ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1224/2016

Decizia nr. 1224/2016

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a

civilă, sub nr. x/3/2014 la data de 17 martie 2014, reclamanții A., B.,

C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. SA a Municipiului București,

pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la

plata următoarelor sume de bani, astfel:

I. 20.000

euro (echivalent în RON la data efectuării plații), cu titlu de despăgubiri

pentru daune materiale;

II. despăgubiri

civile, cu titlu de daune morale în cuantum de:

- 1.500.000

euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), pentru reclamanta

A., în calitate de mamă a defunctului F.;

- 1.500.000

euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), pentru reclamantul

B., în calitate de tată a defunctului F.;

- 1.000.000

euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), pentru reclamanta

C., în calitate de soră a defunctului F.;

- 1.000.000

euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), pentru reclamantul

D., în calitate de frate a defunctului F.

În fapt, la data

de 10 august 2013, în jurul orelor 17:30, făptuitoarea G. a condus autoturismul

pe DN 22C, a pierdut controlul direcției de mers către stânga sensului

de deplasare și a intrat în coliziune frontală cu un arbore situat pe

marginea drumului. În urma coliziunii a rezultat decesul conducătoarei auto

G., a numitului F. și vătămarea corporală a pasagerului H.

La data accidentului,

pentru autoturism era încheiată polița de asigurare de răspundere

civilă auto la SC E. SA cu valabilitate de la 01 august 2013 până la 31

ianuarie 2014.

Prin sentința

civilă nr. 4517 din 29 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014, a fost

respinsă cererea formulată de A., B., C. și D. în contradictoriu

cu pârâta SC E. SA, ca neîntemeiată și s-a constatat că pârâta va

solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva

acestei hotărâri, reclamanții A., B., C. și D. au declarat apel.

Prin

decizia civilă nr. 1809 din 05 noiembrie 2015, Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții

A., B., C. și D.

Împotriva

deciziei civile nr. 1809 din 05 noiembrie 2015 a Curții de Apel București,

secția a V-a civilă, reclamanții A., B., C. și D. au declarat

recurs.

Recursul nu a

fost motivat conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., în declarația

de recurs menționându-se doar faptul că motivele vor fi depuse ulterior,

printr-un memoriu separat, până la primul termen de judecată în recurs.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs către

intimata E. SA.

Intimata E. SA

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului

pentru nemotivarea acestuia.

Prin rezoluția

din 1 martie 2016 a fost dispusă comunicarea întâmpinării către recurenții-reclamanți,

cu mențiunea de a se depune răspuns la întâmpinare.

Recurenții-reclamanți

nu au depus răspuns la întâmpinare.

La data de 16

martie 2016, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu

a recursului, prin care s-a constatat că hotărârea recurată este

supusă căii de atac a recursului, dar că recursul nu îndeplinește

condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc.

civ., fiind nemotivat.

Completul de filtru

C7, la data de 18 martie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru

ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu

a recursului a fost comunicat părților.

Recurenții-reclamanți

au depus punct de vedere prin care au învederat că litigiul are caracter patrimonial,

reclamanții vizând obținerea de despăgubiri ca urmare a comiterii

unui delict, iar din materialul probator administrat în cauza penală reiese

fără putință de tăgadă vina conducătorului auto.

De asemenea, intimata-pârâtă

a depus punct de vedere prin care a reiterat excepția nulității recursului,

pentru nemotivarea acestuia, invocată prin întâmpinare.

Constatându-se

încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C.

proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de

27 mai 2016, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

în raport de excepția nulității recursului, reținută prin

raportul întocmit în cauză,

pe care o va analiza cu prioritate, față

de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele

considerente

:

Potrivit art.

486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează,

conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs,

în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și

în recurs, motivele de casare fiind limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1)

C. proc. civ.

Corelativ,

art. 489 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3),

care se referă la motivele de ordine publică, iar termenul de recurs este

de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate, conform art. 485 alin. (1)

C. proc. civ.

În speță,

recurenții-reclamanți au depus cererea de recurs la data de 12

noiembrie 2015, conform rezoluției de înregistrare a recursului la Curtea de

Apel București, arătând că urmează a motiva recursul după

redactarea și comunicarea hotărârii recurate. Așa cum rezultă

din dovezile de comunicare de la dosarul de apel, recurenților le-a fost comunicată

decizia atacată la data de 26 noiembrie 2015, dovezile îndeplinind toate condițiile

de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 164

alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare

la această dată, aplicând modul de calcul pe zile libere, prevăzut

de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru termenele procedurale pe zile,

urmează a se reține că termenul de motivare a recursului s-a împlinit

la data de 17 decembrie 2015.

Or, recurenții-reclamanți

nu au

formulat motivele de recurs, odată cu cererea

de recurs, și nici nu au

procedat la motivarea căii de atac după

comunicarea hotărârii atacate

.

Se

constată, astfel, că recurenții nu s-au conformat exigențelor

art. 486 alin. (3) C. proc. civ., neindicând motive de nelegalitate, dintre cele

prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nici nu au depus, printr-un memoriu separat,

motivele de casare, și, cum în cauză, nu pot fi reținute motive de

ordine publică, se aplică sancțiunea expres prevăzută de

art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

În ceea ce privește

criticile formulate de recurenții-reclamanți prin punctul de vedere depus

la data de 11 aprilie 2016, acestea nu pot fi avute în vedere, întrucât, au fost

formulate mult după termenul legal de motivare a recursului.

Pentru aceste

considerente,

în aplicarea dispozițiilor

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul

declarat

de reclamanții D., B., A. și C. împotriva deciziei nr. 1089 din 5 noiembrie

2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanții D.,

B.,

A.

și C.

, toți cu

domiciliul ales la SCPA I., cu sediul în București, sector 3

, în contradictoriu

cu intimata-pârâtă E. SA, cu sediul în București, sector 1, împotriva

deciziei nr. 1089 din 5 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția

a V-a civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 27 mai 2016.