ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 26/A/2017

Deliberând asupra apelurilor formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 129/F din 07 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129/F din 07 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 257 alin. (1), (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 61 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa amenzii de 40.000 lei (200 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile - amendă fiind de 200 lei). A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 alin. (1), (3) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. în situația în care se va înlocui pedeapsa amenzii cu pedeapsa închisorii, potrivit art. 63 C. pen.

În baza art. 397 C. proc. pen., cu referire la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpata A. la 250 lei daune materiale și la 15.000 lei daune morale către partea civilă B. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Acuzația - Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. x/P/2014 din 17.12.2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., studii superioare, de profesie avocat în cadrul Baroului București, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „ultraj” prev. de art. 257 alin. (1), (4) C. pen. raportat la dispozițiile art. 193 alin. (2) C. pen. În actul de trimitere s-a reținut că la data de 02.08.2014, în urma unui apel telefonic al numitului C. la serviciul de urgență 112, un echipaj de poliție alcătuit din agenții de poliție B. și D. din cadrul Secției 22 Poliție - Biroul de Ordine Publică s-au deplasat în jurul orei 15.00 la imobilul situat pe str. x, nr. 1, în vederea constatării situației reclamate.

La fața locului, în urma discuțiilor purtate cu C. au constatat că acesta se afla într-o situație conflictuală cu inculpata A., aflată în curtea imobilului vecin situat pe str. y, nr. 32, situație cauzată de neînțelegeri constante de-a lungul timpului cu privire la gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, fapt confirmat și prin actele atașate la dosar de către inculpată. Imobilul situat în București pe str. y, nr. 32, aparține numitului E., nepotul inculpatei, aceasta administrându-l, conform mandatului existent la dosar și declarațiile martorilor.

Întrucât în curtea imobilului în care se afla A. se mai aflau și alte persoane, pentru a putea întocmi un proces-verbal de constatare la fața locului, agenții de poliție, îmbrăcați în uniforme de poliție - ținuta de vară, după ce s-au prezentat le-au solicitat acestora să se legitimeze, însă acestea, împreună cu A. au refuzat, afirmând doar că nu au niciun amestec în dărâmarea gardului.

Cei doi agenți de poliție i-au pus în vedere în aceste condiții numitei A. - persoană care a discutat în mod direct cu polițiștii - să se prezinte în fața imobilului, la poartă, pentru a discuta, fapt acceptat.

Ca urmare cei doi agenți de poliție au ocolit imobilul și au ajuns în fața imobilului situat pe str. y, nr. 32, unde la poarta comună cu a altui imobil și neîncuiată, conform declarațiilor martorilor și a inculpatei, a ieșit inculpata A.

La o nouă solicitare a agenților de poliție adresată acesteia de a se legitima în vederea identificării, A. a refuzat, fiind recalcitrantă, afirmând totodată că nu are cartea de identitate asupra sa, apoi a comunicat date care conform declarației numitului D. s-au dovedit a fi false în urma interpelării bazei de date a Poliției Române prin intermediul stației din dotare.

Pe parcursul discuțiilor referitoare la actul de identificare inculpata a precizat la un moment dat că are cartea de identitate în interiorul casei, încercând să intre pe poartă înapoi în curte, dar având în vedere datele de identificare nereale prezentate, atitudinea permanent recalcitrantă, agenții de poliție au apreciat că aceasta dorea să se sustragă de la legitimare motiv pentru care i-au solicitat să ceară unei persoane din curtea sa să îi aducă actul de identitate însă A. a refuzat afirmând că de fapt acesta se află la secția de poliție.

Conform declarației martorului D. la un moment dat inculpata a afirmat că este „avocat” începând să îi amenințe că „îi va da afară din poliție”. În situația de opunere cu vehemență verbală și fizică a prezentării vreunui act de identificare, agenții de poliție i-au adus la cunoștință dispozițiile legale respectiv faptul că dacă nu îi poate fi stabilită identitatea va fi condusă la secția de poliție pentru verificări, inclusiv cu forța dacă se opune, iar după identificare va fi sancționată în baza Legii nr. 61/1991, fapt ce a determinat o nouă reacție agresivă a inculpatei, începând să aducă injurii, să împingă și să lovească cu mâinile agenții de poliție care îi solicitaseră să îi însoțească la secția de poliție, aspect confirmat de și de către martorii F. și G. în declarațiile lor.

La acel moment cei doi agenți de poliție, întrucât inculpata se opunea conducerii sale la secția de poliție în mod agresiv, violent, au imobilizat-o de mâini, fără a fi încătușată, deplasând-o spre mașina aflată la aproximativ doi metri, așa cum rezultă din depozițiile martorilor H., F. și I.

În timpul urcării forțate în mașina de poliție de către B., pe bancheta din spate, inculpata l-a mușcat pe acesta de antebrațul stâng, fapt confirmat și de martora H.

De asemenea conform declarațiilor martorilor D. și I., în același timp inculpata striga după ajutor la persoanele aflate în curtea sa, iar când acesta s-a uitat înapoi a observat cum se apropiau de poartă mai multe persoane cu diverse obiecte contondente în mână ceea ce l-a determinat să îi avertizeze verbal că va folosi sprayul lacrimogen din dotare, însă nu a fost necesară utilizarea acestuia întrucât persoanele respective s-au oprit din acțiune. La plecarea mașinii poliției una dintre persoanele aflate inițial în curte a lovit autoturismul acestora cu piciorul, fapt confirmat prin declarația martorei H.

