ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1428/2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1428/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr.

1428/2016

I.

Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul

litigiului dedus judecății

Prin Hotărârea nr. 1.358 din 11 decembrie

2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât

următoarele:

"Art. 1

- Validarea rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor la curți de apel, tribunale

și judecătorii desfășurat în perioada 12 septembrie - 4

decembrie 2014, conform tabelului de clasificare, din anexa, parte

integrantă din prezenta hotărâre, publicat la data de 4 decembrie

2014.

Art. 2 -

Respingerea solicitării de invalidare parțială a rezultatelor

concursului pentru funcția de președinte ai Curții Militare de

Apel, formulată de domnul judecător A.

Art. 3 -

Respingerea ca inadmisibilă a solicitării domnului A. de a se lua act

de suspendarea efectelor eventualei hotărâri de respingere a cererii de

invalidare parțială și de validare a rezultatelor

concursului."

Prin cererea

înregistrată la data de 11 decembrie 2014, sub nr. x/1/2014, pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul A., în

contradictoriu cu intimatul C.S.M. și intimatul B., a solicitat

instanței:

I. să

constate nulitatea absolută a hotărârii prin care C.S.M. a respins

cererea prin care a solicitat:

a)

invalidarea în parte a rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea

în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor

organizat în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, respectiv în

privința funcției de președinte la Curtea Militară de Apel

București;

b) refacerea

în parte a probelor de desfășurare a concursului arătat la lit.

a) din cerere, respectiv a probei constând în prezentarea proiectului referitor

la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de președinte la

Curtea Militară de Apel București de către judecătorii care

au candidat pentru această funcție;

II. să

constate nulitatea absolută parțială a hotărârii prin care

C.S.M. a dispus validarea rezultatelor concursului sau examenului pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor

organizat în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, respectiv în ce

privește funcția de președinte la Curtea Militară de Apel

București;

III. să

oblige C.S.M. să dispună refacerea în parte a probelor de

desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor organizat

în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, respectiv a probei constând în

prezentarea proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice

funcției de președinte la Curtea Militară de Apel București

de către judecătorii care au candidat pentru această funcție.

Prin cererea

înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție din 26 mai 2015, contestatorul A. a

învederat că înțelege să completeze capătul de cerere

arătat la pct. II din contestație în sensul că se impune a se

constata nulitatea absolută parțială a hotărârii prin care

C.S.M. a dispus validarea rezultatelor concursului sau examenului pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor

organizat în perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, respectiv în ce

privește funcția de președinte la Curtea Militară de Apel

București, nu doar pentru că nu au fost respectate dispozițiile

cuprinse în Anexa nr. 4 la Hotărârea nr. 960/2014 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ci și pentru că notarea proiectelor

privitoare la exercitarea atribuțiilor specifice funcției

arătate mai sus s-a realizat prin frauda legii.

I.2. Cererea

de sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție, formulată în temeiul dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 304/2004

Prin cererea

depusă la dosarul, contestatorul A. a solicitat instanței de

judecată să dispună suspendarea judecății în litigiul

de față și să sesizeze secțiile unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pentru a se pronunța cu

privire la o eventuală schimbare a jurisprudenței în ceea ce

privește contestațiile formulate de magistrați în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În

susținerea acestei cereri a menționat contestatorul

jurisprudența pe care a considerat-o relevantă pentru situația

expusă în acțiunea sa, iar la dosar a depus o nouă cerere de

sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație

Justiție pentru schimbarea jurisprudenței secției de contencios

administrativ și fiscal în privința soluțiilor pronunțate

în materia contestațiilor formulate de magistrați împotriva

hotărârilor emise de plenul CSM, amplu motivată, argumentele fiind

comune cu cele din contestația sa.

I.3. Cererea

de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea

unor chestiuni de drept

La dosar a

fost depusă cererea contestatorului A. de sesizare a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea pronunțării unei

hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,

întemeiată pe dispozițiile art. 519 și urm. C. proc. civ., prin

care a solicitat să fie interpretate de instanța învestită cu

această chestiune prejudicială următoarele:

I. dacă

un magistrat care a participat la un concurs pentru numirea în funcții de

conducere la instanțe de judecată sau parchete, invocând săvârșirea

unei fraude în desfășurarea concursului, fraudă care a avut ca

urmare avantajarea candidatului clasat pe primul loc prin acordarea unor note

superioare proiectului privitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției

de conducere realizat de acest candidat, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea

nr. 317/2004, are calitatea de persoană interesată să formuleze

contestație împotriva hotărârii prin care sunt validate rezultatele

concursului la care a participat;

II. dacă

constituie fraudă în sensul dispozițiilor art. 27 alin. (2) din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006:

neelaborarea de către comisia de examinare constituită în temeiul

art. 9 din anexa la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, a punctajului

orientativ de evaluare reglementat prin dispozițiile art. 13 pct. 5 din

anexa mai sus arătată?

neacordarea de către comisia de examinare arătată la pct. 1 din

prezenta cerere, a timpului necesar unui candidat la o funcție de

conducere în cadrul unei instanțe de judecată pentru expunerea

integrală a proiectului privitor la exercitarea atribuțiilor

specifice funcției de conducere, respectiv un timp cu durata de 15 minute

sau mai mare, atunci când prin proiect sunt invocate disfuncții grave

existente în managementul instanței, disfuncții a căror expunere

integrală și detaliată în cuprinsul proiectului nu a fost

posibilă datorită faptului că prin procedura de elaborare a

acestui document este impus un anumit număr de pagini, astfel cum se

prevede prin dispozițiile cuprinse în anexa 4 la Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al magistraturii nr. 960/2014 referitoare la numărul

de pagini și timpul de expunere a proiectului mai sus arătat?

