Decizia nr. 150/RC/2017 — ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva sentinței nr. 61/2016 a Judecătoriei Buhuși

A fost condamnat inculpatul A., zis "B.", recidivist, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă C., faptă din data de 31 august 2014), la pedeapsa de 5 ani; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă D., faptă din data de 23/24 august 2015) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă G., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, având de executat o pedeapsă de 7 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) C. pen. (cu privire la lit. n)), în sensul de a nu se apropia de partea civilă C. și de a nu comunica cu aceasta, iar cu privire la lit. o), în sensul de a nu se apropia de locuința părții civile C.), pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 399 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În temeiul art. 72 C. pen., s-a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii de 24 de ore pe data de 26 august 2015 și arestării preventive de la data de 27 august 2015 la zi. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

A fost condamnat inculpatul H., zis "I.", cu antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 10 luni închisoare; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 1 an închisoare; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1), lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (parte civilă G., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, având de executat o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare. A fost menținută măsura controlului judiciar față de inculpat.

A fost condamnat inculpatul J., fără antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 8 luni închisoare; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 9 luni închisoare; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (parte civilă G., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 9 luni închisoare. În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, având de executat o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare. S-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpat.

A fost condamnat inculpatul K., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen. (parte civilă C., faptă din data de 31 august 2014) la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a sentinței. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat. În temeiul art. 112 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unei furci din fier cu coadă de lemn și a unei coase din fier cu lungimea de 64 cm și coadă din lemn cu lungimea de 2 m, aflate la Poliția Buhuși. În temeiul art. 19, art. 25, art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357, art. 1443 C. civ., a fost admisă în parte cererea pentru despăgubiri civile formulată de părțile civile. Au fost obligați inculpații A. și K. în solidar să plătească părții civile C. suma de 250 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale. A fost obligat inculpatul A. la plata despăgubirilor civile către partea civilă D. în sumă de 2.500 RON. Au fost obligați inculpații A., zis "B.", J. și H., zis "I." în solidar la plata despăgubirilor civile după, cum urmează: 2.000 RON daune materiale către partea civilă G.; 450 RON daune materiale către partea civilă E.; 20.000 RON daune materiale către partea civilă E. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buhuși a reținut următoarele: Prin Încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14 decembrie 2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, cu Rechizitoriul nr. x/P/2014 din 19 octombrie 2015, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A., de a pătrunde prin efracție în locuința persoanei vătămate D., și de a sustrage bunuri în valoare totală de 2.500 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. În data de 31 august 2014 la orele 07,30, A. și K. au fost surprinși de persoana vătămată C. în timp ce încercau să sustragă iarbă, pe care o coseau și încărcau într-un atelaj hipo. La momentul intervenției persoanelor vătămate menționate, A. a devenit violent și pentru a-și asigura produsul infracțiunii precum și scăparea, prin amenințări, l-a lovit cu furca, în mai multe rânduri, pe C., căruia i-au fost provocate integrității corporale leziuni de tipul fisurilor, fracturilor costale, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 17 - 18 zile îngrijiri medicale. Fiul persoanei vătămate, respectiv L., la momentul agresării tatălui său a surprins video acțiunile violente ale inculpaților, care în scopul de a asigura produsul infracțiunii (iarba proaspăt cosită) au folosit obiectele (coasă și furcă) ce le aveau asupra lor. Procedându-se la vizionarea CD-ului, s-a constatat faptul că ambii inculpați au acționat cu violență și amenințări asupra persoanei vătămate C. și, în mod conjugat, au lovit pe C. și L. Acesta din urmă nu a suferit leziuni și nici nu a dorit să formuleze plângere. Din relatările martorilor M. și N. a rezultat că terenul de pe care doreau să sustragă iarbă cei doi inculpați se află în posesia persoanei vătămate C., care îl are în arendă de la numitul O. În noaptea de 23/24 august 2015, persoane necunoscute