Din declarația persoanei vătămate și a colegului său D. pe drumul spre secția de poliție A. a fost agitată, agresivă verbal, iar în curtea secției de poliție ca urmare a atitudinii sale atât asupra polițiștilor ,cât și pentru faptul că începuse să se lovească singură, a fost imobilizată cu cătușe o scurtă perioadă de timp, în interiorul secției de poliție acestea fiind scoase. Faptul că în interiorul secției de poliție susnumita a stat neîncătușată, plimbându-se pe holul de la parterul clădirii este confirmat și prin declarațiile martorilor J., agent principal în cadrul Biroului Criminalistic, K. - agent șef principal, organ de cercetare penală în cadrul Biroului de Investigații Criminale, L. - agent șef principal, organ de cercetare penală în cadrul Secției 22 Poliție, M. - agent de poliție în cadrul Biroului de Ordine Publică, persoana care a însoțit-o pe A. la toaletă, N. - ofițer de serviciu din cadrul Biroului de Ordine Publică.

Ca urmare a crizelor de furie, a țipetelor în cadrul secției de poliție, a riscului de a se răni singură, precum și a faptului că la un moment dat și-a făcut necesitățile fiziologice pe ea, mirosind și a băuturi alcoolice, fapt confirmat și de inculpată, organele de poliție au solicitat de urgență prezența ambulanței, însă aceasta a refuzat controlul medical, așa cum rezultă și din fișa de urgență prespitalicească din data de 02.08.2014 întocmită de asistentul medical O., însoțit la eveniment și de ambulanțierul P.

Conform fișei nr. 285457 din data de 02.08.2014 întocmită de echipajul medical al Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, acesta a sosit la sediul secției de poliție la ora 16.57, plecând la ora 18.35 constatând următoarele „pacientă de aproximativ 40 de ani, agitată, violentă, refuză cooperarea atât cu echipajul ambulanței cât și cu lucrătorii de poliție. Refuză să își dezvăluie identitatea. Refuză consult medical.”

Întrucât A. nu era identificată cu toate datele la momentul plecării echipajului de ambulanță, fiind aflat doar numele „A.” și refuza să semneze fișa de urgență prespitalicească, aceasta a fost semnată de Q. - ofițer de poliție din cadrul Biroului de Investigații Criminale, Secția 22 Poliție, conform procedurii. Din declarațiile martorilor J., K., Q., M., N., L., asistentul medical O., inculpata atât anterior, cât și la momentul sosirii echipajului de ambulanță, precum și ulterior plecării acestuia era foarte agitată, țipa, era violentă verbal cu polițiștii, refuza orice discuție cu agenții de poliție în vederea identificării, precum și cu echipajul de pe ambulanță, nu prezenta urme de violență, ci doar de murdărie ca urmare a faptului că făcuse necesitățile fiziologice pe ea și se tăvălea pe podea, mirosind totodată puternic a băuturi alcoolice.

Aspectele privind propria agresivitate fizică și consumul de alcool sunt confirmate și de A. în declarația sa de suspect: „Tot la secția de poliție, din cauza nervilor pe care îi aveam, arăt că am dat singură cu mâna în masă, provocându-mi probabil leziuni la mâna dreaptă”, „La secție, din cauza situației, am început să țip, am căzut pe jos, timp în care știu că agentul a chemat salvarea”, „Menționez că înaintea incidentului, băusem puțină vișinată, însă nu eram sub influența băuturilor alcoolice. Nu am apucat să mănânc”.

La secția de poliție, conform declarațiilor martorilor menționați mai sus, A. a continuat să fie agresivă verbal, să țipe, să se lovească, însă în urma sosirii echipajului de ambulanță s-a mai liniștit putând fiind efectuate procedurile aferente „conducerii la secția de poliție” după identificarea acesteia.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/6696/2014 emis la data de 04.05.2015 de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” rezultă că persoana vătămată B. „a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin zgâriere și posibil mușcare - posibil dentiție umană”, leziuni ce pot data din 02.08.2014, ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, iar din actul emis la data de 02.08.2014 de Spitalul Universitar de Urgență București - nota medicală rezultă că persoana vătămată a fost diagnosticată cu „dermabraozie față dorsală 1/3 superioară antebraț stâng și excoriație față volară o treime inferioară antebraț drept prin mușcătură de om - afirmativ agresiune fizică”.

Actul de inculpare s-a bazat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de constatare din data de 02.08.2014 raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare; planșă fotografică; fișa intervenției la eveniment; declarații suspect/inculpat A.; declarație A. în calitate de persoană vătămată; fișa de cazier judiciar; declarație persoana vătămată B.; declarație martor D.; declarație martor H.; declarație martor F.; declarație martor I.; declarație martor G.; declarație martor Q.; declarație martor L.; declarație martor N.; declarație martor K.; declarație martor M.; declarație martor J.; declarație martor O.; declarație martor C.; declarație martor R.; declarație martor S.; declarație martor Ș.; declarație martor T.; declarație martor Ț.; declarație martor U.; declarație martor V.; declarație martor W.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/6696/2014 emis la data de 04.05.2015 de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”; actul emis la data de 02.08.2014 de Spitalul Universitar de Urgență București - nota medicală; adeverință pentru concediu medical nr. 1459 din data de 05.08.2014; fișa de urgență prespitalicească nr. 285457 din 02 august 2014 întocmită de Serviciul de Ambulanță București-Ilfov; fișa de urgență prespitalicească nr. 286329 din 03 august 2014 întocmită de Serviciul de Ambulanță București-Ilfov; procedura privind legitimarea și stabilirea identității persoanelor și procedura privind conducerea persoanelor la sediul unităților de poliție, comunicate de către D.G.P.M.B. - Poliția Sectorului 6 București - Secția 22 Poliție conform adresei nr. 2638192 din 29 aprilie 2015; adresă nr. 8026/R din 04.08.2014 emisă de Baroul București; certificatul medico-legal nr. A2/4365 din 03 august 2014 emis de Institutul Național de Medicină legală „Mina Minovici”; copii ale actelor medicale depuse de A. din data de 03.08.2014 eliberate de Spitalul Universitar de Urgență București; adresa nr. 3535199 din 14 decembrie 2015 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția pentru evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date; adresa nr. 2633934 din 15 decembrie 2015 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - I.G.P.R. - D.G.P.M.B. - Poliția Sectorului 6 - Secția 22 Poliție.

