ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2015

Decizia nr. 1860/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. al Județului Ilfov, nulitatea măsurii punerii la dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011 ; nulitatea absolută a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, respectiv examinarea orală denumita „interviu " în vederea accesării funcțiilor vacante; nulitatea absolută a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25866 din 14 septembrie 2011, iar pe cale de consecință, repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii Ordinului de trecere în rezervă nr. 25866 din 14 septembrie 2011, atât în ceea ce privește repunerea în funcția deținută anterior, respectiv subofițer operativ principal, dar și drepturilor materiale restante și efective, cuprinzând diferența norma de hrana, norma de echipare, solda de grad și funcție, diferența de solda de 25% reținută pe perioada determinată, care ulterior a fost reținută pe perioadă nedeterminată, de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul D. al județului Ilfov în temeiul art. 115 C. proc. civ. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Același pârât a invocat excepția lipsei competentei materiale, având în vedere că în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prezenta cauză este de competența tribunalului și nu a curții de apel, pentru stabilirea competenței materiale articolul în discuție instituind două criterii, cel al rangului autorității emitente al actului administrativ dedus judecății în sistemul organelor administrației publice și cel al criteriului valoric, în ceea ce privește sintagma „autorități publice locale și județene" trebuie să admitem că aceasta vizează, conform secțiunii II. cap. V, titlul III (art. 120-123) din Constituție și serviciile publice deconcentrate din cadrul cărora face parte și această pârâtă.

Pârâtul C., a formulat întâmpinare, invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a C., a necompetenței materiale a Curții de Apel București în judecarea prezentei cauze, avându-se în vedere considerentele expuse în prezenta întâmpinare, solicitând totodată și respingerea pretenției formulate de reclamant privind anularea „Ordinului de trecere în rezervă nr. 25866 din 14 septembrie 2011 emis de conducerea D. al județului Ilfov, măsurii punerii la dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011 " ca fiind inadmisibilă pentru tardivitatea plângerii prealabile.

Pârâtul B., în temeiul dispozițiilor art. 115 C. proc. civ., a formulat de asemenea întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., invocând excepția necompetenței materiale a instanței de judecată.

De asemenea același pârât a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a B., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru considerentele expuse în conținutul întâmpinării acestui pârât.

Ulterior, prin cererea completatoare din data de 07 B. 2012, reclamantul a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a Ordinului B. nr. 1/658 din 10 iunie 2011, precum și nulitatea absolută a Ordinului C. nr. 080211 din 11 iunie 2011.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că potrivit disp. art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea B., cu modificările și completările ulterioare, structura organizatorică și efectivele B. se aprobă prin hotărâre a guvernului.

În acest sens a fost emisă H.G.R. nr. 416/2007 privind structura organizatorică a E., cu anexe cuprinzând numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare.

Reclamantul a fost trecut în rezervă deoarece la nivelul B. s-a dispus disponibilizarea unui număr important de persoane, inclusiv câteva mii de cadre militare.

Această disponibilizare, fiind de natură să modifice în mod substanțial structura organizatorică și efectivele B., trebuia dispusă numai prin act normativ de aceeași putere, respectiv numai prin hotărâre a Guvernului României.

În mod cu totul nelegal, a fost emis Ordinul B. nr. 1/654 din 10 iunie 2011, ordin nesecret și nepublicat, prin care se procedează la modificarea în fapt a H.G.R. nr. 416/2007, care reglementează numărul posturilor pe timp de pace și mobilizare.

B. mult, în aplicarea acestui Ordinul B. nr. 1/654/2011, este emis Ordinul F. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, care vine să reglementeze structura organizatorică, efectivele, numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare pentru arma C.

Acest ordin al F. este cu caracter secret, nepublicat și prin intermediul său au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate F. si repartizate pe unități posturile aprobate.

Ambele ordine au aplicabilitate de la data de 15 iunie 2011, însă la nivelul unităților operative au fost comunicate și au intrat în vigoare prin Ordin de zi pe unitate, la data 16 iunie 2011.

Prin sentința civilă nr. 2987 din 07 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011 a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a, având în vedere și împrejurarea că reclamantul are domiciliul în București, înțelegând să sesizeze cu soluționarea prezentei acțiuni instanțele din Municipiul București, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Totodată s-a dispus și disjungerea soluționării cererii completatoare privind anularea Ordinului nr. 658/2011 al pârâtului B. și nr. 080211/2011 al pârâtului C. București și formarea unui nou dosar.

La data de 19 iunie 2012 pârâtul a B. a depus la dosarul cauzei a Ordinul B. nr. I/658 din 10 iunie 2011.

