ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2017

Decizia nr. 455/2017 Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 3 februarie 2017, petentul Aeroportul Lublin a solicitat strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarelor nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș și nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția privind competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în soluționarea prezentei cereri de strămutare, în temeiul dispozițiilor art. 131 - 132 C. proc. civ., apreciază că aceasta este întemeiată. În speță, petentul Aeroportul Lublin a învestit instanța cu o cerere de strămutare a judecării procesului ce face obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș.

Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia". Având în vedere că, în speța de față, se solicită, pe motiv de bănuială legitimă, strămutarea judecării procesului ce face obiectul Dosarului nr. x/30/2014 aflat pe rolul Tribunalului Timiș, în raport de dispozițiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii aparține curții de apel, respectiv Curții de Apel Timișoara. Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 131 - 132 C. proc.

civ., cu majoritate, va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cererii formulată de petentul Aeroportul Lublin privind strămutarea judecării procesului ce face obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Analizând excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în ceea ce privește strămutarea Dosarului nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, Înalta Curte, apreciază că excepțiile sunt neîntemeiate și le va respinge pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/30/2014/a37, la data de 29 decembrie 2015, Aeroportul Lublin, a chemat în judecată pârâta A. SA, societate în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL întrucât a refuzat să dea curs cererii de plată a sumei de 400.000 euro, formulată în temeiul art. 64 alin. (6) din Legea insolvenței.

Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, prin Sentința comercială nr. 1.376/2016 din 17 noiembrie 2016 a respins contestația formulată de creditoarea contestatoare Aeroportul Lublin împotriva măsurii administratorului judiciar B. SPRL privind refuzarea cererii de plată formulată în temeiul art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 în Dosarul nr. x/30/2014, privind administrarea procedurii de insolvență față de debitoarea SC A. SA. Hotărârea Tribunalului Timișoara a fost atacată cu apel și a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, Aeroportul Lublin având calitatea de apelant în Dosarul nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara, ce face obiectul cererii de strămutare.

Astfel fiind, se constată că prin înregistrarea cererii de înscriere a creanței, petentul Aeroportul Lublin potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 19 din Legea nr. 85/2014 a devenit un creditor îndreptățit să participe la procedură și având în vedere că Dosarul nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara privește contestația privind neînscrierea creanței petentului, se justifică calitatea procesuală activă a acestuia. Interesul, ca o condiție de exercitare a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de o parte prin declanșarea procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, născut, direct și actual. În speță, petentul Aeroportul Lublin se situează pe poziția părții care a formulat o cale de atac prin care invocă existența unei creanțe împotriva debitorului aflat în procedura de insolvență, iar potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (2) strămutarea pentru bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată.

Astfel fiind, se constată că petentul Aeroportul Lublin are calitate procesuală activă și interes în formularea cererii de strămutare, motiv pentru care vor fi respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și de interes. Analizând cererea de strămutare a procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, Înalta Curte apreciază că există motive de bănuială legitimă în sensul dispozițiilor art. 141 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care va admite cererea formulată de petentul Aeroportul Lublin și va dispune strămutarea judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, de la această instanță la Curtea de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E În majoritate: Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Declină competența de soluționare a cererii formulată de petentul Aeroportul Lublin privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara. Fără nicio cale de atac în ceea ce privește declinarea de competență. În unanimitate: Respinge excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în ceea ce privește strămutarea Dosarului nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Admite cererea formulată de petentul Aeroportul Lublin.

Strămută judecarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, de la această instanță la Curtea de Apel Alba Iulia. Păstrează actele de procedură îndeplinite. Cu opinia separată parțială a doamnei judecător C. în ceea ce privește cererea formulată de petentul Aeroportul Lublin privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă. Respinge excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Respinge excepția lipsei calității procesuale active. Admite excepția lipsei de interes. Respinge cererea formulată de petentul Aeroportul Lublin privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, ca fiind lipsită de interes.

Definitivă în ceea ce privește strămutarea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2017. Opinia separată parțială a d-nei judecător C.: În calitate de autoare a opiniei separate subliniez cu prioritate faptul că aceasta privește exclusiv soluționarea cererii sub aspectul strămutării judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, (în care autorul cererii a inclus și toate dosarele asociate, fără a preciza stadiul procesual al acestora) și decurge din concluzia diferită asupra excepției necompetenței materiale a prezentei instanțe, asupra cererii de strămutare a procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, cele trei membre ale completului având aceeași opinie atât cu privire la excepții, cât și cu privire la modalitatea de soluționare a cererii.