au pătruns în locuința persoanei vătămate (prin forțarea unui lacăt) și, după ce au răvășit incinta locuinței, au sustras mai multe bunuri printre care: două covoare, obiecte de lenjerie, obiecte de încălțăminte, produse cosmetice și perdelele de la geamul unei camere. Dintr-o anexă a gospodăriei, după ce i-a fost forțat sistemul de închidere, au fost sustrase un număr de 10 păsări și respectiv o drujbă. Ca urmare a cercetării la fața locului au fost ridicate mai multe urme papilare inclusiv din baia locuinței persoanei vătămate. Un număr de trei fragmente de urme papilare digitale au fost ridicate de pe sprayul găsit în chiuveta locuinței. Ca urmare a examinărilor comparative în baza de date AFIS și a Raportului de constatare criminalistică din 22 septembrie 2015 al I.P.J. Bacău, s-a stabilit faptul că urmele papilare de pe sprayul marca TAFT aparțin inculpatului A. În seara zilei de 11 iulie 2015, între orele 19,00 - 23,00, martorul P. a transportat cu autoturismul său, pe inculpații A. zis "B.", H. zis "I." și J. Cei trei împreună cu conducătorul auto au oprit în zona barului aparținând Q., loc unde au discutat cu diverse persoane despre posibilitatea valorificării unor cabaline. Ulterior discuțiilor, conducătorul P. a fost îndrumat de către cei trei inculpați să-i lase prin zona satului Climești, din comuna Berești Bistrița, județul Bacău și după achitarea contravalorii cursei, martorul s-a deplasat fără cei trei pasageri în orașul Buhuși, județul Bacău. Din coroborarea unor probe administrate (respectiv, imaginile video înregistrate în ziua de 11 iulie 2015, de la o cameră instalată în dreptul barului Q., declarațiile și procesele-verbale de recunoaștere după fotografie efectuate de către martorii P. și R. în ceea ce îi privește pe inculpații A., H. și J.), s-a constatat că cei trei inculpați A., H., J., după ce au fost lăsați de conducătorul auto la aproximativ 1500 m de locuințele părților vătămate, au pătruns prin escaladare în curțile acestor persoane și au sustras cele două cabaline și drujba, pentru care s-au sesizat organele de poliție. Ulterior, cei trei, prin folosirea animalelor sustrase, s-au deplasat spre orașul Buhuși, în zona lor de domiciliu pentru a le valorifica, drujba fiind abandonată pe drumul lor. Cu ocazia perchezițiilor corporale/domiciliare la locuințele inculpaților, s-a ridicat de la inculpatul H. o pereche de pantofi tip sport cu privire la care, în urma examinării din punct de vedere al striațiilor de pe talpă, s-a identificat (Raportul de constatare criminalistică din 2015 al I.P.J. Bacău - Serviciul Criminalistic) că sunt identice cu urmele de încălțăminte fixate cu ocazia cercetării la fața locului la gospodăria persoanei vătămate G. din comuna Berești Bistrița, loc de unde s-a sustras în seara zilei de 11 iulie 2015, între orele 19,00 - 23,00, o cabalină. La percheziții au fost identificate și obiectele de îmbrăcăminte folosite de inculpatul A., la săvârșirea faptelor de furt din seara de 11 iulie 2015 de la E., F. și G. și care apar pe imaginile video surprinse de la o cameră instalată în dreptul barului Q. din comuna Berești Bistrița, județul Bacău. Inculpatul A. nu a dat declarații la urmărirea penală, iar la instanță a recunoscut că i-a dat o palmă părții civile C., pentru că l-a lovit cu o furcă, dar el nu a lovit partea civilă cu furca. A cosit iarbă, dar terenul nu era al lui C. S-a reținut că susținerile inculpatului sunt combătute de declarațiile martorilor M. și N. Inculpatul A. a solicitat proba cu martorul S., dar a renunțat ulterior la audierea lui. Inculpatul nu a recunoscut celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa, însă din probele administrate a rezultat vinovăția acestuia, instanța înlăturând ca nesincere susținerile inculpatului, care au fost combătute de declarațiile martorilor P. și R., planșele foto, procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere după fotografii, declarațiile inculpaților H. și J. La rândul lor, inculpații H. și J. au avut o poziție sinceră la urmărirea penală, iar la termenul din data de 11 ianuarie 2016 au recunoscut săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în rechizitoriu și au solicitat ca judecarea cauzei să se facă potrivit probelor administrate la urmărirea penală, conform procedurii recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cereri încuviințate de instanță. În ceea ce îl privește pe inculpatul K., acesta a avut o poziție sinceră la urmărirea penală, recunoscând că a amenințat pe partea civilă C. cu coasa, dar nu l-a lovit, acesta fiind lovit de inculpatul A. cu furca. În fața instanței de fond a susținut că terenul nu era al lui C., că acesta din urmă a încercat să-l lovească și s-a apărat, dar nu a lovit pe C. Nu știe dacă A. a lovit pe C., susțineri care au fost înlăturate ca nesincere. Situația de fapt reținută a rezultat din plângerile și declarațiile persoanelor vătămate, procesele-verbale de cercetare la locul faptelor, planșele foto, raportul de expertiză al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Bacău și al examinărilor comparative efectuate în baza de date a sistemului AFIS pentru furtul din 23/24 august 2015 (persoană vătămată D.), procesul-verbal de folosire