Camera preliminară - Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București cu nr. x/2/2016, făcând obiectul procedurii camerei preliminare.

În conformitate cu exigențele art. 344 C. proc. pen., i s-a comunicat inculpatei copie după rechizitoriu, aducându-i-se totodată la cunoștință obiectul procedurii de camera preliminară și posibilitatea ca în 20 de zile de la comunicare să formuleze in scris cererii sau excepții cu privire la actul de sesizare, respectiv urmărirea penală și i s-a înmânat acestuia copie după rechizitoriu (Dosar nr. x/2/2016/a1). La data de 11.02.2016 inculpata a depus, în scris, precizări prin care a invocat excepția lipsei de cauzalitate între probele administrate în dosar și infracțiunea pentru care s-a solicitat trimiterea în judecată a inculpatei, respectiv netemeinica și nelegala întocmire a rechizitoriului, probele fiind nelegal obținute, respectiv întemeierea acestuia pe depozițiile unor martori cu care inculpata se află în dușmănie (Dosar nr. x/2/2016/a1). Aceste precizări au fost comunicate către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, conform art. 344 C. proc. pen., care a răspuns în scris aspectelor invocate (Dosar nr. x/2/2016/a1). Ulterior, la data de 3.03.2016, în raport de exigențele Deciziei nr. 641/2014 a Curții Constituționale, cererile și excepțiile au fost pus în discuție în camera de consiliu.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile art. 342 C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:

În actul de sesizare s-a reținut că la data de 02.08.2014, în urma unui apel telefonic al numitului C. la serviciul de urgență 112, un echipaj de poliție alcătuit din agenții de poliție B. și D. din cadrul Secției 22 Poliție - Biroul de Ordine Publică s-a deplasat în jurul orei 15.00 la imobilul situat pe str. x, nr. 1, în vederea constatării situației reclamate. La fața locului, în urma discuțiilor purtate cu C. au constatat că acesta se afla într-o situație conflictuală cu A. aflată în curtea imobilului vecin situat pe str. y, nr. 32, situație cauzată de neînțelegeri constante de-a lungul timpului cu privire la gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, fapt confirmat și prin actele atașate la dosar de inculpată. Imobilul situat în București pe str. y, nr. 32 aparține numitului E., nepotul inculpatei, aceasta administrându-l, conform mandatului existent la dosar și declarațiile martorilor. Întrucât în curtea imobilului în care se afla A. se mai aflau și alte persoane, pentru a putea întocmi un proces-verbal de constatare la fața locului, agenții de poliție, îmbrăcați în uniforme de poliție - ținuta de vară, după ce s-au prezentat le-au solicitat să se legitimeze, însă acestea împreună cu A. au refuzat, afirmând doar că nu au niciun amestec în dărâmarea gardului. Cei doi agenți de poliție i-au pus în vedere în aceste condiții numitei A. să se prezinte în fața imobilului, la poartă, pentru a discuta, fapt acceptat.

Ca urmare cei doi agenți de poliție au ocolit imobilul și au ajuns în fața imobilului situat pe str. y, nr. 32, unde la poarta, comună cu a altui imobil și neîncuiată, conform declarațiilor martorilor și a inculpatei, a ieșit inculpata A. La o nouă solicitare a agenților de poliție adresată acesteia de a se legitima în vederea identificării, A. a refuzat, fiind recalcitrantă, afirmând totodată că nu are cartea de identitate asupra sa, apoi a comunicat date care conform declarației numitului D. s-au dovedit a fi false în urma interpelării bazei de date a Poliției Române prin intermediul stației din dotare.

Pe parcursul discuțiilor referitoare la actul de identificare inculpata a precizat la un moment dat că are cartea de identitate în interiorul casei, încercând să intre pe poartă înapoi în curte, dar având în vedere datele de identificare nereale prezentate, atitudinea permanent recalcitrantă, agenții de poliție au apreciat că aceasta dorea să se sustragă de la legitimare motiv pentru care i-au solicitat să ceară unei persoane din curtea sa să îi aducă actul de identitate, însă A. a refuzat afirmând că de fapt acesta se află la secția de poliție.

Conform declarației martorului D. la un moment dat inculpata a afirmat că este „avocat” începând să îi amenințe că „îi va da afară din poliție”. În situația de opunere cu vehemență verbală și fizică a prezentării vreunui act de identificare, agenții de poliție i-au adus la cunoștință dispozițiile legale respectiv faptul că dacă nu îi poate fi stabilită identitatea va fi condusă la secția de poliție pentru verificări, inclusiv cu forța dacă se opune, iar după identificare va fi sancționată în baza Legii nr. 61/1991, fapt ce a determinat o nouă reacție agresivă a inculpatei, începând să împingă, să lovească cu mâinile agenții de poliție care îi solicitaseră să îi însoțească la secția de poliție. La acel moment cei doi agenți de poliție, întrucât inculpata se opunea conducerii sale la secția de poliție în mod agresiv, violent, au imobilizat-o de mâini, fără a fi încătușată, deplasând-o spre mașina aflată la aproximativ doi metri. În timpul urcării forțate în mașina de poliție de către B., pe bancheta din spate, inculpata l-a mușcat pe acesta de antebrațul stâng, fapt confirmat și de martora H.

De asemenea, conform declarațiilor martorilor D., F. și I. în același timp inculpata striga după ajutor la persoanele aflate în curtea sa, iar când acesta s-a uitat înapoi a observat cum se apropiau de poartă mai multe persoane cu diverse obiecte contondente în mână ceea ce l-a determinat să îi avertizeze verbal că va folosi spray-ul lacrimogen din dotare, însă nu a fost necesară utilizarea acestuia întrucât persoanele respective s-au oprit din acțiune. La plecarea mașinii poliției una dintre persoanele aflate inițial în curte a lovit autoturismul acestora cu piciorul, fapt confirmat prin declarația martorei H.

