ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Decizia nr.
455/2017
Prin cererea înregistrată pe
rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a
II-a civilă, la data de 3 februarie 2017, petentul Aeroportul Lublin a
solicitat strămutarea judecării procesului ce formează obiectul
dosarelor nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș și nr. x/30/2014/a37 al
Curții de Apel Timișoara.
Înalta Curte,
analizând cu prioritate excepția privind competența materială a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a
civilă, în soluționarea prezentei cereri de strămutare, în
temeiul dispozițiilor art. 131 - 132 C. proc. civ., apreciază că
aceasta este întemeiată.
În
speță, petentul Aeroportul Lublin a învestit instanța cu o
cerere de strămutare a judecării procesului ce face obiectul
Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș.
Potrivit
dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de
strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă
este de competența curții de apel, dacă instanța de la care
se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din
circumscripția acesteia".
Având în
vedere că, în speța de față, se solicită, pe motiv de
bănuială legitimă, strămutarea judecării procesului ce
face obiectul Dosarului nr. x/30/2014 aflat pe rolul Tribunalului Timiș,
în raport de dispozițiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ.,
competența de soluționare a cererii aparține curții de
apel, respectiv Curții de Apel Timișoara.
Astfel fiind,
Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 131 - 132 C. proc. civ., cu
majoritate, va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei
Curți de Casație și Justiție și va declina
competența de soluționare a cererii formulată de petentul
Aeroportul Lublin privind strămutarea judecării procesului ce face
obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, în favoarea
Curții de Apel Timișoara.
Analizând
excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de
interes în ceea ce privește strămutarea Dosarului nr. x/30/2014/a37
al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, Înalta
Curte, apreciază că excepțiile sunt neîntemeiate și le va
respinge pentru următoarele considerente:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/30/2014/a37, la
data de 29 decembrie 2015, Aeroportul Lublin, a chemat în judecată pârâta
A. SA, societate în insolvență, prin administrator judiciar B. SPRL
întrucât a refuzat să dea curs cererii de plată a sumei de 400.000
euro, formulată în temeiul art. 64 alin. (6) din Legea insolvenței.
Tribunalul
Timiș, secția a II-a civilă, prin Sentința comercială
nr. 1.376/2016 din 17 noiembrie 2016 a respins contestația formulată
de creditoarea contestatoare Aeroportul Lublin împotriva măsurii
administratorului judiciar B. SPRL privind refuzarea cererii de plată
formulată în temeiul art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 în Dosarul
nr. x/30/2014, privind administrarea procedurii de insolvență
față de debitoarea SC A. SA.
Hotărârea
Tribunalului Timișoara a fost atacată cu apel și a fost înregistrat
pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă,
Aeroportul Lublin având calitatea de apelant în Dosarul nr. x/30/2014/a37 al
Curții de Apel Timișoara, ce face obiectul cererii de
strămutare.
Astfel fiind,
se constată că prin înregistrarea cererii de înscriere a
creanței, petentul Aeroportul Lublin potrivit dispozițiilor art. 5
pct. 19 din Legea nr. 85/2014 a devenit un creditor îndreptățit
să participe la procedură și având în vedere că Dosarul nr.
x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara privește
contestația privind neînscrierea creanței petentului, se
justifică calitatea procesuală activă a acestuia.
Interesul, ca
o condiție de exercitare a acțiunii civile, reprezintă folosul
practic urmărit de o parte prin declanșarea procedurii judiciare, iar
acesta trebuie să fie legitim, născut, direct și actual.
În
speță, petentul Aeroportul Lublin se situează pe poziția
părții care a formulat o cale de atac prin care invocă
existența unei creanțe împotriva debitorului aflat în procedura de
insolvență, iar potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (2)
strămutarea pentru bănuială legitimă poate fi cerută
de către partea interesată.
Astfel fiind,
se constată că petentul Aeroportul Lublin are calitate
procesuală activă și interes în formularea cererii de strămutare,
motiv pentru care vor fi respinse excepțiile lipsei calității
procesuale active și de interes.
