ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 573/2016

Decizia nr. 573/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 922 din 22 septembrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de petenta A. privind promovarea în funcție de execuție la Curtea de Apel București, secția I penală, sau secția a II-a penală, prin valorificarea rezultatului obținut de petentă la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 29 martie 2015, reținându-se, în esență, că din cele două posturi de judecător vacante la secțiile penale ale Curții de Apel București, numai un post poate fi considerat util în procedura de valorificare, acesta fiind ocupat de către un alt judecător, ce se clasase înaintea petentei la examenul de promovare.

Împotriva Hotărârii nr. 922 din 22 septembrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestație, în termenul legal, A., solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri în sensul admiterii cererii de valorificare formulată de contestatoare, cu consecința recunoașterii gradului profesional de judecător de curte de apel și promovarea efectivă a contestatoarei la Curtea de Apel București, secția II-a penală.

În motivarea contestației s-a arătat că este greșită aprecierea din motivarea hotărârii contestate conform căreia doar un post vacant poate fi considerat util în procedura de valorificare în condițiile vacantării unei funcții de conducere la Curtea de Apel București.

Astfel, tot în motivarea hotărârii menționate s-a făcut trimitere la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 471/2015 potrivit căreia posturile de conducere nu pot fi utilizate în procedura valorificării, reținându-se prin urmare, lipsa posturilor vacante la secțiile pentru care a optat la înscrierea la examen, cu consecința respingerii cererii de valorificare pe care a formulat-o,

Prin hotărârea contestată s-ar fi ignorat împrejurarea că în perioada de 3 luni de la data validării rezultatelor finale ale concursului la care a participat s-au vacantat două posturi de execuție la secția a II-a penală, a Curții de Apel București, secție pentru care a optat la înscrierea ia examenul de promovare și se consideră, în mod eronat, că unui din cele doua posturi de execuție vacantate în perioada menționată ar fi aferent unui post de conducere la o secție civilă, respectiv funcției de președinte al secției a VI-a civilă, și prin urmare nu ar putea fi admisă o cerere de valorificare pe acest post.

Arată contestatoarea că ignoră împrejurarea că solicitarea sa de valorificare nu a vizat postul vacantat ca urmare a vacantării funcției de președinte ai secției a VI-a civilă, ci unul din cele două posturi de execuție vacantate la secția a II a penală, cu privire la care nu s-a dispus printr-o hotărâre a Colegiului de Conducere al Curții de Apel București mutarea la secția a VI-a civilă, pentru a fi considerat a fi aferent unei funcții de conducere la ceastă secție și, prin urmare, imposibil de ocupat în procedura de valorificare.

Cu privire la vacantarea acestui post de conducere menționat în motivarea hotărârii pe care o contest, din evidența privind funcțiile de conducere vacante, publicată pe site-ul Consiliului Suprem al Magistraturii, rezultă că vacantarea acestui post a intervenit la data de 22 martie 2015, situația fiind anterioară susținerii examenului la care a participat - 29 martie 2015 - și validării rezultatelor finale-29 aprilie 2015.

Aspectul descris mai sus apare menționat în evidența posturilor de judecător precum și a posturilor de execuție efectiv vacante la data de 01 aprilie 2015, publicată pe site-ul Consiliului Suprem al Magistraturii.

Pe postul de conducere menționat în motivarea hotărârii contestate a fost delegată doamna judecător B. cu începere din data de 22 martie 2015, prin Hotărârea nr. 143 din 19 martie 2015 a Consiliului Suprem al Magistraturii, secția pentru judecători, delegarea fiind prelungită ulterior, la data de 22 septembrie 2015 prin Hotărârea nr. 679 din 22 septembrie 2015 a Consiliului Suprem ala Magistraturii, secția pentru judecători.

În plus, câtă vreme Plenul se raportează la un post de conducere vacantat înainte de susținerea concursului de promovare ar fi putut constata că un post de execuție la aceeași secție, secția a VI-a civilă, s-a vacantat la data de 15 septembrie 2015, înainte de discutarea cererilor de valorificare, prin transferul domnului judecător C., judecător în cadrul secției menționate, de la Curtea de Apoi București la Curtea de Apel Pitești, chiar dacă acest post a devenit vacant după expirarea termenului de 3 luni - de la validarea rezultatelor concursului de promovare.

Prin Hotărârea nr. 314 din dala de 3 iulie 2014 a Plenului Consiliului Suprem al Magistraturii, cu referire la examenul de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, la data de 01 iunie 2014, la art. 8 s-a stabilit ca există posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru posturile de președinți de secție la instanțe și procurori șefi de birouri sau servicii la parchete, fără a se aprecia că ar fi necesară o indisponibilizare a acestor posturi.