Din declarația persoanei vătămate și a colegului său D. pe drumul spre secția de poliție A. a fost agitată, agresivă verbal, iar în curtea secției de poliție ca urmare a atitudinii sale atât asupra polițiștilor, cât și pentru faptul că începuse să se lovească singură, a fost imobilizată cu cătușe o scurtă perioadă de timp, în interiorul secției de poliție acestea fiind scoase. Faptul că în interiorul secției de poliție sus-numita a stat neîncătușată, plimbându-se pe holul de la parterul clădirii este confirmat și prin declarațiile martorilor J., agent principal în cadrul Biroului Criminalistic, K. - agent șef principal, organ de cercetare penală în cadrul Biroului de Investigații Criminale, L. - agent șef principal, organ de cercetare penală în cadrul Secției 22 Poliție, M. - agent de poliție în cadrul Biroului de Ordine Publică, persoana care a însoțit-o pe A. la toaletă, N. - ofițer de serviciu din cadrul Biroului de Ordine Publică. Ca urmare a crizelor de furie, a țipetelor în cadrul secției de poliție, a riscului de autolovire, precum și a faptului că la un moment dat a făcut necesitățile fiziologice pe ea, mirosind și a băuturi alcoolice, fapt confirmat și de inculpată, organele de poliție au solicitat de urgență prezența ambulanței însă aceasta a refuzat controlul medical, așa cum rezultă și din fișa de urgență prespitalicească din data de 02.08.2014 întocmită de asistentul medical O., însoțit la eveniment și de ambulanțierul P.

Conform fișei nr. 285457 din data de 02.08.2014 întocmită de echipajul medical al Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, acesta a sosit la sediul secției de poliție la ora 16.57, plecând la ora 18.35 constatând următoarele „pacientă de aproximativ 40 de ani, agitată, violentă, refuză cooperarea atât cu echipajul ambulanței, cât și cu lucrătorii de poliție. Refuză să își dezvăluie identitatea. Refuză consult medical.” Întrucât A. nu era identificată cu toate datele la momentul plecării echipajului de ambulanță, fiind aflat doar numele „A.” și refuza să semneze fișa de urgență prespitalicească, aceasta a fost semnată de Q. - ofițer de poliție din cadrul Biroului de Investigații Criminale, Secția 22 Poliție, conform procedurii. La secția de poliție, conform declarațiilor martorilor menționați mai sus, A. a continuat să fie agresivă verbal, să țipe, să se lovească, însă în urma sosirii echipajului de ambulanță s-a mai liniștit putând fiind efectuate procedurile aferente „conducerii la secția de poliție” după identificarea acesteia.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1/6696/2014 emis la data de 04.05.2015 de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” rezultă că persoana vătămată B. „a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin zgâriere și posibil mușcare - posibil dentiție umană”, leziuni ce pot data din 02.08.2014, ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, iar din actul emis la data de 02.08.2014 de Spitalul Universitar de Urgență București - nota medicală rezultă că persoana vătămată a fost diagnosticată cu „dermabraozie față dorsală 1/3 superioară antebraț stâng și excoriație față volară o treime inferioară antebraț drept prin mușcătură de om - afirmativ agresiune fizică”.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare, planșe foto, raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare, fișă intervenție la eveniment, declarații suspectă/inculpată, declarații persoană vătămată, declarații martori, raport de expertiză medico-legală, acte medicale.

Analizând rechizitoriul din data de 17.12.2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acest act respectă, prin formă și conținut, toate cerințele legii.

Astfel, actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 328 C. proc. pen., și anume datele referitoare la datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatei, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare. De asemenea, rechizitoriul a fost întocmit de către un procuror competent, iar instanța a fost legal sesizată, având in vedere calitatea de avocat a inculpatei. Totodată, acest act al procurorului nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună remedierea acestora sau rechizitoriului de către procuror.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în cauză nu au fost efectuate acte de urmărire penală cu încălcarea legii care să justifice aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 280-282 C. proc. pen. sau excluderea probelor administrate.

Referitor la depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară a constatat că pretinsa încălcarea a exigențelor art. 101 C. proc. pen., referitoare la principiul echitabilității probelor, este o simplă aserțiune, fără suport faptic, în realitate nemulțumirile inculpatei vizând conținutul depozițiilor martorilor, iar nu nerespectarea procedurii legale în audierea acestora, aspect care poate fi valorificat de către inculpată prin solicitarea ca în cursul cercetării judecătorești să solicite readministrarea probelor contestate, potrivit art. 374 alin. (7) C. proc. pen.

Din aceeași perspectivă, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondată și excepția lipsei de cauzalitate între probele administrate în dosar și infracțiunea pentru care s-a solicitat trimiterea în judecată a inculpatei, cu atât mai mult cu cât aceasta nu reprezintă o veritabilă excepție, ci vizează tot administrarea și interpretarea probelor, aspecte ce fac obiectul evaluării în faza judecății.

Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 345 cu referire la art. 346 alin. (2) C. proc. pen., prin încheierea de ședință din data de 7 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016/a1 al Curții de Apel București, s-a constatat legalitatea trimiterii în judecată a inculpatei A. prin rechizitoriul cu nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod.

Totodată, s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpata A., cercetată în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „ultraj” prev. de art. 257 alin. (1), (4) C. pen. raportat la dispozițiile art. 193 alin. (2) C. pen.

Hotărârea judecătorului de cameră preliminară a rămas definitivă prin încheierea nr. 571 din 22 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016/a1, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de către inculpata A. împotriva dispoziției sus-menționate.

