ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2017

Decizia

nr. 301/2017

Asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința

civilă nr. 1763 din 10 octombrie 2013 Tribunalul București,

secția a III-a civilă, a constatat perimată cererea de revizuire

formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimații B. și

C. împotriva tuturor încheierilor de ședință și împotriva

tuturor hotărârilor pronunțate în Dosarul nr. x/3/2009, având ca obiect

servitute-revizuire.

Împotriva

Sentinței civile nr. 1763/2013 a declarat recurs D..

Prin

încheierea din ședința publică de la 11 februarie 2014 Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, a suspendat judecata

recursului în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa

părților.

Cauza a

fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 28 septembrie 2016, în vederea

dezbaterii perimării, sancțiune procesuală ce intervine de

drept.

Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 876R din

10 noiembrie 2016 a constatat perimat recursul.

Pentru a

se pronunța astfel a reținut că în conformitate cu

dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice

altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar

potrivit dispozițiilor art. 252 C. proc. civ. perimarea se poate constata

și din oficiu.

Curtea a

constatat că de la data de 11 februarie 2014, când a fost suspendată

judecata pentru lipsa părților, a trecut mai mult de un an,

fără ca părțile să fi făcut vreun act de

procedură în vederea judecării procesului, pricina rămânând în

nelucrare din vina acestora, astfel încât, făcând aplicarea art. 248

și art. 252 C. proc. civ., Curtea a admis excepția și a

constatat perimat recursul.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs apelanta D., întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ.,

dispozițiile art. 1 - 56 Constituția României; Convenția

Europeană a Drepturilor Omului; Primului Protocol Adițional la

Convenție - art. 1 și 3; Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii

Europene art. 1 - 54; Declarația Universală a Drepturilor Omului art.

1 - 30; Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale

și culturale art. 1 - 31; Pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice art. 1 - 53; Convenția

Internațională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare

art. 1, 2, 5, 6 și 11.

A criticat

faptul că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și

de plata timbrului judiciar, aspect ignorat de către instanțele

judecătorești care au pronunțat hotărârii în demersurile

sale judiciare. A arătat că este exonerat de la plata taxei judiciare

de timbru în baza următoarelor acte normative:

-

Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 09 octombrie 1979;

-

Decretul-lege nr. 1699 din 31.05:1927 art. 25 pct. c și d, publicat în M.

Of. al Românei nr. 119/02.06.1927;

- art. 28

din Legea nr. 116 din 15 martie 2002,;

- art. 21

pct. 2 din O.G. nr. 137 din 31 august 2000;

- art.

28; 29 pct. 1 din O.G. nr. 80/2013

-

Directiva Consiliului Europei 2000/43/CE

La

termenul de judecată din data de 16 februarie 2017, Înalta Curte a

invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului

și a rămas în pronunțare pe această excepție pe care o

găsește incidentă cauzei pentru următoarele considerente:

O

hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte

căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,

căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în

afara legii.

Regula

are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a

hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar

și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în

condițiile legii.

Decizia

pronunțată de curtea de apel, prin care s-a constatat perimat

recursul, nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc. civ.,

care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului și

anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională.

Este

adevărat că potrivit dispozițiilor art. 253 alin. (2) C. proc.

civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului

în termen de 5 zile de la pronunțare.

Or, în

speță, fără a soluționa fondul pricinii, curtea de

apel a pronunțat o hotărâre asupra recursului, constatându-l perimat.

Cum

decizia atacată este o hotărâre pronunțată în

soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., ea nu este susceptibilă de reformare pe

calea recursului, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.

299 C. proc. civ., care enumeră ce hotărâri se pot ataca cu recurs.

De

altfel, dispozițiile art. 253 C. proc. civ. se regăsesc în Titlul III

al actului normativ unde este reglementată procedura înaintea primei

instanțe. Potrivit art. 298 și 316 C. proc. civ., dispozițiile

de procedură privind judecata în primă instanță se

aplică și în instanța de apel și în instanța de

recurs, în condițiile în care nu există dispoziții potrivnice.

Prin urmare, hotărârile pronunțate în recurs, indiferent de

soluția adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs,

fiind irevocabile.

Așa

fiind, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât

cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare

a legalității acesteia, precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest

motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

De

altfel, această concluzie decurge și din regula unicității

dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin

exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza

acceptării unui "recurs la recurs"situație procesuală

nepermisă.

Prin

urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este

susceptibilă de reformare pe această cale și, față de

considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta D. prin Președinte

fondator A. împotriva Deciziei nr. 876 R din 10 noiembrie 2016 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în

Dosarul nr. x/2/2014.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.

Procesat

de GGC - GV