III.

dacă pentru a se face dovada fraudei reglementată prin

dispozițiile art. 27 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/2006,

fraudă care constă în încălcarea dispozițiilor art. 13 pct.

5 din acest regulament, prin care se impune elaborarea unui punctaj orientativ

de evaluare, și a dispozițiilor cuprinse în anexa 4 la Hotărârea

Plenului CSM nr. 960/2014, prin care se reglementează timpul de expunere

pentru proiectul de management, este necesară administrarea probelor care

constau în:

- înscrisul

intitulat "punctaj orientativ de evaluare" reglementat prin

dispozițiile art. 13 pct. 5 din anexa la Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 320/2006, înscris prin care se poate dovedi dacă au fost respectate

sau încălcate aceste dispoziții;

-

"înregistrările audio" realizate în temeiul art. 16 din anexa la

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/2006,

înregistrări prin care se poate dovedi dacă:

i. s-a

asigurat candidaților pentru funcția în litigiu timpul necesar pentru

expunerea proiectelor;

ii.

candidații au fost chestionați de către comisia de evaluare

asupra disfuncțiilor constatate de ceilalți contracandidați,

răspunsurile sau explicațiile date cu privire la aceste

disfuncții, compatibilitatea acestor explicații și

răspunsuri cu politicile și strategiile publice privitoare la

sistemul judiciar, precum și măsura în care un candidat a fost

favorizat de către comisia de examinare;

- proiectele

realizate de candidații la funcția de conducere în care sunt

arătate disfuncțiile existente în managementul instanței, prin

care se poate dovedi dacă disfuncțiile constatate în activitatea

instanței impunea asigurarea unui timp de expunere a proiectului de 15

minute sau mai mare;

-

înscrisurile din care rezultă existența disfuncțiilor existente

în managementul instanței și cauzele care le-au generat și le-au

menținut.

În

privința acestei cereri a opinat contestatorul A. că întrunește

condițiile de admisibilitate, întrucât completul învestit cu

soluționarea acțiunii civile de față este unul care

soluționează cauza în ultima instanță, soluționarea pe

fond a acțiunii civile depinde de lămurirea chestiunilor de drept cu

privire la care a solicita să fie sesizată Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru dezlegarea chestiunilor de drept

invocate, aceste chestiuni sunt noi, nemaifiind puse în discuție în nicio

altă cauză aflată pe rolul instanțelor

judecătorești, iar până la data formulării acestei cereri

Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra lor

și nu există un recurs în interesul legii în curs de

soluționare, care să aibă ca obiect aceste chestiuni de drept.

La dosar,

contestatorul a reformulat cererea sa de sesizare a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea pronunțării unei

hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a

completat-o, solicitând a fi lămurite prin acest mecanism de asigurare a

unei practici unitare, următoarele chestiuni:

"I. - un

magistrat care a participat la concursul pentru numirea în funcții de

conducere la instanțe de judecată sau parchete, invocând

săvârșirea unei fraude în desfășurarea acestui concurs, în

temeiul articolului 29 din Legea nr. 317/2004, are calitatea de persoană

interesată să formuleze contestație împotriva hotărârii

prin care sunt validate rezultatele concursului la care a participat, inclusiv

în ceea ce privește notele acordate celorlalți candidați pentru

ocuparea funcției de conducere în cauză?

II. -

constituie o fraudă în sensul dispozițiilor art. 27 alin. (2) din

Regulamentul aprobat prin Hotărâre Plenului C.S.M. nr. 320/2006:

neelaborarea de către comisia de examinare constituită în temeiul

art. 9 din anexa la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, a punctajului

orientativ de evaluare reglementat prin dispozițiile art. 13 pct. 5 din

anexa mai sus arătată?

neacordarea de către comisia de examinare arătată la pct. 1 din

prezenta cerere, a timpului necesar unui candidat la o funcție de

conducere în cadrul unei instanțe de judecată pentru expunerea

integrală a proiectului privitor la exercitarea atribuțiilor

specifice funcției de conducere, respectiv un timp cu durata de 15 minute

sau mai mare, atunci când prin proiect sunt invocate disfuncții grave

existente în managementul instanței, disfuncții a căror expunere

integrală și detaliată în cuprinsul proiectului nu a fost

posibilă datorită faptului că prin procedura de elaborare a

acestui document este impus un anumit număr de pagini, astfel cum se

prevede prin dispozițiile cuprinse în anexa 4 la Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al magistraturii nr. 960/2014 referitoare la numărul

de pagini și timpul de expunere a proiectului mai sus arătat?

III. -

exigențele dreptului la un proces echitabil sub aspectul dreptului de

acces la justiție, drept prevăzut prin dispozițiile art. 6 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, impun judecătorului sesizat cu

judecarea unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, obligația de a se pronunța asupra

evaluării realizată de comisia de examinare cu privire la

cunoștințele și experiența necesare pentru ocuparea de

către un judecător a unei funcții de conducere în sistemul

judiciar în care activează și judecătorul cauzei, funcție

aflată în organigrama unor instanțe de judecată, aceleași

ori echivalente cu instanțele în care a funcționat judecătorul

cauzei anterior promovării acestuia la Înalta Curte de Casație

și Justiție?