Judecata la instanța de fond - La termenul din 5.05.2016 s-a dispus amânarea cauzei, în raport de împrejurarea că inculpata a lipsit, iar dosarul de la instanța de control judiciar nu a fost restituit. Totodată, s-au emis adrese la Baroul București pentru a se desemna un avocat din oficiu care să asigure asistența juridică a inculpatei, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 București, pentru a se comunica care este stadiul cercetărilor cu privire la numiții T., Ț., U., V. și W., cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă instanța.

La termenul din data de 19.05.2016 s-a dat citire actului de sesizare, a fost audiată inculpata A., partea civilă B. și, după discutarea în contradictoriu a probatoriului, au fost audiați martorii D., H. și F., declarațiile acestora fiind atașate la dosar.

La termenul din data de 26.05.2016 a fost audiat martorul L. și s-a revenit cu adresă către Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București pentru a ne comunica care este stadiul cercetărilor cu privire la numiții T., Ț., U., V. și W., cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Totodată, pentru buna înfăptuire a actului de justiție, raportat la necesitatea ca asistența juridică să aibă un caracter unitar și justificat de împrejurarea că la fiecare termen de judecată pentru inculpată s-a prezentat un alt apărător ales, Curtea a dispus emiterea unei adrese către Baroul București pentru a desemna un apărător din oficiu pentru inculpată.

La termenul din data de 02.06.2016, au fost audiați martorii G., Q., N., K., M., J. și Ș.

La termenul din data de 6.06.2016, au fost audiați martorii S., C., R. și I. și s-a dispus emiterea unei adrese către Secția 22 Poliție pentru a ne comunica copia înregistrărilor video surprinse de camere de supraveghere din incinta Secției 22 Poliție din data de 2.08.2014, începând cu orele 15.00.

La termenul din 16.06.2016 au fost audiați martorii T., Ț. și V., s-a revenit cu adresă la Secția 22 Poliție pentru a ne comunica copia înregistrărilor video surprinse de camere de supraveghere din incinta Secției 22 Poliție din data de 2.08.2014, începând cu orele 15.00 și s-a dispus amendarea martorului O., a cărui lipsă nejustificată s-a constat la mai multe termene de judecată. Totodată, la solicitarea părții civile, respectiv a reprezentantului Ministerului Public a dispus citarea, în vederea audierii, a martorilor X. și Y.

La termenul din 23.06.2016 au fost audiați martorii suemenționați și constatând imposibilitatea audierii martorului O., în pofida demersurilor repetate făcute de către instanță, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 383, cu referire la art. 381 alin. (7) C. proc. pen. și au avut loc dezbaterile pe fond.

Analizând materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, în raport de exigențele art. 97-103 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele aspecte cu relevanță cauzală:

În data de 02.08.2014, în urma unui apel telefonic al numitului C. la serviciul de urgență 112, un echipaj de poliție alcătuit din agenții de poliție B. și D. din cadrul Secției 22 Poliție - Biroul de Ordine Publică s-a deplasat în jurul orei 15.00 la imobilul situat pe str. x, nr. 1, în vederea constatării situației reclamate.

La fața locului, în urma discuțiilor purtate cu C. au constatat că acesta se afla într-o situație conflictuală cu A. aflată în curtea imobilului vecin situat pe str. y, nr. 32, situație cauzată de neînțelegeri constante de-a lungul timpului cu privire la gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, fapt confirmat și prin actele atașate la dosar de inculpată. Imobilul situat în București pe str. y, nr. 32, aparține numitului E., nepotul inculpatei, aceasta administrându-l, conform mandatului existent la dosar și declarațiile martorilor.

Întrucât în curtea imobilului în care se afla A. se mai aflau și alte persoane, pentru a putea întocmi un proces-verbal de constatare la fața locului, agenții de poliție, îmbrăcați în uniforme de poliție - ținuta de vară, după ce s-au prezentat le-au solicitat să se legitimeze, însă acestea împreună cu A. au refuzat, afirmând doar că nu au niciun amestec în dărâmarea gardului.

Cei doi agenți de poliție i-au pus în vedere în aceste condiții numitei A. să se prezinte în fața imobilului, la poartă, pentru a discuta, fapt acceptat.

Ca urmare cei doi agenți de poliție au ocolit imobilul și au ajuns în fața imobilului situat pe str. y, nr. 32, unde la poarta, comună cu a altui imobil și neîncuiată, conform declarațiilor martorilor și a inculpatei, a ieșit inculpata A.

La o nouă solicitare a agenților de poliție adresată acesteia de a se legitima în vederea identificării, A. a refuzat, fiind recalcitrantă, afirmând totodată că nu are cartea de identitate asupra sa, apoi a comunicat date care conform declarației numitului D. s-au dovedit a fi false în urma interpelării bazei de date a Poliției Române prin intermediul stației din dotare.

Pe parcursul discuțiilor referitoare la actul de identificare inculpata a precizat la un moment dat că are cartea de identitate în interiorul casei, încercând să intre pe poartă înapoi în curte, dar având în vedere datele de identificare nereale prezentate, atitudinea permanent recalcitrantă, agenții de poliție au apreciat că aceasta dorea să se sustragă de la legitimare motiv pentru care i-au solicitat să ceară unei persoane din curtea sa să îi aducă actul de identitate, însă A. a refuzat afirmând că de fapt acesta se află la secția de poliție (declarație parte civilă, declarație martor D.).

Având în vedere atitudinea inculpatei și refuzul prezentării vreunui act de identitate, agenții de poliție i-au adus la cunoștință dispozițiile legale aplicabile, referitoare la împrejurarea potrivit căreia, dacă nu îi poate fi stabilită identitatea va fi condusă la secția de poliție pentru verificări, inclusiv cu forța dacă se opune, iar după identificare va fi sancționată în baza Legii nr. 61/1991, fapt ce a determinat o nouă reacție agresivă a inculpatei, începând să împingă, să lovească cu mâinile agenții de poliție care îi solicitaseră să îi însoțească la secția de poliție, aspect confirmat de și de către martorii F. și G. în declarațiile lor.