a câinelui de serviciu, procesele-verbale de examinare bunuri, proces-verbal de refuz al examinării cu testul poligraf, CD-ul predat de L. cu imaginile video surprinse la momentul săvârșirii infracțiunii, proces-verbal de eveniment, dovada de ridicare a obiectelor tip armă folosite de inculpați, certificat medico-legal, proces-verbal de vizionare CD, acte medicale, raport de eveniment cu privire la furturile sesizate, proces-verbal de ridicare probe și planșa foto cu aspectele imaginilor ridicate de la barul aparținând Q. Berești Bistrița, procesele-verbale de recunoaștere după fotografii, planșele foto efectuate cu ocazia prezentării spre recunoaștere, proces-verbal de constatare, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor, planșele foto de la percheziții, dovada de predare-primire, planșa foto de la examinarea obiectelor de încălțăminte, raportul de constatare criminalistică privind urmele de încălțăminte supuse analizei și ridicate de la cercetarea la fața locului în cazul furtului de la persoana vătămată G., procese-verbale de constatare, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpaților. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A., zis "B." întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen. (parte civilă C., faptă din data de 31 august 2014); furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă D., faptă din data de 23/24 august 2015); furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015); furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015); furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă G., faptă din data de 11/12 iulie 2015). Faptele inculpatului H., zis "I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015); furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015); furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă G., faptă din data de 11/12 iulie 2015). Faptele inculpatului J. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015); furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015); furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. (parte civilă G., faptă din data de 11/12 iulie 2015). Fapta inculpatului K. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen. (parte civilă C., faptă din data de 31 august 2014). La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 C. pen. și anume: gravitatea faptelor săvârșite de fiecare inculpat, împrejurările comiterii lor, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunilor, în cursul cercetărilor penale și la instanță, dar și persoana inculpaților, poziția acestora pe parcursul cercetărilor și la instanță și antecedentele penale. Astfel inculpatul A. a avut o poziție nesinceră, este fără ocupație și recidivist. Starea de recidivă rezultă din faptul că inculpatul a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 596 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 369 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. A fost arestat la data de 15 martie 2011 și liberat condiționat la 24 mai 2011 cu un rest rămas neexecutat de 540 zile, faptele deduse judecății fiind săvârșite până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, instanța reținând în sarcina acestuia starea de recidivă prevăzută de art. 41 alin. (1) C. pen. și a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii. În ceea ce îi privește pe inculpații H. și J., aceștia au avut o poziție sinceră la urmărirea penală, instanța de fond reținând că sunt fără ocupație. A mai reținut instanța că inculpatul H. are antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 233 din 1 septembrie 2004 a Judecătoriei Bacău pentru infracțiuni de furt calificat, fiind arestat la 18 noiembrie 2002 și liberat la 30 martie 2005, dar este reabilitat, iar inculpatul J. nu posedă antecedente penale. Față de acești doi inculpați instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (2) și ale art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., faptele fiind concurente, precum și ale art. 374 alin. (4) și 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind reduse limitele de pedeapsă cu o treime. Referitor la inculpatul K., instanța a reținut că este fără ocupație, nu posedă antecedente penale, a recunoscut fapta săvârșită la urmărirea penală și instanță. Față de pericolul social și împrejurările comiterii infracțiunii, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai cu executare în regim de detenție. În temeiul art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei furci din fier cu coadă de lemn și a unei coase din fier cu lungimea de 64 cm și coadă din lemn cu lungimea de 2 m, aflate la Poliția Buhuși. În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că persoanele vătămate s-au constituit părți civile după cum urmează: 1. C. cu suma de 250 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale, solicitând proba cu un martor, la care a renunțat ulterior. 2. D. cu suma de 25.000 RON daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, solicitând proba cu doi martori. 3. E. cu suma de 2.500 RON, contravaloarea unui cal, solicitând proba cu înscrisuri. 4. G. cu suma de câte 2.500 RON, reprezentând contravaloarea unui cal, solicitând proba cu înscrisuri.

