 27 martie 2014, Torralbo Marcos, C-265/13, EU:C:2014:187, punctul 30), "(22) în ceea ce privește dispozițiile cartei, trebuie amintit că în cadrul unei trimiteri preliminare în temeiul art. 267 TFUE, Curtea poate să interpreteze dreptul Uniunii numai în limitele competențelor care îi sunt atribuite. (23) Or, domeniul de aplicare al cartei, în ceea ce privește acțiunea statelor membre, este definit la art. 51 alin. (1) din aceasta, conform căruia dispozițiile cartei se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, această dispoziție confirmând jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia drepturile fundamentale garantate de ordinea juridică a Uniunii au vocația de a fi aplicate în toate situațiile reglementate de dreptul Uniunii, însă nu în afara unor asemenea situații." Sarcina de a indica legătura care există între dreptul Uniunii a cărui interpretare este solicitată și situația în discuție din litigiul principal revine instanței de trimitere. În acest context, verificând relevanța normei europene indicate de contestator asupra litigiului dedus judecății, se observă că în prezenta contestație nu este incident dreptul Uniunii, nefiind aplicabile dispoziții din domeniul de aplicare al acestuia, chestiunea litigioasă fiind întemeiată pe dispoziții de drept național care reglementează procedura de organizare și desfășurare a examenului sau concursului de ocupare a unor funcții de conducere de către magistrații români. Dispozițiile din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene asigură un nivel de protecție care trebuie respectat de către autoritățile și instanțele naționale, care sunt însă libere să aplice standarde naționale de protecție a drepturilor fundamentale ce se înscriu în nivelul garantat de Cartă. Reclamând însă o interpretare a unor dispoziții din cuprinsul normei europene, contestatorul nu a arătat în ce măsură litigiul de față reprezintă o punere în aplicare a dreptului Uniunii, iar în acest cadru, cum vine în conflict norma națională cu drepturile garantate de cartă, fapt de natură să justifice necesitatea interpretării date de CJUE pentru asigurarea compatibilității între cele două norme aplicabile speței de față. Prin urmare, atât cererea de sesizare a CJUE cu cele două întrebări formulate inițial, cât și cele de completare cu o a treia și a patra întrebare, vor fi respinse ca inadmisibile. II.1.b) Asupra cererii de sesizare a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea unei soluții de revenire asupra propriei jurisprudențe: În Legea nr. 304/2004 se arată care sunt competențele secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, după cum urmează: "Art. 25 - Înalta Curte de Casație și Justiție se constituie în Secții Unite pentru: a) «abrogat» b) soluționarea, în condițiile prezentei legi, a sesizărilor privind schimbarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție; c) sesizarea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității legilor înainte de promulgare. Art. 26 - Dacă o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudențe, întrerupe judecata și sesizează Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care judecă cu citarea părților din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce Secțiile Unite s-au pronunțat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenței, judecata continuă." Din cuprinsul acestor dispoziții precitate se relevă faptul că opțiunea de sesizare a secțiilor unite pentru revirimentul de jurisprudență aparține secției în fața căreia se soluționează litigiul în legătură cu care se ridică chestiunea schimbării practicii judiciare consacrate până la acel moment, atunci când sunt suficiente elemente care să justifice necesitatea unei astfel de sesizări. Potrivit dispozițiilor art. 27 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, "ședințele Secțiilor Unite se programează sau se convoacă de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție din proprie inițiativă, la cererea a cel puțin o pătrime din numărul judecătorilor în funcție sau la cererea uneia dintre secții." În situația de față, contestatorul A. a justificat solicitarea sa, întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 304/2004, pe faptul că, în privința contestațiilor formulate de magistrați, având drept temei juridic prevederile art. 29 din Legea nr. 317/2004, există și soluții în care unele dintre aceste contestații sunt respinse pentru considerentul că "evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susținerea unui examen de tip școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale." Opinia contestatorului a fost aceea că, prin adoptarea unei soluții de respingere a contestației sale pentru acest considerent, i se încalcă în mod grav dreptul la un proces echitabil sub aspectul dreptului de acces la justiție. O astfel de situație premisă, ca cea reliefată de contestator în cererea sa de sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este de natură a determina secția de contencios administrativ a acestei instanțe să procedeze la această sesizare, în vederea schimbării jurisprudenței sale. Simpla identificare a unor hotărâri judecătorești care contravin soluției pe care o vizează contestatorul în litigiul de față nu poate reprezenta fundamentul temporizării cursului acestei judecăți și formulării unei sesizări către Secțiile unite pentru schimbarea jurisprudenței unei secții, fapt pentru care solicitarea adresată completului de judecată în acest sens va fi respinsă ca neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât nu se poate vorbi despre o jurisprudență constantă în materia contestațiilor formulate de magistrați împotriva hotărârilor Plenului CSM, fiind de analizat în fiecare dintre aceste contestații