IV. -

exigențele dreptului la un proces echitabil sub aspectul dreptului de

acces la justiție, drept prevăzut prin dispozițiile art. 6 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, impun judecătorului sesizat cu

judecarea unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, în cadrul căreia se invocă

săvârșirea fraudei reglementată prin dispozițiile art. 27

alin. (2) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 320/2006:

a) să

admită cererea prin care contestatorul solicită administrarea

probelor necesare pentru dovedirea fraudei care constă în încălcarea

dispozițiilor art. 13 pct. 5 din regulamentul arătat mai sus, și

a dispozițiilor cuprinse în anexa 4 la Hotărârea Plenului CSM nr.

960/2014?

b) să

pună în discuția părților excepția de

inadmisibilitate, în ipoteza în care se consideră contestația ca

fiind inadmisibilă deoarece notele acordate de comisia de examinare nu pot

fi contestate, în temeiul art. 245 - 248 C. proc. civ.?

c) să

pună în discuția părților excepția de

necompetență generală a instanței de judecată, atunci

când consideră că o astfel de instanță nu are

competența de a se pronunța asupra nivelului de cunoștințe

și experiență necesare pentru ca un judecător să fie

numit într-o funcție de conducere în cadrul unei instanțe de

judecată de nivel inferior celei la care funcționează

judecătorul cauzei, în temeiul art. 245 - 248 C. proc. civ.?

V. -

exigențele dreptului la un proces echitabil sub aspectul dreptului de

acces la justiție, drept prevăzut prin dispozițiile art. 6 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, impun, în temeiul art. 22 alin. (2) C.

proc. Civ., judecătorului sesizat cu judecarea unei contestații

întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în

cadrul căreia se invocă săvârșirea fraudei reglementată

prin dispozițiile art. 27 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, o atribuție de serviciu în

sensul art. 297 alin. (1) din C. pen., în conformitate cu care are

obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni

orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză?"

Prin cererea

de completare a cererii inițiale de sesizare a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea pronunțării unei

hotărâri prealabile în vederea dezlegării unor chestiuni de drept,

contestatorul A. a solicitat să fie lămurită și chestiunea

de la punctul VI, cu următorul conținut:

"VI. -

dispozițiile art. 13 pct. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 320/2006, intitulat în continuare Regulament, impun

membrilor comisiei de examinare elaborarea unui punctaj orientativ de evaluare

prin stabilirea unor criterii de performanță și a unei

scări de stabilire a valorii notelor ce se pot acorda pentru fiecare

dintre criteriile reglementate prin art. 15 alin. (2) din Regulament, de la 0

la 2,5, funcție de măsura în care lucrările efectuate de fiecare

candidat răspund la exigențele impuse prin Regulament, adică o

grilă de evaluare?"

I.4. Cererea

de sesizare a C.J.U.E. pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare

Prin cererea

depusă la dosar, completată prin înscrisul depus la dosar,

contestatorul A. a solicitat instanței de judecată să sesizeze

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru pronunțarea unei

hotărâri preliminare asupra următoarelor întrebări:

I. - art. 15

alin. (1) teza a II-a din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se

interpretează în sensul că dreptul de a exercita o ocupație

aleasă sau acceptată în mod liber, atunci când ocupația

privește o funcție publică din sistemul judiciar la care accesul

se realizează prin concurs, implică și o obligație

corelativă în sarcina autorității publice care organizează

concursul de a asigura, în situația în care se invocă

săvârșirea unei fraude, accesul candidatului care invocă frauda

la lucrările întocmite de ceilalți candidați în cursul

procedurii judiciare prin care se contestă rezultatele concursului?

II. art. 47

alin. (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene

se interpretează în sensul că accesul efectiv la justiție,

funcție de dispozițiile art. 52 alin. (3) teza ultimă din

Cartă, impune judecătorului sesizat cu judecarea unei

contestații obligația de a se pronunța asupra evaluării

realizată de comisia de examinare cu privire la cunoștințele

și experiența necesare pentru ocuparea de către un

judecător a unei funcții de conducere în sistemul judiciar în care

activează și judecătorul cauzei, funcție aflată în

organigrama unor instanțe de judecată, aceleași ori echivalente

cu instanțele în care a funcționat judecătorul cauzei anterior

promovării acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție,

chiar în situațiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

statuat că asemenea evaluări ar fi similare cu susținerea unui

examen de tip școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de

aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale?

III. art. 47

alin. (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene

se interpretează în sensul că independența și

imparțialitatea instanței judecătorești impun

instanței învestite cu soluționarea pricinii, pentru a se asigura

accesul efectiv la justiție, obligația de a admite cererea de

administrare a probei solicitate de reclamant pentru dovedirea unei

iregularități în desfășurarea procedurilor de ocupare prin

concurs a unei funcții publice din sistemul judiciar, în concret

înregistrarea audio a interviului susținut de candidați, prin

obligarea autorității publice care a organizat procedura de concurs să

exhibe proba solicitată, atunci când proba se află în custodia

Consiliului Superior al Magistraturii, iar reclamantului îi este refuzat orice

demers pentru a cunoaște conținutul probei în cauză?

În

completarea acestei cereri, prin înscrisul depus în ședința

publică din 11 mai 2016, contestatorul A. a solicitat să se

dispună sesizarea C.J.U.E. pentru pronunțarea unei hotărâri

preliminare asupra următoarelor chestiuni:

I. - art. 6

parag. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană se

interpretează în sensul că dreptul la un proces echitabil sub

aspectul dreptului de acces la justiție și al dreptului la

apărare, respectiv al dreptului de prezentare a cauzei pe bază de

probe, astfel cum este prevăzut prin art. 6 din Convenția

Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, este recunoscut cetățenilor

europeni în temeiul art. 6 parag. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea

Europeană, și, pe cale de consecință, fiind o

dispoziție de drept al Uniunii Europene, poate fi invocat de

cetățenii europeni din statele membre în fața instanțelor

naționale, inclusiv prin intermediul dispozițiilor art. 47 alin. (1)

și (2) din carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborate cu

dispozițiile art. 52 alin. (3) teza ultimă din carta drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene?