La acel moment cei doi agenți de poliție, întrucât inculpata se opunea conducerii sale la secția de poliție în mod agresiv, violent, au imobilizat-o de mâini, fără a fi încătușată, deplasând-o spre mașina aflată la aproximativ doi metri așa cum rezultă din depozițiile martorilor H., F. și I.

De asemenea conform declarațiilor martorilor D. și I., în același timp inculpata striga după ajutor la persoanele aflate în curtea sa, iar când acesta s-a uitat înapoi a observat cum se apropiau de poartă mai multe persoane cu diverse obiecte contondente în mână ceea ce l-a determinat să îi avertizeze verbal că va folosi sprayul lacrimogen din dotare, însă nu a fost necesară utilizarea acestuia întrucât persoanele respective s-au oprit din acțiune. La plecarea mașinii poliției una dintre persoanele aflate inițial în curte a lovit autoturismul acestora cu piciorul, fapt confirmat prin declarația martorei H.

În timpul urcării forțate în mașina de poliție de către partea civilă B., pe bancheta din spate, inculpata l-a mușcat pe acesta de antebrațul stâng.

S-a arătat că acest aspect, rezultat din declarația părții civile, este confirmat și de către martora H. Astfel, martora a precizat textual: „Rețin că sus-numita (inculpata A.) se opunea categoric urcării sale în mașina poliției și probabil din această cauză, l-a tras pe unul dintre polițiști de cămașă și am observat cum l-a mușcat de mână pe polițistul mai înalt (…)”

Cu privire la acest aspect, inculpata A. a avut o poziției oscilantă, prezentând mai multe versiuni ale aceleiași împrejurări. Astfel, în declarația de suspect a recunoscut nuanțat fapta de agresiune prin mușcare a părții civile, ca atitudine de legitimă apărare: „imediat cei doi agenți m-au agresat, respectiv agentul mai scund m-a imobilizat, ținându-mă de mâna dreapta, iar celălalt m-a lovit cu brațul peste față, în zona nasului, moment în care l-am mușcat de braț”.

Ulterior în declarația de inculpat, dată tot în faza de urmărire penală a precizat că partea civilă s-a zgâriat de dinții săi: „eu având gura deschisă s-a zgâriat în dinții mei”.

S-a mai precizat că și în acest context, inculpata confirmă atitudinea agresivă pe care a avut-o față de organele de poliție, dar încearcă să-i confere o anumită legitimitate: „am venit cu cătușele la mâini din curtea imobilului nepotului meu până la secția de poliție, motiv pentru care, probabil, am fost agresivă”.

Cu privire la declarația inițială, în fața instanței de fond, inculpata a afirmat: „Precizez că afirmația din declarația din 8.07.2015 conform căreia am recunoscut că am mușcat-o pe partea vătămată am făcut-o întrucât nu știam cum să mă fac înțeleasă; de altfel ulterior am și revenit asupra acesteia.”

Afirmațiile inculpatei din aceeași declarație, potrivit cărora nu s-a opus conducerii la secția de poliție și că la secție a fost condusă încătușată, sunt contrazise de depozițiile martorilor I., F. și H., G.

Din această perspectivă și, raportat la exigențele procedurilor specifice de lucru emise de către Direcția de Ordine Publică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, respectiv procedura privind legitimarea și stabilirea identității persoanelor și procedura privind conducerea persoanelor la sediul unităților de poliție, Curtea nu a reținut apărarea inculpatei potrivit căreia aceasta a mușcat și agresat persoana vătămată fiind în legitimă apărare, pentru următoarele argumente:

Potrivit textelor ce reglementează procedurile invocate:

- „polițiștii au dreptul să conducă la sediul poliției, în vederea luării măsurilor legale, persoanele a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii” [capitolul V lit. A punctul 1 lit. c) din PS -03- IGPR/DOP];

- „în cazul nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța împotriva persoanelor care se opun măsurii” [capitolul V lit. A) punctul 2 PS -03- IGPR/DOP];

- „polițistul atrage atenția persoanei asupra modului de comportare pe timpul deplasării, punându-i în vedere că, în cazul unei atitudini recalcitrante, va folosi împotriva sa forța și va fi încătușat” [capitolul V lit. c) punctul 5 PS -03- IGPR/DOP];

- „conducerea persoanelor recalcitrante sau violente la sediul poliției se face numai după încătușarea acestora” [capitolul V lit. c) punctul 11 PS -03- IGPR/DOP];

- „polițistul ia măsura legitimării atunci când: d) persoana poate da lămuriri în legătură cu fapta sau alte aspecte care prezintă interes pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu de către polițiști” [capitolul IV pct. 2 lit. d) PS -04- IGPR/DOP];

- „dacă persoana legitimată nu are asupra sa documente de identitate dar furnizează datele personale, polițistul le verifică în bazele de date și după caz ia măsurile legale”, „atrăgându-i atenția că fapta constituie contravenție și se sancționează conform legii”, „putând efectua control corporal sumar”, „iar dacă actul de identitate nu se găsește asupra acesteia și nu se poate stabili în niciun fel identitatea, polițistul va proceda la conducerea persoanei la sediul poliției cu respectare procedurii PS-03-IGPR/DOP (capitolul IV pct. 8, 10, 11, 12 PS -04- IGPR/DOP).

Luând în considerare toate aceste aspecte coroborate, Curtea a constatat că în speță lucrătorii de poliție, implicit partea civilă, se aflau în exercițiul funcției, pe care și-o îndeplineau în mod legal, ceea ce ii făceau beneficiarii protecției legii penale.