Analizând
cererea de strămutare a procesului ce formează obiectul Dosarului nr.
x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a
civilă, Înalta Curte apreciază că există motive de
bănuială legitimă în sensul dispozițiilor art. 141 alin.
(2) C. proc. civ., motiv pentru care va admite cererea formulată de
petentul Aeroportul Lublin și va dispune strămutarea judecării
procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014/a37 al Curții
de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, de la această
instanță la Curtea de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
În
majoritate:
Admite
excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Declină
competența de soluționare a cererii formulată de petentul
Aeroportul Lublin privind strămutarea judecării procesului ce
formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș,
secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Fără
nicio cale de atac în ceea ce privește declinarea de competență.
În
unanimitate:
Respinge
excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de
interes în ceea ce privește strămutarea Dosarului nr. x/30/2014/a37
al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.
Admite
cererea formulată de petentul Aeroportul Lublin.
Strămută
judecarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014/a37 al
Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, de la
această instanță la Curtea de Apel Alba Iulia.
Păstrează
actele de procedură îndeplinite.
Cu opinia
separată parțială a doamnei judecător C. în ceea ce
privește cererea formulată de petentul Aeroportul Lublin privind
strămutarea judecării procesului ce formează obiectul Dosarului
nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă.
Respinge
excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Respinge
excepția lipsei calității procesuale active.
Admite
excepția lipsei de interes.
Respinge
cererea formulată de petentul Aeroportul Lublin privind strămutarea
judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al
Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, ca fiind lipsită
de interes.
Definitivă
în ceea ce privește strămutarea.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 martie 2017.
Opinia
separată parțială a d-nei judecător C.:
În calitate
de autoare a opiniei separate subliniez cu prioritate faptul că aceasta
privește exclusiv soluționarea cererii sub aspectul
strămutării judecării procesului ce formează obiectul
Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a
civilă, (în care autorul cererii a inclus și toate dosarele asociate,
fără a preciza stadiul procesual al acestora) și decurge din concluzia
diferită asupra excepției necompetenței materiale a prezentei
instanțe, asupra cererii de strămutare a procesului ce formează
obiectul Dosarului nr. x/30/2014/a37 al Curții de Apel Timișoara,
secția a II-a civilă, cele trei membre ale completului având
aceeași opinie atât cu privire la excepții, cât și cu privire la
modalitatea de soluționare a cererii.
În ceea ce
privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți
în soluționarea cererii sub aspectul strămutării judecării
procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului
Timiș, secția a II-a civilă, în mod corect au fost indicate
dispozițiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora
"cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială
legitimă este de competența Curții de Apel, dacă
instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau
un tribunal din circumscripția acesteia".
Textul
invocat a fost supus controlului de constituționalitate, Curtea
constituțională stabilind în două cazuri unele limite ale
acestuia. Astfel, pentru o situația în care un judecător de la o
Curte de Apel figura ca parte în proces, s-a decis că
"dispozițiile art. 142 alin. (1) teza întâi și ale art. 145
alin. (1) teza întâi C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în
care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la
calitatea de judecător la Curtea de Apel a uneia dintre
părți." (Decizia nr. 558/2014). De asemenea, prin Decizia nr.
169/2016, Curtea Constituțională a constatat că aceleași
texte "sunt constituționale în măsura în care motivul de
bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de parte a
Curții de Apel în raza căreia funcționează instanța
învestită cu judecarea litigiului."
În ambele
cazuri, Curtea Constituțională a reținut că normele legale
criticate nu își ating scopul pentru care au fost edictate, respectiv nu
sunt de natură a înlătura îndoielile cu privire la parțialitatea
instanței de judecată. De asemenea, Curtea a subliniat că, în
aprecierea imparțialității obiective, aparențele au un rol
deosebit, deoarece într-o societate democratică tribunalele trebuie
să inspire deplină încredere justițiabililor.