În

susținerea cererii de sesizare a C.J.U.E., astfel cum a fost

completată, a arătat contestatorul că, prin mai multe decizii

ale Curții Constituționale, s-a statuat că posibilitatea de a

ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de

sine stătător, reglementat ca atare în lege, ci un mijloc de

realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat

examenul sau concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen

sau de concurs pe care legea le reglementează, în același sens fiind

pronunțate soluții și de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, amintite de contestator, după cum urmează:

Decizia nr. 3.784/2014, Decizia nr. 4.386/2012, Decizia nr. 1.759/2012, Decizia

nr. 3.149/2009, Decizia nr. 2.168/2012.

A mai

susținut contestatorul că efectele jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a României

și Înalta Curte de Casație și Justiție pot fi

înlăturate, pentru a se asigura o eficiență efectivă a

drepturilor fundamentale prevăzute pentru cetățenii europeni, în

art. 15 alin. (1) teza a II-a și în art. 47 alin. (1) și (2) din

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, finalitate care poate fi

realizată, în opinia sa, prin sesizarea Curții de Justiție a

Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare cu

privire la aceste dispoziții.

Totodată,

a susținut contestatorul că sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate ale cererii de sesizare a C.J.U.E., întrucât solicită

interpretarea unor dispoziții din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene, cererea este formulată în fața unei instanțe

naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac,

soluționarea pe fond a acțiunii civile ce constituie obiectul

litigiului pendinte depinde de interpretarea dată de C.J.U.E. asupra

dispozițiilor arătate în cuprinsul întrebărilor preliminare,

până în prezent C.J.U.E. nu s-a mai pronunțat printr-o hotărâre

preliminară asupra unei chestiuni identică celei din cererea de

față, iar rezolvarea acestei chestiuni nu poate fi dedusă din

jurisprudența Curții, iar sesizarea C.J.U.E. este obligatorie pentru

instanța învestită cu soluționarea acestei cereri.

La dosar a

depus contestatorul A. un memoriu privind aspectele care, în opinia sa, au dus

la fraudarea legii, memoriu ce detaliază argumentele de fapt expuse în

contestația inițială.

I.5.

Apărările intimatului C.S.M.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea

contestației ca neîntemeiată, arătând că prin

Hotărârea nr. 1.358 din 11 decembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii a fost respinsă solicitarea contestatorului A. de

invalidare parțială a rezultatelor concursului pentru funcția de

președinte al Curții Militare de Apel București și a dispus

validarea rezultatelor acestui concurs. Critica contestatorului, vizând

nerespectarea timpului aproximativ de 15 minute pentru expunerea proiectului de

către candidat, și, totodată, a timpului de 15 minute alocat

întrebărilor și răspunsurilor, este neîntemeiată, în opinia

intimatului C.S.M., fiind respectate dispozițiile legale și cele din

regulamentul de concurs. Dat fiind faptul că proiectul referitor la

exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere se depune la

C.S.M. cu cel puțin 7 zile înainte de data desfășurării

primei probe a concursului sau examenului, atât pe suport de hârtie, cât

și în format electronic, nu se poate susține că expunerea

într-un timp mai scurt decât cele aproximativ 15 minute conduce la crearea unei

nelegalități în procedura de examinare, iar criticile formulate cu

privire la proiectul depus de celălalt candidat, intimat în cauză,

exced limitelor controlului de legalitate care se solicită a fi exercitat

în raport de obiectul contestației.

În completare

la întâmpinarea depusă inițial, intimatul C.S.M. a arătat

că nu poate fi reținută pretinsa fraudare a unor dispoziții

constituționale și legale, în condițiile în care acestea nu sunt

aplicabile în cauză, iar contestatorul nu este îndrituit să facă

aprecieri asupra proiectelor celorlalți candidați, acesta fiind

atributul exclusiv al comisiei de examinare, conform art. 15 din Regulamentul

de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin H.C.S.M. nr. 320/2006.

Asupra

cererii de sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru schimbarea jurisprudenței

secției de contencios administrativ și fiscal, intimatul C.S.M. a

formulat un punct de vedere, în care a arătat că textul indicat de

contestator nu are incidentă în cauză (art. 26 din Legea nr.

304/2004), suspendarea soluționării cauzei intervenind doar atunci

când o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție

consideră că este necesar să revină asupra propriei

jurisprudențe, situație care nu se regăsește în litigiul de

față.

Cu privire la

cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene,

intimatul CSM a arătat, că litigiul principal are ca obiect

dispozițiile unei legi române privind organizarea unui concurs pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor, care nu

prezintă nicio legătură cu dreptul Uniunii, astfel că

cererea de sesizare este inadmisibilă, situația juridică

neintrând în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, fapt pentru care CJUE

nu e competentă să examineze întrebările adresate, existând în

acest sens jurisprudență constantă (C- 617/10, C-199/14).

