ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Constatând că se solicită strămutarea unei cauze având ca obiect o acțiune formulată după data intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., în considerarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) noul C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia", raportat și la dispozițiile art. 24 din același cod, având în vedere și faptul că simpla opțiune a petentei nu poate modifica regulile de competență materială a instanțelor judecătorești, urmează să decline competența de soluționare a cererii formulată de petenta A. prin mandatar B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Timiș, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara căreia i se va trimite dosarul pentru judecarea cererii de strămutare, motiv pentru care,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de strămutare formulată de petenta A. prin mandatar B. și în consecință:

Declină competența de soluționare a cererii formulată de petenta A. prin mandatar B. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Timiș, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.