Ulterior, prin art. 3 din Hotărârea nr. 102 din 26 ianuarie 2015 Plenul Consiliului Suprem al Magistraturii, aprobând organizarea concursului de promovare în funcții de execuție la care a participat, în condițiile modificării Regulamentului, a stabilit neincluderea posturilor de președinte de secție în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs. Ulterior, prin Hotărârea nr, 471 din 13 mai 2015 Plenul Consiliului Suprem al Magistraturii a stabilit că pentru identitate de tratament se impune ca aceste posturi să nu fie utile pentru valorificare.

Totodată s-a arătat că potrivit art. 22 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești Colegiul de conducere al instanței are printre atribuții stabilirea competenței secțiilor în funcție de volumul, de activitate iar potrivit art. 22 alin. (2) lit. b)

2

din același, regulament Colegiul instanței doar aduce la cunoștința Consiliului Superior al Magistraturii modificările referitoare la structura secțiilor instanței.

Prin urmare nici printre atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum sunt menționate în dispozițiile art. 35- 39 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și nici printre atribuțiile menționate în art. 19 din Regulamentul de Organizate și Funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii nu se regăsește acela privind schimbarea structurii secțiilor Curții de Apel ca urmare a „mutării" unui post de execuție vacant la o secție la o altă secție, unde era vacant un post de conducere.

Apărările intimatei și procedura derulată în cauză;

Consiliul Superior al Magistraturii

, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației arătând că potrivit tabelului privind situația cererilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare din data de 29 martie 2015, înscris atașat prezentei întâmpinări, la nivelul întregii Curți de Apel București erau vacante două posturi, din care unul aferent funcției de președinte de secție.

Aplicând cele statuate de Plen la punctul 7 din Hotărârea nr. 471 din 13 mai 2015, reiese că doar unul dintre cele două posturi era efectiv vacant și susceptibil de a fi ocupat prin procedura valorificării, sens în care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus promovarea la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a domnului F., candidatul care s-a clasat pe locul 4 la concursul pentru această secție.

Chiar dacă în interiorul termenului de valorificare (ce s-a împlinit la data de 29 iulie 2015), s-au vacantat două posturi de judecător la secția a II-a penală a Curții de Apel București (prin promovarea doamnei judecător D. la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22 iunie 2015 și prin transferul domnului judecător E. la Tribunalul Vâlcea, începând cu data de 15 iulie 2015), trebuie observat și faptul că era vacant și postul aferent funcției de președinte al secției a VI-a civilă.

Intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii contestației, iar contestatoarea răspunsul Curții de Apel București și corespondența acestei instanțe referitoare la caz cu Consiliul Suprem al Magistraturii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației;

Speța privește necontestat, respingerea cererii de valorificare a rezultatelor concursului de promovare efectivă în funcții de execuție din 29 martie 2015 a contestatoarei la secția I sau a II-a penală, al Curții de Apel București, cerere formulată în conformitate cu art. 30 din Hotărârea Plenului Consiliului Suprem al Magistraturii nr. 621/2006 având în vedere vacantarea a două posturi de execuție în perioada de 3 luni ulterioară.

Respingerea solicitărilor de către Consiliul Suprem al Magistraturii a fost motivată de vacanta unei funcții de conducere de președinte la secția a VI-a civilă, că Hotărârea Plenului Consiliului Suprem ala Magistraturii nr. 148 din 10 februarie 2015 nu are relevanță în cauză aceasta privind neocuparea prin concursul de promovare în funcții de execuție a posturilor vacante de conducere.

Dintr-un început trebuie remarcat că s-a preferat acest mod de reglementare restrictivă fără a se face necesară distincție dintre posturile de președinte de secție - pentru care întreg spiritul procedurii face referire la o procedură internă, la care alegerea se face dintre judecătorii secției, cel mult ai instanței (în acest sens relevantă este și adresa președintelui Curții de apel București către președintele Consiliului Suprem al Magistraturii (fila 26) și funcția de președinte și vicepreședinte (ori echivalente în cazul procurorilor) unde sunt posibile și des întâlnite candidaturi din afara instanței.

Motivarea concretă a hotărâri contestate se sprijină pe Hotărârea nr. 471 din 13 mai 2015 a Plenului Consiliului Suprem al Magistraturii care a stabilit de principiu la pct. 7 faptul că nu pot fi admise cererile de valorificare dacă posturile ce se vacantează sunt aferente unor funcții de conducere din cadrul instanțelor și parchetelor.

Instanța apreciază că modalitatea în care în cursul procedurii au fost modificate regulile, având în vedere că de la data validării rezultatelor concursului în analiză, respectiv 29 aprilie 2015 până la emiterea hotărârii - 13 mai 2015, astfel de cereri puteau fi în principiu admise, ridică probleme de aplicare neunitară a normei.