În referire

la cererea contestatorului de sesizare a Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri

prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, intimatul CSM, în punctul

de vedere depus la dosar, opinează că o astfel de cerere este

inadmisibilă, dat fiind faptul că petitele indicate de contestator nu

pun în discuție o chestiune de drept de care să depindă soluționarea

în fond a litigiului, iar solicitările privind modul de aplicare a unei

norme legale la situația de fapt dedusă judecății în

litigiul de față nu pot forma obiectul unei sesizări a

instanței supreme în condițiile art. 519 și urm. C. proc. civ.

I.6.

Apărările intimatului B.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul B. a solicitat instanței

judecătorești să ia act că nu solicită să

participe la judecarea contestației formulate de A., precum și

să constate că interviurile pentru desemnarea managerilor nu pot fi

contestate, pentru că ele dau măsura încrederii comisiei delegate

că persoana intervievată va satisface într-un anumit grad

cerințele postului, ceea ce implică activitatea cognitivă a

evaluatorului.

În

privința cererii de sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți

de Casație și Justiție, intimatul B. a arătat că

textul pe care și-a întemeiat contestatorul această cerere nu este

aplicabil în cauză, scopul urmărit de titularul cererii fiind acela

de dilatare a procesului aflat pe rol, fapt pentru care a solicitat

instanței să stopeze această intenție, prin

pronunțarea unei soluții asupra contestației supuse

judecății.

I.7. Probele

administrate

În cursul

cercetării judecătorești au fost depuse atât de către

contestatorul A., cât și de către intimatul C.S.M., înscrisuri

relevante în cauză.

Prin

încheierile de ședință din 10 iunie 2015 și 2 decembrie

2015 Înalta Curte a statuat cu privire la probele solicitate de

părți, încuviințând proba cu înscrisuri pentru ambele

părți, respingând celelalte probe solicitate de contestatorul A. ca

nefiind concludente și pertinente soluționării cauzei.

II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Analizând

contestația formulată prin prisma motivelor de fapt și drept

care au fost invocate, Înalta Curte reține caracterul său nefondat

pentru următoarele considerente:

II.1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Pe parcursul

cercetării judecătorești derulate în cauză au fost

formulate cereri distincte ale contestatorului A. privind solicitări de pronunțare

a unor alte instanțe asupra unor aspecte de drept care, în opinia

părții titulare a acestor cereri, au legătură cu

soluționarea acțiunii judiciare principale, cereri care au fost

respinse pentru considerentele ce urmează:

II.1.a)

Asupra cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în

vederea pronunțării unei hotărâri preliminare:

Contestatorul

A. a solicitat instanței de judecată să dispună sesizarea

CJUE în vederea interpretării dispozițiilor art. 15 alin. (1) teza a

II-a și ale art. 47 alin. (1) și (2) din Carta drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene, iar prin cererea completatoare, cu privire la

același dispoziții cuprinse în art. 47 alin. (1) și (2) din

Cartă, a formulat contestatorul o nouă întrebare, vizând

noțiunile de independență și imparțialitate a

instanței de judecată în raport de conduita acesteia în administrarea

materialului probator solicitat. În ultima completare a cererii de sesizare a

CJUE a solicitat contestatorul să fie interpretate dispozițiile art.

6 parag. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Temeiul

juridic al acestor cereri de sesizare a CJUE pentru pronunțarea unei

hotărâri preliminare a fost indicat de contestator ca fiind

dispozițiile art. 267 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Tratatul de

funcționare a Uniunii Europene, care prevăd următoarele:

"Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să

se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:

(b)

validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile,

organele, oficiile sau agențiile Uniunii;

În cazul în

care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în

fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt

supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această

instanță este obligată să sesizeze Curtea."

Uzând de

această prerogativă conferită CJUE, contestatorul, deși a

solicitat să fie interpretate dispoziții cuprinse în Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu a arătat care e

neclaritatea cuprinsă în aceste dispoziții, care să necesite

interpretarea uniformă de către instanța de drept european, ci a

indicat premisele speței pe care acesta a supus-o spre soluționare în

fața instanței naționale de contencios administrativ competente.

O chestiune

care se impune a fi analizată în examinarea cererilor vizând sesizarea

CJUE cu întrebările adresate de contestatorul A. este cea referitoare la

prevederile legale pe care acesta le solicită a fi lămurite, în

condițiile în care litigiul de față este unul reglementat de

norme naționale de desfășurare a unui concurs de ocupare a unei

funcții de conducere în sistemul judiciar, iar ceea ce se solicită a

fi interpretat de CJUE nu este norma națională, presupusă a fi

în conflict cu dispozițiile din legislația europeană, nici

măcar norma europeană, indicată ca fiind dispozițiile art.

15 alin. (1), teza a II-a și ale art. 47 alin. (1) și (2) din

cartă, precum și cele ale art. 6 alin. (2) și (3) din TUE, ci,

în esență, se cere dezlegarea cauzei prin exprimarea unui punct de

vedere precis determinat, raportat la circumstanțele factuale indicate în

conținutul întrebărilor.

O astfel de

modalitate de adresare către CJUE a unor întrebări preliminare este,

în mod evident, inadmisibilă, față de scopul urmărit în

procedura chestiunii prejudiciale, acela de a analiza compatibilitatea între

anumite norme naționale și dreptul european.

Astfel cum

s-a subliniat constant în jurisprudența CJUE (Hotărârea din 26

februarie 2013, Akeberg Fransson, C-617/10, EU:C:2013:105, pct. 22,

Hotărârea din 27 martie 2014, Torralbo Marcos, C-265/13, EU:C:2014:187,

punctul 30), "(22) în ceea ce privește dispozițiile cartei,

trebuie amintit că în cadrul unei trimiteri preliminare în temeiul art.