În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea cererii sub aspectul strămutării judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, în mod corect au fost indicate dispozițiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența Curții de Apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia". Textul invocat a fost supus controlului de constituționalitate, Curtea constituțională stabilind în două cazuri unele limite ale acestuia. Astfel, pentru o situația în care un judecător de la o Curte de Apel figura ca parte în proces, s-a decis că "dispozițiile art. 142 alin. (1) teza întâi și ale art. 145 alin. (1) teza întâi C. proc.

civ. sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la Curtea de Apel a uneia dintre părți." (Decizia nr. 558/2014). De asemenea, prin Decizia nr. 169/2016, Curtea Constituțională a constatat că aceleași texte "sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de parte a Curții de Apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului." În ambele cazuri, Curtea Constituțională a reținut că normele legale criticate nu își ating scopul pentru care au fost edictate, respectiv nu sunt de natură a înlătura îndoielile cu privire la parțialitatea instanței de judecată.

De asemenea, Curtea a subliniat că, în aprecierea imparțialității obiective, aparențele au un rol deosebit, deoarece într-o societate democratică tribunalele trebuie să inspire deplină încredere justițiabililor. De la momentul pronunțării acestor decizii, legiuitorul nu a intervenit în sensul punerii de acord a dispozițiilor legale neconstituționale cu cerințele impuse de acestea. Deși situația din prezenta cauză nu este aceeași ca în cazurile analizate de Curtea Constituțională, apreciez că aplicarea ad litteram a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. ar conduce la aceleași îndoieli cu privire la parțialitatea instanței care se regăsesc în considerentele deciziilor anterior menționate.

Am în vedere faptul că aspectele subsumate de parte motivului de bănuială legitimă privesc deopotrivă Tribunalul Timișoara și Curtea de Apel Timișoara ce își au sediul în aceeași localitate. Prin urmare, ca și în situațiile avute în vedere de Curtea Constituțională, consider că s-ar încălca principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție deoarece, în situația declinării, Curtea de Apel Timișoara ar urma să analizeze un motiv de bănuială legitimă ce se extinde și asupra sa raportat la considerentele cererii de strămutare. În acest cadru, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc.

civ. potrivit cărora hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere. Pe de altă parte, apreciez că în cauză nu poate opera cazul de prorogare de competență prevăzut de dispozițiile art. 123 C. proc. civ., invocat de petentă, deoarece nu se poate stabili caracterul accesoriu al dosarului de insolvență față de dosarul asociat aflat pe rolul Curții de Apel în stadiul procesual al apelului. Pentru a soluționa excepția necompetenței dând o aplicare a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. care să respecte cerințele de constituționalitate potrivit interpretării expuse anterior în condițiile neremedierii textului de către legiuitor, constat posibilitatea incidenței prin analogie a cazului de prorogare de competență prevăzut de art. 99 alin. (2) C. proc.

civ., care permite recunoașterea competenței instanței mai mare în grad atunci când sunt formulate mai multe capete de cerere având aceeași cauză sau aflate în strânsă legătură. Față de aceste motive, concluzionez în sensul respingerii excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți în ceea ce privește cererea formulată de petentul Aeroportul Lublin privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă. În situația în care, Înalta Curte și-ar fi recunoscut competența în soluționarea acestei cereri se impunea analizarea și a celorlalte excepții procesuale invocate de intimate.

În acest cadru, în temeiul art. 5 pct. 19 din Legea nr. 85/2014, petentul deține calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură în condițiile în care a înregistrat o cerere de înscriere a creanței, iar contestația privitoare la neînscrierea creanței sale nu a fost soluționată definitiv, formând obiectul Dosarului nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în stadiul procesual al apelului. Față de această situație, apreciez că petentul ar fi justificat calitatea procesuală activă și în ceea ce privește cererea de strămutarea judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, și s-ar fi impus respingerea ca neîntemeiată și a excepției lipsei calității procesuale active.

Sub aspectul interesului, consider că această condiție a promovării demersului procedural nu ar fi fost îndeplinită. Am în vedere faptul că deși legea îi recunoaște calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură, cât timp creanța sa nu a fost înscrisă în tabelul creditorilor, acesta nu are un interes actual în contestarea măsurilor judecătorului sindic sau a conduitei acestei instanțe. Pentru acest motiv, ar fi urmat să fie admisă excepția lipsei de interes și să fie respinsă, în consecință, cererea de strămutare a judecății procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, ca fiind promovată de o persoană lipsită de interes. Procesat de GGC - N