În același context, cum din susținerile părților rezultă că vacantarea postului de conducere a avut loc la 22 martie 2015 deci anterior concursului de promovare în funcții de execuție din 29 martie 2015, măsura ce se impune era blocarea/retragerea, unui post din lista celor scoase la concurs.

Neprocedându-se astfel, culpa revine organizatorului examenului, care prin comisia sa administrativă nu a procedat astfel cum era obligatoriu. În aceste condiții la nivelul uneia dintre secțiile civile cu prioritate, și apoi în lipsa acestora, și de la întreg nivelul instanței Curții de Apel București, trebuie să se procedeze la retragerea/blocarea unui post dintre cele scoase la concurs.

A transfera această eroare ulterior derulării examenului nu apare ca în conformitate cu principiul transparenței care trebuia să guverneze o astfel de procedură.

Deosebit de aceasta, raportat la motivul din contestație legat de adresa Curții de apel București nr. 2/15970/C din 3 noiembrie 2015 apare nesusținută de prevederi normative susținerea Consiliului Suprem ala Magistraturii că respectivul punct de vedere nu poate fi reținut, întrucât ignoră atribuțiile exclusive ale Consiliului Superior al Magistraturii în gestionarea situației posturilor la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, independent de intenția acestor instanțe de a avea schemele ocupate.

Se omit astfel atribuțiile Colegiului de conducere prevăzute de Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești ale art. 22 alin. (2) pct. b

1

și b

2

. „

(2) Colegiul de conducere îndeplinește următoarele atribuții:

a

1

) propune președintelui instanței, în raport cu natura și numărul cauzelor, înființarea completelor specializate;

b

2

) aduce la cunoștința Consiliului Superior al Magistraturii modificările referitoare la structura și componența nominală a secțiilor instanței;”

Este astfel de necontestat că doar Colegiul de conducere al instanțelor are atribuții în ceea ce privește mutarea posturilor de judecător în cadrul instanței, atribuțiile Consiliului Suprem al Magistraturii fiind referitoare la chestiunea posturilor la nivel general de echilibrare a situației între instanțele judecătorești.

Fără a intra în alte analize Înalta Curte este nevoită să observe că unul dintre posturile vacante la secția a II-a penală, a rezultat prin promovarea la Înaltei Curții de Casație și Justiție a unui judecător (fila 30) fără a se face cuvenita vorbire și despre faptul că, în aceeași împrejurare au promovat la aceeași instanță și alți judecători de la aceeași instanță însă de la secții civile.

În aceste condiții Înalta Curte apreciază că adoptarea de hotărâri contradictorii în privința posibilității valorificării rezultatelor concursului în ceea ce privește posturile de președinte secție la instanțe (fila 34) nu este o măsură în favoarea unei stabilități și cu precădere predictibilității normative.

Cât privește vacantarea postului de președinte de secție civilă, este evident că s-a încălcat Hotărârea nr. 102 din 26 ianuarie 2015 a Plenului Consiliului Suprem al Magistraturii menținându-se la concurs acest post. A veni ulterior să corecteze această eroare ulterior, a condus fără putință de tăgadă la soluția contestată în prezenta cauză.

Mai mult, includerea posturilor de președinte de secție în categoria celor susceptibile a fi ocupate prin concurs cu ocazia acestui din urmă examen, deși sunt argumente legate de ocuparea posturilor din exterior posibilă doar în foarte rare situații, trebuia să genereze un alt răspuns legislativ decât cel oferit de Hotărârea nr. 471/2015 cu referire la situația în care niciun judecător nu optează a ocupa respectivele posturi de conducere.

Toate aceste argumente converg spre aceea că, față de motivarea conținută în textul hotărârii Plenului Consiliului Suprem al Magistraturii nr. 522 din 22 septembrie 2015, cererea contestatoarei apare ca întemeiată.

Temeiul de drept al soluției adoptate

În conformitate cu cele mai sus expuse, Înalta Curte apreciază contestația formulată de

A. ca întemeiată în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu raportare la art. 20 din Regulamentul de Ordine Interioară și art. 30 din Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 621/2006, astfel că se va admite contestația formulată de contestatoarea va anula Hotărârea Plenului Consiliului Suprem al Magistraturii nr. 922 din 22 septembrie 2015 și obligă intimatul la emiterea unei hotărâri în sensul admiterii cererii de valorificare formulată de contestatoare, cu consecința recunoașterii gradului profesional de judecător de curte de apel și promovarea efectivă a contestatoarei la Curtea de Apel București, secția II-a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 922 din 22 septembrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea Plenului Consiliului Suprem al Magistraturii nr. 922 din 22 septembrie 2015.

Obligă intimatul la emiterea unei hotărâri în sensul admiterii cererii de valorificare formulată de contestatoare, cu consecința recunoașterii gradului profesional de judecător de curte de apel și promovarea efectivă a contestatoarei la Curtea de Apel București, secția II-a penală.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 martie 2016