267 TFUE, Curtea poate să interpreteze dreptul Uniunii numai în limitele

competențelor care îi sunt atribuite.

(23) Or, domeniul

de aplicare al cartei, în ceea ce privește acțiunea statelor membre,

este definit la art. 51 alin. (1) din aceasta, conform căruia

dispozițiile cartei se adresează statelor membre numai în cazul în

care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, această dispoziție

confirmând jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia

drepturile fundamentale garantate de ordinea juridică a Uniunii au

vocația de a fi aplicate în toate situațiile reglementate de dreptul

Uniunii, însă nu în afara unor asemenea situații."

Sarcina de a

indica legătura care există între dreptul Uniunii a cărui

interpretare este solicitată și situația în discuție din

litigiul principal revine instanței de trimitere.

În acest

context, verificând relevanța normei europene indicate de contestator

asupra litigiului dedus judecății, se observă că în

prezenta contestație nu este incident dreptul Uniunii, nefiind aplicabile

dispoziții din domeniul de aplicare al acestuia, chestiunea

litigioasă fiind întemeiată pe dispoziții de drept național

care reglementează procedura de organizare și desfășurare a

examenului sau concursului de ocupare a unor funcții de conducere de

către magistrații români.

Dispozițiile

din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene asigură un nivel

de protecție care trebuie respectat de către autoritățile

și instanțele naționale, care sunt însă libere să

aplice standarde naționale de protecție a drepturilor fundamentale ce

se înscriu în nivelul garantat de Cartă.

Reclamând

însă o interpretare a unor dispoziții din cuprinsul normei europene,

contestatorul nu a arătat în ce măsură litigiul de

față reprezintă o punere în aplicare a dreptului Uniunii, iar în

acest cadru, cum vine în conflict norma națională cu drepturile

garantate de cartă, fapt de natură să justifice necesitatea

interpretării date de CJUE pentru asigurarea compatibilității

între cele două norme aplicabile speței de față.

Prin urmare,

atât cererea de sesizare a CJUE cu cele două întrebări formulate

inițial, cât și cele de completare cu o a treia și a patra

întrebare, vor fi respinse ca inadmisibile.

II.1.b)

Asupra cererii de sesizare a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, pentru pronunțarea unei soluții

de revenire asupra propriei jurisprudențe:

În Legea nr.

304/2004 se arată care sunt competențele secțiilor unite ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție, după cum

urmează:

"Art. 25

- Înalta Curte de Casație și Justiție se constituie în

Secții Unite pentru:

a) «abrogat»

b)

soluționarea, în condițiile prezentei legi, a sesizărilor

privind schimbarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație

și Justiție;

c) sesizarea

Curții Constituționale pentru controlul

constituționalității legilor înainte de promulgare.

Art. 26 -

Dacă o secție a Înaltei Curți de Casație și

Justiție consideră că este necesar să revină asupra

propriei jurisprudențe, întrerupe judecata și sesizează

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care judecă cu citarea părților din dosarul a

cărui judecată a fost întreruptă. După ce Secțiile

Unite s-au pronunțat asupra sesizării privind schimbarea

jurisprudenței, judecata continuă."

Din cuprinsul

acestor dispoziții precitate se relevă faptul că opțiunea

de sesizare a secțiilor unite pentru revirimentul de

jurisprudență aparține secției în fața căreia se

soluționează litigiul în legătură cu care se ridică

chestiunea schimbării practicii judiciare consacrate până la acel

moment, atunci când sunt suficiente elemente care să justifice necesitatea

unei astfel de sesizări.

Potrivit

dispozițiilor art. 27 din Regulamentul privind organizarea și

funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, "ședințele Secțiilor Unite se

programează sau se convoacă de președintele Înaltei Curți

de Casație și Justiție din proprie inițiativă, la

cererea a cel puțin o pătrime din numărul judecătorilor în

funcție sau la cererea uneia dintre secții."

În

situația de față, contestatorul A. a justificat solicitarea sa,

întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 304/2004, pe faptul

că, în privința contestațiilor formulate de magistrați,

având drept temei juridic prevederile art. 29 din Legea nr. 317/2004,

există și soluții în care unele dintre aceste contestații

sunt respinse pentru considerentul că "evaluarea

cunoștințelor și a experienței necesare pentru admiterea

într-o profesie este similară cu susținerea unui examen de tip

școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de aplicare a

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale." Opinia contestatorului a fost aceea

că, prin adoptarea unei soluții de respingere a contestației

sale pentru acest considerent, i se încalcă în mod grav dreptul la un

proces echitabil sub aspectul dreptului de acces la justiție.

O astfel de

situație premisă, ca cea reliefată de contestator în cererea sa

de sesizare a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție, nu este de natură a determina secția de

contencios administrativ a acestei instanțe să procedeze la

această sesizare, în vederea schimbării jurisprudenței sale.

Simpla

identificare a unor hotărâri judecătorești care contravin

soluției pe care o vizează contestatorul în litigiul de

față nu poate reprezenta fundamentul temporizării cursului

acestei judecăți și formulării unei sesizări

către Secțiile unite pentru schimbarea jurisprudenței unei

secții, fapt pentru care solicitarea adresată completului de

judecată în acest sens va fi respinsă ca neîntemeiată, cu atât

mai mult cu cât nu se poate vorbi despre o jurisprudență

constantă în materia contestațiilor formulate de magistrați

împotriva hotărârilor Plenului CSM, fiind de analizat în fiecare dintre

aceste contestații argumentele de fapt invocate de părți,

raportate la obiectul acțiunii și la temeiurile de drept indicate.