De la
momentul pronunțării acestor decizii, legiuitorul nu a intervenit în
sensul punerii de acord a dispozițiilor legale neconstituționale cu
cerințele impuse de acestea.
Deși
situația din prezenta cauză nu este aceeași ca în cazurile
analizate de Curtea Constituțională, apreciez că aplicarea ad
litteram a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. ar conduce la
aceleași îndoieli cu privire la parțialitatea instanței care se
regăsesc în considerentele deciziilor anterior menționate. Am în
vedere faptul că aspectele subsumate de parte motivului de
bănuială legitimă privesc deopotrivă Tribunalul
Timișoara și Curtea de Apel Timișoara ce își au sediul în
aceeași localitate.
Prin urmare,
ca și în situațiile avute în vedere de Curtea
Constituțională, consider că s-ar încălca principiul
imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2)
și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21
alin. (3) din Constituție deoarece, în situația declinării,
Curtea de Apel Timișoara ar urma să analizeze un motiv de
bănuială legitimă ce se extinde și asupra sa raportat la
considerentele cererii de strămutare. În acest cadru, trebuie avute în
vedere și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. potrivit
cărora hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a
competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.
Pe de
altă parte, apreciez că în cauză nu poate opera cazul de
prorogare de competență prevăzut de dispozițiile art. 123
C. proc. civ., invocat de petentă, deoarece nu se poate stabili caracterul
accesoriu al dosarului de insolvență față de dosarul
asociat aflat pe rolul Curții de Apel în stadiul procesual al apelului.
Pentru a soluționa
excepția necompetenței dând o aplicare a dispozițiilor art. 142
alin. (1) C. proc. civ. care să respecte cerințele de
constituționalitate potrivit interpretării expuse anterior în
condițiile neremedierii textului de către legiuitor, constat posibilitatea
incidenței prin analogie a cazului de prorogare de competență
prevăzut de art. 99 alin. (2) C. proc. civ., care permite
recunoașterea competenței instanței mai mare în grad atunci când
sunt formulate mai multe capete de cerere având aceeași cauză sau
aflate în strânsă legătură.
Față
de aceste motive, concluzionez în sensul respingerii excepției
necompetenței materiale a Înaltei Curți în ceea ce privește
cererea formulată de petentul Aeroportul Lublin privind strămutarea
judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al
Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă.
În
situația în care, Înalta Curte și-ar fi recunoscut competența în
soluționarea acestei cereri se impunea analizarea și a celorlalte
excepții procesuale invocate de intimate.
În acest
cadru, în temeiul art. 5 pct. 19 din Legea nr. 85/2014, petentul deține
calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură
în condițiile în care a înregistrat o cerere de înscriere a creanței,
iar contestația privitoare la neînscrierea creanței sale nu a fost
soluționată definitiv, formând obiectul Dosarului nr. x/30/2014/a37
al Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în
stadiul procesual al apelului. Față de această situație,
apreciez că petentul ar fi justificat calitatea procesuală
activă și în ceea ce privește cererea de strămutarea
judecării procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2014 al
Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, și s-ar fi impus
respingerea ca neîntemeiată și a excepției lipsei
calității procesuale active.
Sub aspectul
interesului, consider că această condiție a promovării
demersului procedural nu ar fi fost îndeplinită. Am în vedere faptul
că deși legea îi recunoaște calitatea de creditor
îndreptățit să participe la procedură, cât timp
creanța sa nu a fost înscrisă în tabelul creditorilor, acesta nu are
un interes actual în contestarea măsurilor judecătorului sindic sau a
conduitei acestei instanțe.
Pentru acest
motiv, ar fi urmat să fie admisă excepția lipsei de interes
și să fie respinsă, în consecință, cererea de
strămutare a judecății procesului ce formează obiectul
Dosarului nr. x/30/2014 al Tribunalului Timiș, secția a II-a
civilă, ca fiind promovată de o persoană lipsită de
interes.
Procesat de