Persoana vătămată F. s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 450 RON reprezentând contravaloarea unei drujbe. Instanța a reținut că numitul C. a prezentat, potrivit certificatului medico legal, fisură stiloidă radială dreaptă și scafoid drept, fracturi costale c3-c4 și fisură c9 stg. ce s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure care necesită 17 - 18 îngrijiri medicale, fiind îndreptățit la plata daunelor materiale. În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că deși este îndreptățit la plata acestora, suma solicitată este mult prea mare, urmând a fi redusă, așa cum a fost apreciată de instanță. S-a reținut că persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă inițial (la urmărirea penală), cu suma de 2.500 RON, iar la instanță a solicitat o sumă de 10 ori mai mare. Martorii audiați în cauză sunt rude și fiecare a apreciat prejudiciul așa cum a considerat (o martoră 20.000 RON, iar alta la 25.000 RON). Instanța a apreciat că suma pretinsă este mult prea mare, fiind redusă. Persoanele vătămate F. și G. s-au constituit părți civile la urmărirea penală cu suma de 1.400 RON și respectiv 20.000 RON și au depus înscrisuri de pe internet cu prețul estimativ al unui cal cu căruță care este de 2.500 RON negociabil. În temeiul art. 19, art. 25, art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357, art. 1443 C. civ., instanța a admis în parte cererea pentru despăgubiri civile formulată de părțile civile. Au fost obligați inculpații A. și K. în solidar să plătească părții civile C. suma de 250 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale. A fost obligat inculpatul A. la plata despăgubirilor civile către partea civilă D. în sumă de 2.500 RON. Au fost obligați inculpații A., zis "B.", J. și H., zis "I." în solidar la plata despăgubirilor civile după, cum urmează: 2.000 RON daune materiale către partea civilă G.; 450 RON daune materiale către partea civilă F.; 20.000 RON daune materiale către partea civilă E. Împotriva Sentinței penale nr. 61 din 30 mai 2016 a Judecătoriei Buhuși pronunțată în Dosarul nr. x/199/2015 a declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși pentru nelegalitate, invocând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., privind executarea pedepsei complementare, stabilirea greșită a cuantumului pedepselor principale rezultante aplicate inculpaților H. și J., consecință a sporului de pedeapsă greșit calculat în urma aplicării dispozițiilor legale privind concursul de infracțiuni, și respectiv, reținerea greșită a dispozițiilor legale privind starea de recidivă la încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpații H. și J. în data de 11/12 iulie 2015. Împotriva aceleiași sentințe penale a declarat apel și inculpatul A., invocând nevinovăția în comiterea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie, inexistența actelor de sustragere și consecință acesteia, inexistența infracțiunii complexe de tâlhărie pentru care a solicitat aplicarea dispozițiilor legale privind achitarea. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului fiecărei pedepse aplicate în cauză printr-o nouă reindividualizare a sancțiunilor primite. Sentința penală mai sus menționată a fost apelată și de inculpații H. și J.. Apelanții inculpați au solicitat reindividualizarea sancțiunilor aplicate și stabilirea unei modalități de executare a pedepsei fără privare de libertate. În apelul declarat, apelantul inculpat K. a solicitat achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât nu a existat intenție infracțională în săvârșirea infracțiunii de sustragere, criticile aduse hotărârii instanței de fond fiind detaliate în încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2016, fiind analizate în considerentele deciziei penale. Analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prevăzut de art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău a constatat că apelurile declarate în cauză sunt în parte întemeiate. În cauză, prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă, administrate echitabil atât în acuzare cât și în apărare pe tot parcursul cercetării penale, instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii în sensul că a descris în detaliu fiecare faptă comisă, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a indicat elementele de fapt și temeiul de drept care justifică soluția dată în cauză. În mod temeinic, instanța de fond a constatat, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile, însă sumele acordate exced celor solicitate și dovedite efectiv. Instanța de control judiciar a observat, totodată, că în ceea ce privește fapta comisă în dimineața zilei de 31 august 2014, singurele acte materiale dovedite și recunoscute de inculpații A. și K. sunt actele de violență, mai puțin cele de sustragere. S-a reținut că nu există o certitudine că inculpații au acționat deliberat în ceea ce privește sustragerea ierbii cosite de pe terenul deținut în posesie de persoana vătămată C., întrucât martorii audiați în cauză în fața instanței de control judiciar au declarat că inculpații A. și K. s-au aflat în eroare cu privire la întinderea suprafeței de teren deținută de martorul T., persoană care și-a dat acceptul pentru cosirea ierbii de pe o suprafață de teren învecinată cu terenul aflat în proprietatea persoanei vătămate. Lipsa de toleranță manifestată de persoana vătămată cu privire la argumentele aduse de inculpatul A. în justificarea actelor de însușire a ierbii, și respectiv, conversația deficitară purtată între victimă și agresori au condus la escaladarea conflictului verbal în acte extreme de violență fizică, și ulterior, în acuze grave privind sustragerea ierbii