II.1.c)

Asupra cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Prin

această cerere, contestatorul a solicitat ca, în raport de prevederile

art. 519 - 520 Noul C. proc. civ., să se pronunțe Înalta Curte de

Casație și Justiție asupra chestiunilor de drept enumerate la

punctul I.3 din cuprinsul acestei decizii.

Potrivit

prevederilor art. 519 Noul C. proc. civ., "dacă, în cursul

judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, [...], constatând că o chestiune de

drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei

respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație

și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în

interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înalta Curte de

Casație Justiție să pronunțe o hotărâre prin care

să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost

sesizată."

Din

dispozițiile acestui text de lege rezultă că este necesar ca

instanța de trimitere să verifice îndeplinirea cumulativă a

condițiilor de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea pronunțării unei

hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Contestatorul

A., în modalitatea de formulare a chestiunilor de drept pentru care

solicită aplicarea procedurii reglementate de art. 519 - 521 Noul C. proc.

civ., a solicitat dezlegarea unor aspecte litigioase care țin de

rezolvarea cauzei în fond, iar nu a unor dispoziții legale susceptibile de

interpretare echivocă, ce necesită lămuriri în cadrul procedurii

date în competența Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Chestiunile

invocate de contestator nu sunt unele veritabile, de drept, a căror

interpretare să fie susceptibilă de înțelesuri diferite, nefiind

indicată norma care generează o astfel de dificultate de

interpretare.

Textul de

lege prevăzut la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, conferă

posibilitatea de a ataca hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii de către orice persoană interesată,

noțiune care se analizează în cadrul fiecărei acțiuni

judiciare, în raport cu obiectul acțiunii și motivele de fapt și

de drept pe care se fundamentează pretenția concretă

solicitată.

Dintr-o

altă perspectivă, vizând tot verificarea condițiilor de admisibilitate

pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea

unei chestiuni de drept, se cere ca această chestiune de drept să fie

esențială, în sensul că de lămurirea acesteia să depindă

soluționarea pe fond a cauzei.

Or, problema

justificării interesului de către titularul contestației nu a

fost antamată în cauză, nefiind de clarificat această

noțiune în accepțiunea Legii nr. 317/2004, raportat la prevederile

art. 2, lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin urmare,

indiferent de modalitatea în care s-ar explica această chestiune, ea ar fi

lipsită de folos practic în soluționarea contestației ce

formează obiectul judecății de față.

În

privința celorlalte chestiuni, enumerate la pct. II - VI din cererea

rezumată la pct. I.3 din prezenta decizie, se relevă caracterul

acestora de a fi chestiuni punctuale, care tind la obținerea unei

soluții asupra fondului cauzei, solicitate completului pentru dezlegarea

unor chestiuni de drept, ceea ce excede competenței acestui complet, a

cărui îndatorire este aceea de a se pronunța asupra

interpretării unor norme de drept, stabilind înțelesul acestora în

sensul urmărit de legiuitor.

Aspectele

legate de analiza noțiunii de fraudă în procedura de

desfășurare a examenului/concursului pentru numirea în funcții

de conducere a magistraților, evaluarea judecătorilor și

procurorilor de către comisia de examinare ori de către

judecătorul cauzei în contestația în care se critică

această evaluare, probațiunea pertinentă și

concludentă în astfel de contestații sau aplicarea principului

rolului activ în ipoteza invocării unei fraude în desfășurarea

unui astfel de examen/concurs, toate acestea reprezintă chestiuni care

țin de circumstanțele factuale ale cauzei, competența de

pronunțare asupra lor revenind completului de judecată învestit cu

soluționarea contestației în care au fost invocate aceste argumente

de fapt și de drept.

Așadar,

nefiind îndeplinite condițiile referitoare la existența unei

chestiuni de drept veritabile și esențiale în cauză, cererea de

sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul

solicitat de reclamant este una inadmisibilă, urmând a fi respinsă

pentru aceste considerente.

II.1.d)

Asupra contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 1.358 din 11

decembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

În

esență, fără a relua amplele expuneri ale contestatorului

A. asupra susținerilor în fapt și în drept pentru care acesta a

solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actului

administrativ supus controlului de legalitate, Înalta Curte reține că

acesta, nemulțumit de modul de desfășurare a examenului sau

concursului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor la

curți de apel, tribunale și judecătorii, desfășurat în

perioada 12 septembrie - 4 decembrie 2014, a solicitat invalidarea în parte a

rezultatelor acestui concurs/examen, în privința funcției de

președinte al Curții Militare de Apel București, în referire la

modalitatea de derulare a probei constând în prezentarea proiectului referitor

la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru

care a candidat.

A invocat

contestatorul A. încălcarea de către comisia de examinare a

prevederilor cuprinse în anexa 4 a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 960/2014,

prin nerespectarea timpilor stabiliți pentru prezentarea proiectului

și pentru sesiunea de întrebări și răspunsuri în

legătură cu proiectul prezentat, precum și fraudarea legii, prin

notele acordate proiectelor privitoare la exercitarea atribuțiilor

specifice funcției de președinte al Curții Militare de Apel

București.