Prin întâmpinare, pârâtul C. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în ceea ce privește cererea completatoare, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul B. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în ceea ce privește cererea completatoare, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

La data de 11 decembrie 2012, prin adresa din 31 B. 2012 emisă de B. - G. - F., s-a depus la Compartimentul Informații Clasificate al instanței în înscris cu caracter ”secret”.

Hotărârea Curții de Apel București;

Prin sentința civilă nr. 7249 din 21 decembrie 2012,

Cur

tea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Ordinul B. nr. I/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din G. au fost aprobate organigramele unităților din G., lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate G. și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale G.

În temeiul acestui ordin, F. a emis Ordinul nr. 0130052 din 10 iunie 2011, prin care a aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate G. și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal.

În executarea acestor două ordine a fost emis, de către D. al Județului Ilfov, Ordinul de trecere în rezervă nr. 25866 din 14 septembrie 2011, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă.

Prin prezenta acțiune, astfel cum a fost completată, reclamantul a criticat primele două ordine sub aspectul legalității emiterii lor, arătând, în primul rând, că prin Ordinul B. nr. I/654 din 10 iunie 2011 și Ordinul nr. 0130052 din10 iunie 2011, emis de F., s-a procedat la modificarea în fapt a H.G. nr. 416/2007, act ce reglementează numărul posturilor pe timp de pace și război. Ca atare, reorganizarea unităților și structurilor G. nu putea fi dispusă prin ordin ci, exclusiv prin hotărâre a Guvernului României.

Sub acest aspect, este de subliniat că prin dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 416/2007 se recunoaște ministrului administrației și internelor competența de a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului precum și competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate, aceleași competențe fiind recunoscute ministrului administrației și internelor și prin dispozițiile art. 12 alin. (4) din O.G. nr. 30/2007.

Prin urmare, critica privitoare la necompetența ministrului administrației și a internelor de a stabili structura organizatorică a unităților proprii și de a dispune reducerea numărului de posturi din aceste unități este nefondată.

În al doilea rând, reclamantul a arătat că deși ordinele contestate au aplicabilitate de la 15 iunie 2011 au fost comunicate unităților operative la data de 16 iunie 2011, împrejurare ce nu afectează însă legalitatea acestora, fiind susceptibilă de discuții exclusiv pe marginea executării lor.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea Legii nr. 24/2000 și a Legii nr. 202/1998, reclamantul susține că pârâții au încălcat obligația de publicare a celor două ordine în M. Of. și au dispus, în mod excesiv, secretizarea acestor acte.

A constatat instanța de fond, în primul rând, că ordinele contestate în cauza de față nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci reprezintă acte administrative cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităților din G., astfel că nu sunt supuse regimului publicării în M. Of., prevăzut de art. 11 din Legea nr. 24/2000, regim impus numai în privința actelor cu caracter normativ.

Obligația de publicare a celor două ordine nu ar subzista nici în ipoteza în care s-ar aprecia că au caracter normativ, fiind de subliniat că în raport de dispozițiile cuprinse în art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, astfel că argumentele reclamantului trase din cuprinsul art. 11 al Legii nr. 24/2000, ce instituie obligația publicării actelor normative în M. Of. al României, nu pot conduce la constatarea inexistenței actelor contestate pentru neîndeplinirea obligației de publicare.

A mai reținut prima instanță în sensul că nu este întemeiată nici critica privind secretizarea excesivă a celor două ordine, dat fiind faptul că obiectul acestora vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind în afara oricărei discuții că publicarea organigramei G., cu toate detaliile privitoare la unitățile existente și repartizarea posturilor în aceste unități, este susceptibilă să pericliteze ordinea publică.

Cererea de recurs;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 304

1

din același cod.

Criticile subsumate acestui motiv de recurs vizează următoarele aspecte:

- în mod greșit instanța de fond a apreciat că B. avea competență să stabilească, prin ordin, structura organizatorică a unităților proprii ministerului, deși potrivit art. 12 alin. (4) din O.G. nr. 30/2007, această organizare putând fi făcută numai prin hotărâre de guvern;

- instanța de fond nu a analizat discriminarea la care a fost supus reclamantul în urma interviului organizat pentru ocuparea posturilor vacante în urma reorganizării instituției, interviu bazat pe subiectivism, comisia de examinare neluând măsurile necesare pentru asigurarea confidențialității.

Hotărârea Înaltei Curți asupra recursului;

Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din perspectiva dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect aspectele de drept relevante, în raport de susținerile părților și dispozițiile legale incidente, și a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Prima critică pusă în discuție de către recurent a fost cea vizând necompetența ministrului de a stabili structura organizatorică a C.