cosite de pe terenul persoanei vătămate C. Argumentele invocate de persoana vătămată privind susținerea acuzației de sustragere a ierbii, în lipsa unor dovezi certe privind dreptul de proprietate sau de posesie asupra bunului revendicat, și respectiv, a unei certitudini întemeiată pe raționamente juridice privind existența intenției, ca formă a vinovăției, în comiterea faptei de sustragere, nu pot constitui elemente probatorii certe pentru stabilirea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii de furt, cu atât mai mult a infracțiunii complexe de tâlhărie. În aceste condiții probatorii, instanța de apel a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta de tâlhărie există, constituie infracțiune atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective și a fost săvârșită de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Pe parcursul cercetărilor penale, inculpatul A. a tăgăduit actele de sustragere comise în noaptea de 23/24 august 2015 și respectiv, în seara zilei de 11 iulie 2015, și în pofida existenței unor probe verosimile de vinovăție - existența urmelor papilare ridicate din locuința proprietate privată și care potrivit Raportului de constatare criminalistică din 22 septembrie 2015 întocmit de I.P.J. Bacău, aparțin apelantului inculpat A., declarații date de martori și de coinculpați - a solicitat achitarea. S-a reținut că din examinarea conținutului declarațiilor date de martorii P. și R., depoziții coroborate cu imaginile video obținute în seara zilei de 11 iulie 2015, care îi surprind pe inculpați în apropierea imobilului de unde au fost sustrase cabalinele sau în locul unde s-au purtat discuțiile pentru comercializarea animalelor sustrase, procesele-verbale de recunoaștere după fotografie și, respectiv, declarațiile de recunoaștere date de coinculpați, rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția inculpatului A. în comiterea infracțiunilor de furt calificat. Pe de altă parte, declarațiilor victimelor care au oferit în permanență o versiune unitară și fără contradicții asupra infracțiunilor de furt trebuie să le fie acordată deplină credibilitate ca probă în acuzare, întrucât se coroborează cu informații periferice cu caracter obiectiv, care le conferă aptitudine probatorie. În consecință, în baza probatoriului administrat în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelanții inculpați A., H. și J. au comis, dincolo de orice îndoială rezonabilă, infracțiunea de furt din data de 11 iulie 2015, faptă nejustificată, care le este imputabilă și pentru care în mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea de către prima instanță de judecată. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța de apel a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 74 C. pen. și a dispus aplicarea unor pedepse corect individualizate sub aspectul cuantumului, însă în ceea ce îi privește pe inculpații H. și J. au fost aplicate greșit dispozițiile legale privind sancționarea concursului de infracțiuni - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și astfel a fost aplicat un spor de pedeapsă greșit calculat. Încălcarea prevederilor legale privind sporul de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, dispoziții cu caracter obligatoriu, a condus la stabilirea unor pedepse principale în alte limite decât cele legale. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și în ceea ce privește reținerea stării de recidivă la încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpații H. și J., în condițiile în care cei doi inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă, dar și o greșită aplicare a dispozițiilor legale prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., privind executarea pedepsei complementare ulterior executării efective a pedepsei principale. În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepse, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 74 C. pen. reprezintă coordonate pe baza cărora se realizează în mod concret individualizarea pedepsei, în raport cu fapta comisă, astfel încât sancțiunea aplicată să răspundă cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ al pedepsei. Pedeapsa aplicată trebuie să reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și modalității de executare și să nu arate în nici un caz un efect intimidant datorită severității excesive, dar nicio blândețe nejustificată. Efectuând propria analiză a criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 C. pen., raportat la gravitatea infracțiunii de furt săvârșite, pericolul social concret al infracțiunii (contra patrimoniului), frecvența extinsă a acestui gen de infracțiuni, persoana fiecărui făptuitor, persoane care nu au înțeles să-și formeze o atitudine corectă față de valorile sociale ocrotite de legea penală, instanța de control judiciar a constatat că nu se impune reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților A., H. și J. În ceea ce îl privește pe inculpatul K., instanța de apel a constatat că vinovăția sa a fost stabilită în raport de comiterea unei singure infracțiuni și, în raport de aceleași criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen., se impune condamnarea sa la pedeapsa închisorii fără executare efectivă. În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii și complementare, prima instanță a avut în vedere atât dispozițiile dreptului penal național, dar și normele de drept european privind respectarea principiului proporționalității, care presupune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune, comportament și situația persoanei afectate printr-o restrângere a drepturilor sale fundamentale, astfel că și sub acest aspect s-a făcut o corectă aplicare a legii. Natura infracțiunii comise de inculpați denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., privind dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, respectiv, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, astfel că și sub acest aspect, al temeiniciei aplicării pedepselor complementare și accesorii, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. S-a reținut că instanța de fond nu a soluționat în mod judicios latura civilă a cauzei. Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului restitutio in integrum, cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară. Constatând că prin infracțiunea comisă s-a cauzat un prejudiciu material, că între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cert solicitat a fi acoperit există legătură de cauzalitate, instanța de judecată a dispus în mod legal acoperirea prejudiciului cauzat persoanei vătămate E. prin comiterea infracțiunii de furt, dar în alte limite - 20.000 RON decât cele efectiv solicitate - 2.500 RON și dovedite, împrejurări care au condus instanța de apel la reformarea hotărârii și acoperirea daunelor potrivit cererii persoanei vătămate de constituire ca parte civilă. Dispunând achitarea inculpaților A. și K. pentru comiterea infracțiunii de sustragere de bunuri, instanța de judecată a dispus exonerarea apelanților inculpați de plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă C. cu titlu de daune materiale și a menținut dispoziția legală privind plata de daune morale pentru suferințele fizice și morale suportate de aceeași persoană vătămată. Pentru toate aceste considerente, prin Decizia penală nr. 1.203 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/199/2015, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși și apelanții inculpați A., K., H. și J. împotriva Sentinței penale nr. 61 din 30 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Buhuși cu privire la încadrarea juridică dată infracțiunii săvârșită la data de 31 august 2014 în dauna persoanei vătămate C., reținerea în sarcina inculpaților H. și J. a stării de recidivă pentru infracțiunea comisă la data 11/12 iulie 2015, cuantumul pedepsei principale aplicate și a sporului de pedeapsă reținut în sarcina inculpaților A. și K., temeiul legal al concursului de infracțiuni, aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. privind executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, cuantumul sporului de pedeapsă și a pedepsei principale aplicate inculpatului H. și cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile E. A fost desființată sub aceste aspecte sentința penală atacată, a fost reținută cauza spre rejudecare și, în fond: 1. În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., faptă comisă de inculpatul A., în două infracțiuni prevăzute de art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., și respectiv, art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. și art. 41 C. pen. În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., faptă comisă de inculpatul K., în două infracțiuni prevăzute de art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., și respectiv, art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen., raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen., și în consecință: În temeiul art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv, 2 ani închisoare, având de executat o pedeapsă principală de 3 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. și art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen. și art. 41 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. S-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. privind executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, și deducerea în continuare a pedepsei executate, începând cu data de 30 mai 2016. 2. În temeiul 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, s-a dispus condamnarea inculpatului K. la pedeapsa de 8 luni închisoare. În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 92 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii penale. În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune Bacău, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat de supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probațiune Bacău sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în condițiile legii de executare a pedepselor. În temeiul art. 85 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. s-a stabilit ca obligația impusă inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile să se realizeze în condițiile art. 50 din Legea nr. 253/2013, în cadrul Căminului de Bătrâni Bacău. În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., dispozițiile deciziei penale au fost comunicate Serviciul de probațiune Bacău, pentru a fi aduse la îndeplinire măsurile de supraveghere necesare pentru asigurarea executării obligațiilor impuse de instanță. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. și art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului K. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. 3. S-a dispus înlăturarea dispozițiilor legale privind starea de recidivă reținută în sarcina inculpaților H. și J., pentru infracțiunea comisă la data 11/12 iulie 2015. 4. S-a constatat că sporul de pedeapsă reținut în sarcina inculpatului H. este în cuantum de 7 luni și 10 zile închisoare, iar pedeapsa principală de executat este 1 an 7 luni și 10 zile închisoare. 5. S-a constatat că pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului J. este în cuantum 9 luni închisoare, sporul de pedeapsă aplicat este de 5 luni și 20 de zile, iar pedeapsa principală de executat este 1 an 2 luni și 20 zile închisoare.