Cadrul

normativ relevant pentru soluționarea contestației de față

îl reprezintă următoarele dispoziții legale:

Regulamentul

de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006:

Art. 13

"Comisia

de examinare are, în principal, următoarele atribuții:

subiectelor de concurs și a baremelor, cu respectarea următoarelor

reguli:

a) asigurarea

concordanței cu tematica și bibliografia aprobate și publicate

de C.S.M. și de Institutul Național al Magistraturii;

b) asigurarea

cuprinderii echilibrate a materiei studiate și a gradului de complexitate

corespunzător conținutului tematicii și bibliografiei, pentru a

fi tratate în timpul stabilit;

c) evitarea

repetării subiectelor de la concursurile sau examenele anterioare;

d) timpul

necesar rezolvării subiectelor să nu depășească timpul

alocat desfășurării probei de concurs;

e) indicarea,

pentru fiecare subiect, atât a punctajului prevăzut în barem, cât și

a timpului recomandat pentru rezolvare;

f) evitarea,

pe cât posibil, a subiectelor ce conțin probleme controversate în

doctrină și în practică sau, în cazul unor astfel de

situații, punctarea tuturor soluțiilor a căror corectitudine din

punct de vedere legal poate fi argumentată logic și coerent;

g) punerea

accentului în notarea lucrărilor pe motivarea soluției alese de

candidat; în barem pot să fie punctate modalități alternative de

motivare a soluției alese de candidat;

către comisia de organizare a concursului sau examenului, cu cel

puțin 12 ore înainte de desfășurarea probei scrise, a

subiectelor și baremelor de evaluare și notare în plicuri distincte,

închise și sigilate;

pentru testarea scrisă a 3 variante de subiecte;

contestațiilor la barem și adoptarea baremului definitiv, care se

publică pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii

și Institutului Național al Magistraturii;

de către comisia de examinare, pentru proba orală, a unui punctaj

orientativ de evaluare."

Art. 15

"(1)

Candidații susțin oral, în fața comisiei de examinare, proiectul

referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de

conducere.

(2) În

aprecierea susținerii proiectului vor fi avute în vedere, în principal,

următoarele criterii:

a)

capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie,

autoperfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune,

strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung,

inițiativa și capacitatea de adaptare rapidă;

b)

îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și regulamente,

cunoașterea și capacitatea de a pune în practică politicile

publice din domeniul justiției, strategiile naționale și

secvențiale în domeniul justiției și respectarea principiului

repartizării aleatorii;

c)

comportamentul și comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul

auxiliar, justițiabilii, persoanele implicate în actul de justiție,

alte instituții, mass-media, asigurarea accesului la informațiile de

interes public din cadrul instanței și transparența actului de

conducere;

d) folosirea

adecvată a resurselor umane și materiale, evaluarea

necesităților, gestionarea situațiilor de criză, raportul

resurse investite-rezultate obținute, gestionarea informațiilor,

organizarea pregătirii și perfecționării profesionale

și repartizarea sarcinilor în cadrul instanțelor.

(3) Fiecare

criteriu valorează 2,5 puncte din totalul punctajului pentru această

probă. Nota finală la susținerea proiectului reprezintă

media aritmetică a notelor acordate de fiecare membru al comisiei.

(4)

Rezultatele susținerii proiectului se publică simultan pe paginile de

Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului

Național al Magistraturii și se afișează la sediile

instanțelor în cadrul cărora își desfășoară

activitatea candidații, după susținerea probei de către toți

candidații.

(5)

Rezultatele susținerii proiectului sunt definitive și nu pot fi

contestate."

Art. 27

"(1)

C.S.M. validează rezultatul concursului sau examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor.

(2) C.S.M.

poate invalida, în tot sau în parte, concursul sau examenul, în cazurile în

care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute

de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau examenului

ori că există dovada săvârșirii unei fraude."

Anexa 4 la

Hotărârea CSM nr. 960/2014 - criterii orientative ale structurii

proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției

de conducere pentru care candidează

"La

evaluarea proiectului vor fi avute în vedere criteriile menționate în

Regulament, sub următoarele aspecte:

- Prezentarea

sintetică a instanței judecătorești/parchetului de pe

lângă instanța judecătorească prin prisma funcției la

care se candidează;

-

identificarea unor eventuale disfuncții în activitatea instanței

judecătorești/parchetului de pe lângă instanța

judecătorească;

-

soluții propuse pentru înlăturarea deficiențelor identificate;

- stabilirea

și definirea obiectivelor;

- propuneri

de măsuri pentru realizarea obiectivelor;

- propuneri

pentru îmbunătățirea activității manageriale a

instanței judecătorești/parchetului de pe lângă

instanța judecătorească.

Timp de expunere

a proiectului: aproximativ 15 minute. Timp pentru întrebări și

răspunsuri: aproximativ 15 minute."

Art. 29,

alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004

"(5)

Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor

și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se

comunică de îndată.

(7)

Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație

de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare

sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se

judecă în complet format din 3 judecători."

Aspectele

reliefate de contestatorul A. sunt legate de activitatea comisiei de examinare

în privința probei de susținere a proiectului referitor la

exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru care

acesta a candidat în sesiunea septembrie - decembrie 2014, activitate care

presupune stabilirea punctajului acordat fiecărui candidat la această

probă, în funcție de aptitudinile manifestate în raport de criteriile

stabilite prin regulament pentru evaluarea proiectelor.

Frauda la

lege, invocată de contestator, apreciată că ar fi survenit în

cadrul probei orale a acestui examen/concurs prin faptul că nu s-a

întocmit un punctaj orientativ de evaluare, conform prevederilor art. 13 alin.

(5) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 320/2006, nu a fost

dovedită în cauză.

Intimatul CSM

a depus la dosar, punctajul orientativ de evaluare al intimatului B., în care

se