Și aceasta pentru că acțiunea de imobilizare și conducere la secția de poliție în vederea identificării, de către agenții statului, ca urmare a neprezentării datelor necesare identificării - ca acțiune legală și justificată - nu intră în cazurile prevăzute de legiuitor ca justificative pentru a riposta, nefiind întrunite pe de o parte condițiile unui „atac material, direct, imediat și injust care să pună în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general”, iar pe de altă parte „riposta” inculpatei, concretizată prin zgâriere, mușcare, lovire a agentului de poliție apare vădit disproporționată, raportat la situația reținută, câtă vreme gravitatea „atacului” la care a ripostat a constat în imobilizarea mâinilor și conducerea la secția de poliție în vederea identificării.

De asemenea în cauză nu s-a reținut nici excesul de apărare justificat prin depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, ca urmare a tulburării sau temerii, întrucât în speță nu se poate vorbi de un „atac injust”, ci o activitate prevăzută și permisă de lege, iar pe de altă parte acțiunea legitimă a organelor de poliție nu este susceptibilă de a produce o asemenea „tulburare sau temere” care să justifice mușcarea sau zgârierea părții civile.

De altfel, s-a arătat că din declarațiile martorilor D., F. și I., rezultă că inculpata striga după ajutor la persoanele aflate în curtea sa, care se apropiau de poartă cu diverse obiecte contondente în mână ceea ce l-a determinat pe martorul D. să îi avertizeze verbal că va folosi spray-ul lacrimogen din dotare, însă nu a fost necesară utilizarea acestuia întrucât persoanele respective s-au oprit din acțiune, deși la plecarea mașinii poliției una dintre persoanele aflate inițial în curte a lovit autoturismul acestora cu piciorul.

S-a apreciat că din materialul probator administrat în cauză (declarații parte civilă, martor D), a rezultat că pe drumul spre secția de poliție A. a fost agitată, agresivă verbal, iar în curtea secției de poliție ca urmare a atitudinii sale atât asupra polițiștilor, cât și pentru faptul că începuse să se lovească singură, a fost imobilizată cu cătușe o scurtă perioadă de timp, în interiorul secției de poliție acestea fiind scoase.

Atitudinea inculpatei a fost aceeași și în interiorul secției de poliție, crizele de furie, țipetele, riscul de autolovire, precum și a faptul că la un moment dat a făcut necesitățile fiziologice pe ea, mirosind și a băuturi alcoolice, fapt confirmat și de inculpată, au determinat organele de poliție să solicite de urgență prezența ambulanței, însă aceasta a refuzat controlul medical, aspecte confirmate prin declarațiile martorilor J., agent principal în cadrul Biroului Criminalistic, K. - agent șef principal, organ de cercetare penală în cadrul Biroului de Investigații Criminale, L. - agent șef principal, organ de cercetare penală în cadrul Secției 22 Poliție, M. - agent de poliție în cadrul Biroului de Ordine Publică, persoana care a însoțit-o pe A. la toaletă, N. - ofițer de serviciu din cadrul Biroului de Ordine Publică, Q., ofițer la Biroul de Investigații Criminale al Secției 22 Poliție.

Cât privește afirmațiile inculpatei referitoare la producerea de leziuni prin acțiunile agresive ale agenților de poliție, sosiți la imobilul din București, str. y, nr. 32, care sunt menționate în certificatul medico-legal nr. A2/4365 din 3 august 2014, Curtea a constatat, cu prioritate, că acestea nu pot căpăta relevanță decât în contextul unei apărării pe temeiul legitimei apărării și nu pot fi valorificate distinct, devreme ce, prin actul de sesizare a instanței, procurorul s-a pronunțat în sensul clasării cauzei cu privire la săvârșirea de către agenții de poliție B., D., L. a infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. (2) rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Dincolo însă de acest aspect, Curtea nu a reținut că aceste leziuni au putut fi provocate de către agenții de poliție, pentru cel puțin două argumente: pe de-o parte din declarațiile existente la dosar ale agenților de poliție, depozițiile martorilor, precum și declarația inculpatei se constată că inculpata A. a avut o atitudine violentă față de agenții de poliție și autoviolentă, provocându-și eventual leziuni, iar, pe de altă parte, din coroborarea depoziției martorului O., asistent medical la ambulanța solicitată la Secția 22 Poliție („Conform fișei de intervenție, am fost solicitați ca urmare a existenței unui caz de agitație, violență. Recitind fișa, constat că am ajuns la fața locului, însă nu am putut efectua control medical întrucât persoana a refuzat acest lucru, precum și colaborarea cu noi sau agenții de poliție, nefiind nici clar identificată la acest moment. Menționez că, dacă nu am consemnat în fișa de intervenție, înseamnă că aceasta nu prezenta urme vizibile de violență, nu părea a fi suferit vreo agresiune fizică, neavând urme de sânge”) cu cele consemnate în Fișa de urgență prespitalicească, inculpata A., odată ajunsă la secția de poliției nu prezenta urme de violență.

Mai mult, s-a arătat că din fișa de urgență transmisă de Serviciul de Ambulanță București -Ilfov, nr. 286329 din data de 03.08.2014, rezultă că inculpata a solicitat a doua zi, în dimineața zilei de 03.08.2014, ora 08.25 asistență medicală în timp ce se afla în parcarea de la Spitalul Universitar de Urgență București, iar în urma prezentării echipajului de pe ambulanță a fost condusă de acesta la Spitalul O.R.L. Panduri, ceea ce conduce la concluzia că în legătură cu „pretinsa agresiune” de la nivelul nasului și corpului nu se poate stabili cu certitudine când s-a produs și în ce condiții, având în vedere momentul solicitării asistenței medicale precum și împrejurările expuse mai sus. Din actele medicale (în copie) emise de Spitalul Universitar de Urgență București din data de 03.08.2014 depuse de A. ca urmare a deplasării sale la consult medical în data de 03.08.2014, din fișa de urgență prespitalicească nr. 286329 din data de 03.08.2014 emisă de Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, din declarațiile martorului Ș. - asistent la ambulanță și martorului S. - șofer ambulanță, rezultă că la ora 08.45 echipajul de ambulanță s-a prezentat în parcarea Spitalul Universitar de Urgență București la solicitarea numitei A. unde au constatat că aceasta prezenta contuzie - piramidă nazală, nefiind semnalate alte leziuni, iar mențiunea „agresiune” din fișa de intervenție a fost consemnată ca urmare a celor declarate de persoana consultată, iar nu ca urmare a aprecierii în urma consultului medical, împrejurări de natură a pune la îndoială susținerile inculpatei.

