ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2017

Decizia nr. 301/2017 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1763 din 10 octombrie 2013 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimații B. și C. împotriva tuturor încheierilor de ședință și împotriva tuturor hotărârilor pronunțate în Dosarul nr. x/3/2009, având ca obiect servitute-revizuire. Împotriva Sentinței civile nr. 1763/2013 a declarat recurs D.. Prin încheierea din ședința publică de la 11 februarie 2014 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a suspendat judecata recursului în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 28 septembrie 2016, în vederea dezbaterii perimării, sancțiune procesuală ce intervine de drept. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 876R din 10 noiembrie 2016 a constatat perimat recursul. Pentru a se pronunța astfel a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Curtea a constatat că de la data de 11 februarie 2014, când a fost suspendată judecata pentru lipsa părților, a trecut mai mult de un an, fără ca părțile să fi făcut vreun act de procedură în vederea judecării procesului, pricina rămânând în nelucrare din vina acestora, astfel încât, făcând aplicarea art. 248 și art. 252 C. proc. civ., Curtea a admis excepția și a constatat perimat recursul. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs apelanta D., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 și 10 C. proc.

civ., dispozițiile art. 1 - 56 Constituția României; Convenția Europeană a Drepturilor Omului; Primului Protocol Adițional la Convenție - art. 1 și 3; Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene art. 1 - 54; Declarația Universală a Drepturilor Omului art. 1 - 30; Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale art. 1 - 31; Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice art. 1 - 53; Convenția Internațională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare art. 1, 2, 5, 6 și 11. A criticat faptul că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și de plata timbrului judiciar, aspect ignorat de către instanțele judecătorești care au pronunțat hotărârii în demersurile sale judiciare.

A arătat că este exonerat de la plata taxei judiciare de timbru în baza următoarelor acte normative: - Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 09 octombrie 1979; - Decretul-lege nr. 1699 din 31.05:1927 art. 25 pct. c și d, publicat în M. Of. al Românei nr. 119/02.06.1927; - art. 28 din Legea nr. 116 din 15 martie 2002,; - art. 21 pct. 2 din O.G. nr. 137 din 31 august 2000; - art. 28; 29 pct. 1 din O.G. nr. 80/2013 - Directiva Consiliului Europei 2000/43/CE La termenul de judecată din data de 16 februarie 2017, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție pe care o găsește incidentă cauzei pentru următoarele considerente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. Decizia pronunțată de curtea de apel, prin care s-a constatat perimat recursul, nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului și anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.

Or, în speță, fără a soluționa fondul pricinii, curtea de apel a pronunțat o hotărâre asupra recursului, constatându-l perimat. Cum decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., ea nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 299 C. proc. civ., care enumeră ce hotărâri se pot ataca cu recurs. De altfel, dispozițiile art. 253 C. proc. civ. se regăsesc în Titlul III al actului normativ unde este reglementată procedura înaintea primei instanțe. Potrivit art. 298 și 316 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel și în instanța de recurs, în condițiile în care nu există dispoziții potrivnice.

Prin urmare, hotărârile pronunțate în recurs, indiferent de soluția adoptată, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, fiind irevocabile. Așa fiind, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. De altfel, această concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs"situație procesuală nepermisă. Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe această cale și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta D. prin Președinte fondator A. împotriva Deciziei nr. 876 R din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017. Procesat de GGC - GV