argumentele de fapt invocate de părți, raportate la obiectul acțiunii și la temeiurile de drept indicate. II.1.c) Asupra cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Prin această cerere, contestatorul a solicitat ca, în raport de prevederile art. 519 - 520 Noul C. proc. civ., să se pronunțe Înalta Curte de Casație și Justiție asupra chestiunilor de drept enumerate la punctul I.3 din cuprinsul acestei decizii. Potrivit prevederilor art. 519 Noul C. proc. civ., "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, [...], constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înalta Curte de Casație Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată." Din dispozițiile acestui text de lege rezultă că este necesar ca instanța de trimitere să verifice îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Contestatorul A., în modalitatea de formulare a chestiunilor de drept pentru care solicită aplicarea procedurii reglementate de art. 519 - 521 Noul C. proc. civ., a solicitat dezlegarea unor aspecte litigioase care țin de rezolvarea cauzei în fond, iar nu a unor dispoziții legale susceptibile de interpretare echivocă, ce necesită lămuriri în cadrul procedurii date în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Chestiunile invocate de contestator nu sunt unele veritabile, de drept, a căror interpretare să fie susceptibilă de înțelesuri diferite, nefiind indicată norma care generează o astfel de dificultate de interpretare. Textul de lege prevăzut la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, conferă posibilitatea de a ataca hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii de către orice persoană interesată, noțiune care se analizează în cadrul fiecărei acțiuni judiciare, în raport cu obiectul acțiunii și motivele de fapt și de drept pe care se fundamentează pretenția concretă solicitată. Dintr-o altă perspectivă, vizând tot verificarea condițiilor de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, se cere ca această chestiune de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea acesteia să depindă soluționarea pe fond a cauzei. Or, problema justificării interesului de către titularul contestației nu a fost antamată în cauză, nefiind de clarificat această noțiune în accepțiunea Legii nr. 317/2004, raportat la prevederile art. 2, lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin urmare, indiferent de modalitatea în care s-ar explica această chestiune, ea ar fi lipsită de folos practic în soluționarea contestației ce formează obiectul judecății de față. În privința celorlalte chestiuni, enumerate la pct. II - VI din cererea rezumată la pct. I.3 din prezenta decizie, se relevă caracterul acestora de a fi chestiuni punctuale, care tind la obținerea unei soluții asupra fondului cauzei, solicitate completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ceea ce excede competenței acestui complet, a cărui îndatorire este aceea de a se pronunța asupra interpretării unor norme de drept, stabilind înțelesul acestora în sensul urmărit de legiuitor. Aspectele legate de analiza noțiunii de fraudă în procedura de desfășurare a examenului/concursului pentru numirea în funcții de conducere a magistraților, evaluarea judecătorilor și procurorilor de către comisia de examinare ori de către judecătorul cauzei în contestația în care se critică această evaluare, probațiunea pertinentă și concludentă în astfel de contestații sau aplicarea principului rolului activ în ipoteza invocării unei fraude în desfășurarea unui astfel de examen/concurs, toate acestea reprezintă chestiuni care țin de circumstanțele factuale ale cauzei, competența de pronunțare asupra lor revenind completului de judecată învestit cu soluționarea contestației în care au fost invocate aceste argumente de fapt și de drept. Așadar, nefiind îndeplinite condițiile referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile și esențiale în cauză, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul solicitat de reclamant este una inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru aceste considerente. II.1.d) Asupra contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 1.358 din 11 decembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii În esență, fără a relua amplele expuneri ale contestatorului A. asupra susținerilor în fapt și în drept pentru care acesta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actului administrativ supus controlului de legalitate, Înalta Curte reține că acesta, nemulțumit de modul de desfășurare a examenului sau concursului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor la curți de apel, tribunale și judecătorii, desfășurat în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, a solicitat invalidarea în parte a rezultatelor acestui concurs/examen, în privința funcției de președinte al Curții Militare de Apel București, în referire la modalitatea de derulare a probei constând în prezentarea proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru care a candidat. A invocat contestatorul A. încălcarea de către comisia de examinare a prevederilor cuprinse în anexa 4 a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 960/2014, prin nerespectarea timpilor stabiliți pentru prezentarea proiectului și pentru sesiunea de întrebări și răspunsuri în legătură cu proiectul prezentat, precum și fraudarea legii, prin notele acordate proiectelor privitoare la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de președinte al Curții Militare de Apel București. Cadrul normativ relevant pentru soluționarea contestației de față îl reprezintă următoarele dispoziții legale: Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006: Art. 13 "Comisia de examinare are, în principal, următoarele atribuții: 