S-a arătat că aceste împrejurări sunt confirmate de către Ș., asistent la ambulanță și S., șofer pe ambulanță, în depozițiile lor făcute atât în faza de urmărire penală, cât și de cercetare judecătorească.

Dintr-o asemenea perspectivă și, raportat la exigențele art. 5 și art. 103 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a înlăturat ca neservind ca aflarea adevărului depozițiile martorilor V., Ț. și T., date în fața instanței de fond, justificat, pe de-o parte relațiile personale (de rudenie sau de prietenie cu inculpata), iar, pe de altă parte, de împrejurarea că acestea nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din materialul probator administrat în cauză.

În consecință, Curtea a constatat că inculpata A. a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetată constând în aceea că la data de 2.08.2014, la solicitarea organelor de poliție, aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a refuzat să prezinte datele de identificare, iar cu ocazia conducerii la secția de poliție în vederea identificării, a agresat fizic prin zgâriere, mușcare, lovire în fața imobilului situat în București pe str. y, nr. 32, pe partea civilă B., agent de poliție, funcționar public care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În speță s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii [latura obiectivă, agresarea fizică cu consecința provocării de leziuni părții civile B., care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală), urmarea socialmente periculoasă (starea de pericol pentru autoritatea cu care este învestită instituția din care face parte funcționarul ultragiat, în speță, Poliția Română, dar și în urmarea materială specifică infracțiunii prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.], latura subiectivă, care constă în intenția de a ultragia, inculpata chiar dacă nu a urmărit, a acceptat urmarea faptei sale.

În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, Curtea a dat semnificația cuvenită criteriilor generale de individualizare enumerate în art. 74 C. pen., inclusiv celor relative la persoana acesteia. Împărtășind concepțiile doctrinei „apărării sociale”, Curtea a avut în vedere că infracțiunea reprezintă, în ultima instanță o manifestare a persoanei făptuitorului.

Ca atare, pentru a se putea stabili un tratament de „resocializare” cât mai adecvat, este necesar să se cerceteze cu atenție personalitatea acestuia, toate datele biologice, psihologice și sociale privind persoana acestuia. S-a arătat că nu trebuie eludată nici împrejurarea că pedeapsa trebuie să aibă un caracter retributiv și să se bazeze pe responsabilitatea penală a infractorului.

Este adevărat că în cauză luate în mod singular elementele care caracterizează persoana inculpatei i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care s-ar reține că este o persoana titrată, fără antecedente penale, cu o carieră împlinită.

Însă toate aceste elemente nu pot avea un rol covârșitor în raport cu gradul mare de pericol social al faptelor cu privire la care există probe că le-a săvârșit și cu necesitatea prezervării încrederii în cei care trebuie să ajute la asigurarea climatului de legalitate, prin activitatea de auxiliari ai justiției, nu să fie autorul unor astfel de „derapaje” de la legalitate, deziderat care justifică măsuri de exemplaritate

În plus, la aprecierea tratamentului sancționator, Curtea nu a făcut abstracție, pe de-o parte, de împrejurarea că inculpata a mai fost sancționată, chiar dacă administrativ, tot pentru o infracțiune săvârșită cu violență (fișă de cazier judiciar), iar, pe de altă parte, că aceasta nu a fost de acord să presteze muncă în folosul societății, în ipoteza în care ar fi găsită vinovată în ce privește acuzația din actul de inculpare (declarație).

Dintr-o asemenea perspectivă, Curtea a apreciat că se impune o pedeapsă cu amenda orientată către mediu, întrucât numai o asemenea pedeapsă ar fi în măsură să-și atingă scopul preventiv-sancționator și să aibă, de asemenea, și acel caracter de exemplaritate care să preîntâmpine săvârșirea de fapte similare.

În acest context, s-a apreciat că pedeapsa nu ar reprezenta nicio represiune, dar nicio clemență excesivă, ci s-ar justifica atât pentru reeducarea sa într-un cadru instituționalizat, cât și pentru apărarea societății civile prin descurajarea încălcării legii penale de către alte persoane și, deci, menținerea ordinii de drept.

Astfel, în baza art. 257 alin. (1), (4) rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. c) C. pen., Curtea a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa amenzii de 40.000 lei (200 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 200 lei). A interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, apreciind că o asemenea sancțiune se impune inculpatei, în raport de specificul și gravitatea faptei și de urmarea produsă (starea de pericol pentru autoritatea cu care este învestită instituția din care face parte funcționarul ultragiat, în speță, Poliția Română) că inculpata nu se află în situația de a exercita aceste demnități.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a reținut că elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce privește fapta ilicită a inculpatei și vinovăția acesteia au fost constatate și analizate prin aserțiunile anterioare.

S-a apreciat că fără nici o îndoială fapta există, a cauzat prejudiciu părții civile rezultând indubitabil legătura de cauzalitate între acțiunea ilicită a inculpatei și prejudiciul produs. Având în vedere natura și contextul efectuării cheltuielilor în considerarea cărora se stabilește cuantumul daunelor materiale, s-a arătat că este de necontestat