S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile E. de la 20.000 RON la suma de 2.500 RON.

S-a înlăturat obligarea inculpaților A. și K., la plata despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune materiale părții civile C. și s-a redus cuantumul daunelor morale acordate aceleiași părți civile de la 5.000 RON, la suma de 1.000 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Împotriva Deciziei nr. 1.203 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/199/2015 a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. În motivarea recursului în casație, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a susținut, în esență, că instanța de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv 3 ani și 6 luni, în loc de 3 ani și 4 luni. Astfel, s-a menționat că inculpatul A. a fost condamnat pentru 4 infracțiuni de furt calificat la câte 1 an și 6 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe la 1 an închisoare. Or, instanța de apel trebuia să dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care să adauge un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 10 luni. În consecință, s-a apreciat că este nelegală condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă care trebuia aplicată fiind de 3 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa ce mai grea de 1 an și 6 luni la care se adaugă sporul de 1 an și 10 luni pentru celelalte infracțiuni). Prin Încheierea din Camera de consiliu din data de 21 februarie 2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 434 - 437 C. proc. pen. Instanța a reținut că Decizia penală nr. 1.203 din 4 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată, în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 C. proc. pen. De asemenea, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele procurorului care a exercitat calea de atac, precum și organul judiciar din care face parte, hotărârea atacată și semnătura. În ceea ce privește condiția prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. este în alte limite decât cele prevăzute de lege. Ca atare, având în vedere că aspectele invocate de Parchet se circumscriu cazului de casare invocat (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), s-a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 437 - 438 C. proc. pen. Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este fondat. Nelegalitatea hotărârii, cu privire la aplicarea pedepsei rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea dosarului de către instanța supremă deoarece nu implică nicio chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei sau la modul de executare a acesteia, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. și nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. Restabilirea legalității în cauza de față presupune strict calculul sporului obligatoriu de o treime raportat la pedepsele aplicate de către instanța de apel. Recursul în casație nu presupune, așadar, o reindividualizare a sancțiunilor, ci o restabilire a pedepsei rezultante în raport de un criteriu legal. În consecință, restabilirea legalității este de competența instanței care soluționează calea extraordinară de atac a recursului în casație și nu se impune restituirea cauzei Curții de Apel Bacău. În acest sens este și jurisprudența instanței supreme, cu titlu de exemplu putând fi menționate deciziile nr. 255/2014, nr. 32/2015 și nr. 150/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, se impun anumite considerații teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casație. Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privința stabilirii faptelor, fie în ceea ce privește aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare. Potrivit Noului C. proc. pen., recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de "recurs în casație" - Partea specială, Titlul III, Cap. V, Secțiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Spre deosebire de recursul reglementat de C. proc. pen. din 1968, care era o cale ordinară de atac, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este, astfel cum s-a arătat anterior, de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante. Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este corespondentul fostului art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât pedeapsa rezultantă care trebuia aplicată era de 3 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 10 luni). Înalta Curte reține că, în speță, prin Sentința penală nr. 61 din 30 mai 2016 a Judecătoriei Buhuși pronunțată în Dosarul nr. x/199/2015, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă C., faptă din data de 31 august 2014), la pedeapsa de 5 ani; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă D., faptă din data de 23/24 august 2015) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; - furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;