Înalta Curte observă că prin prevederile art. 3 din H.G. nr. 416/2007 se recunoaște ministrului administrației și internelor competența de „a stabili

structura organizatorică a unităților, instituțiilor și structurilor din subordinea/din cadrul ministerului și aparatului central, precum și a organelor și unităților centrale de specialitate, unităților teritoriale și altor componente constituite în condițiile legii ca instituții civile ori militare, cu excepția situației când aceasta este prevăzută în acte normative de nivel superior. În cadrul acestor structuri organizatorice, prin ordin al ministrului, se pot înființa, desființa, reorganiza, disloca și redisloca structuri, unități, institute, ateliere de reparații sau de producție similare, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție, direcție operativă, direcție generală, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii, aprobate.

”

Se relevă faptul că structura organizatorică

C. face parte din cadrul B., fiind cuprinsă la pct. 11 din anexa 2 a H.G. nr. 416/2007.

În aceste condiții, este legală delegarea competențelor de stabilire prin ordin a structurii organizatorice a C., astfel cum s-a procedat în cauza dedusă judecății.

Critica recurentului vizând neaprobarea posturilor pe timp de pace și mobilizare din cadrul B. printr-o hotărâre de guvern este una nefondată, date fiind prevederile art. 4 din H.G. nr. 416/2007, care stabilesc faptul că ”

numărul posturilor, pe timp de pace și mobilizare, este cel prevăzut în anexele nr. 3 și 4*).

”

Având în vedere indicarea numărului de posturi în cuprinsul hotărârii de guvern anterior menționate, Ordinul B. nr. I/658/2011 a fost emis pentru reglementarea activității de planificare structurală și management organizatoric în unitățile B., în limita competențelor stabilite de actele normative cu forță superioară incidente asupra instituției publice C.

În privința Ordinului C. nr. 080211/2011, acesta a vizat aprobarea și intrarea în vigoare a statelor de organizare ale unităților din subordinea C., fiind emis în aplicarea Ordinului B. nr. I/658 din 10 iunie 2011, cu respectarea competențelor atribuire prin acte normative cu forță superioară (legea nr. 286/2010 și O.U.G. nr. 30/2007).

Contrar susținerilor recurentului, Ordinul B. nr. I/658 din 10 iunie 2011, emis, la rândul său, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (4) și art. 12 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea B., precizează cu claritate: Art. 1 (1) - Se aprobă: a) Organigramele unităților C. (Anexele 1-58); b) Statul de organizare al C. prevăzut cu 242 de posturi; c) Lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, repartizate C. (Anexa nr. 59); Art. 3 - Regulamentele de organizare și funcționare ale unităților care au fost reorganizate sau în structura cărora au fost efectuate modificări organizatorice se întocmesc sau se actualizează, după caz; Art. 6 - C. va emite ordine pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

În aceste condiții este evident, așa cum a reținut și instanța de fond, că Ordinul nr. 080211 a fost legal emis, strict în executarea dispozițiilor Ordinului B. nr. I/658 din 10 iunie 2011 și cu referire la modificările aduse statului de organizare al D. a Județului Ilfov, în baza actelor normative sus-menționate, cu forță juridică superioară.

Prin urmare, nu poate fi reținută incidența vreunui motiv de nelegalitate în procedura de adoptare a ordinelor contestate, acestea fiind emise în considerarea prevederilor legale ce au fost avute în vedere în expunerea de motive a fiecărui act din cele două, fără a exista o încălcare a competenței administrative sau un exces de putere în conținutul normelor astfel adoptate.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului nediscriminării și al confidențialității prin organizarea interviului și activitatea Comisiei de examinare, Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte care țin de acțiunea reclamantului îndreptată împotriva Ordinului de trecere în rezervă, demers judiciar care, în urma disjungerii, face obiectul unui alt dosar înregistrat pe rolul Tribunalului București.

Instanța de control judiciar este obligată să analizeze legalitatea și temeinicia sentinței recurate numai în limitele învestirii instanței de judecată. Or, aspectele invocate prin ce-a de-a doua critică formulată în prezenta cerere de recurs excedează învestirii instanței de fond care a procedat la verificarea doar a actelor administrative care au vizat reorganizarea structurilor B. și stabilirea structurii organizatorice a C., nu și a celor subsecvente legate de organizarea interviului și, ulterior, trecerea în rezervă a recurentului-reclamant.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru reformarea hotărârii instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 7249 din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 B. 2015.