1. elaborarea subiectelor de concurs și a baremelor, cu respectarea următoarelor reguli: a) asigurarea concordanței cu tematica și bibliografia aprobate și publicate de C.S.M. și de Institutul Național al Magistraturii; b) asigurarea cuprinderii echilibrate a materiei studiate și a gradului de complexitate corespunzător conținutului tematicii și bibliografiei, pentru a fi tratate în timpul stabilit; c) evitarea repetării subiectelor de la concursurile sau examenele anterioare; d) timpul necesar rezolvării subiectelor să nu depășească timpul alocat desfășurării probei de concurs; e) indicarea, pentru fiecare subiect, atât a punctajului prevăzut în barem, cât și a timpului recomandat pentru rezolvare; f) evitarea, pe cât posibil, a subiectelor ce conțin probleme controversate în doctrină și în practică sau, în cazul unor astfel de situații, punctarea tuturor soluțiilor a căror corectitudine din punct de vedere legal poate fi argumentată logic și coerent; g) punerea accentului în notarea lucrărilor pe motivarea soluției alese de candidat; în barem pot să fie punctate modalități alternative de motivare a soluției alese de candidat; 2. predarea către comisia de organizare a concursului sau examenului, cu cel puțin 12 ore înainte de desfășurarea probei scrise, a subiectelor și baremelor de evaluare și notare în plicuri distincte, închise și sigilate; 3. elaborarea pentru testarea scrisă a 3 variante de subiecte; 4. examinarea contestațiilor la barem și adoptarea baremului definitiv, care se publică pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii; 5. elaborarea de către comisia de examinare, pentru proba orală, a unui punctaj orientativ de evaluare." Art. 15 "(1) Candidații susțin oral, în fața comisiei de examinare, proiectul referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere. (2) În aprecierea susținerii proiectului vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: a) capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, autoperfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung, inițiativa și capacitatea de adaptare rapidă; b) îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și regulamente, cunoașterea și capacitatea de a pune în practică politicile publice din domeniul justiției, strategiile naționale și secvențiale în domeniul justiției și respectarea principiului repartizării aleatorii; c) comportamentul și comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justițiabilii, persoanele implicate în actul de justiție, alte instituții, mass-media, asigurarea accesului la informațiile de interes public din cadrul instanței și transparența actului de conducere; d) folosirea adecvată a resurselor umane și materiale, evaluarea necesităților, gestionarea situațiilor de criză, raportul resurse investite-rezultate obținute, gestionarea informațiilor, organizarea pregătirii și perfecționării profesionale și repartizarea sarcinilor în cadrul instanțelor. (3) Fiecare criteriu valorează 2,5 puncte din totalul punctajului pentru această probă. Nota finală la susținerea proiectului reprezintă media aritmetică a notelor acordate de fiecare membru al comisiei. (4) Rezultatele susținerii proiectului se publică simultan pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii și se afișează la sediile instanțelor în cadrul cărora își desfășoară activitatea candidații, după susținerea probei de către toți candidații. (5) Rezultatele susținerii proiectului sunt definitive și nu pot fi contestate." Art. 27 "(1) C.S.M. validează rezultatul concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor. (2) C.S.M. poate invalida, în tot sau în parte, concursul sau examenul, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau examenului ori că există dovada săvârșirii unei fraude." Anexa 4 la Hotărârea CSM nr. 960/2014 - criterii orientative ale structurii proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru care candidează "La evaluarea proiectului vor fi avute în vedere criteriile menționate în Regulament, sub următoarele aspecte: - Prezentarea sintetică a instanței judecătorești/parchetului de pe lângă instanța judecătorească prin prisma funcției la care se candidează; - identificarea unor eventuale disfuncții în activitatea instanței judecătorești/parchetului de pe lângă instanța judecătorească; - soluții propuse pentru înlăturarea deficiențelor identificate; - stabilirea și definirea obiectivelor; - propuneri de măsuri pentru realizarea obiectivelor; - propuneri pentru îmbunătățirea activității manageriale a instanței judecătorești/parchetului de pe lângă instanța judecătorească. Timp de expunere a proiectului: aproximativ 15 minute. Timp pentru întrebări și răspunsuri: aproximativ 15 minute." Art. 29, alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 "(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată. (7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători." Aspectele reliefate de contestatorul A. sunt legate de activitatea comisiei de examinare în privința probei de susținere a proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru care acesta a candidat în sesiunea septembrie - decembrie 2014, activitate care presupune stabilirea punctajului acordat fiecărui candidat la această probă, în funcție de aptitudinile manifestate în raport de criteriile stabilite prin regulament pentru evaluarea proiectelor. Frauda la lege, invocată de contestator, apreciată că ar fi survenit în cadrul probei orale a acestui examen/concurs prin faptul că nu s-a întocmit un punctaj orientativ de evaluare, conform prevederilor art. 13 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 320/2006, nu a fost dovedită în cauză. Intimatul CSM a depus la dosar, punctajul orientativ de evaluare al intimatului B., în care se