ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1223/2016

Decizia nr.

1223/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului lași la data de 3 decembrie 2014, reclamanta A. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Asociația Fondul pentru Protecția Victimelor

Străzii și intervenientul forțat B., obligarea pârâtei la plata a

10.000 RON daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate în

perioada spitalizării și 500.000 RON daune morale, pentru suferințele

fizice și psihice suportate în urma accidentului rutier.

La data de 26 septembrie 2014, reclamanta și-a modificat acțiunea

în sensul că a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu

cu pârâta SC C. SA.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de

tribunal

Prin sentința civilă nr. 305 din 2 iunie 2015, Tribunalul Iași,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis

în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, și a obligat-o pe

pârâta SC C. SA la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON daune materiale

și 500.000 RON daune morale pentru suferințele fizice și psihice

suportate de reclamantă în urma accidentului rutier.

Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată la plata

către reclamantă a sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată reprezentând

onorariul de avocat.

Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel

Curtea de Apel lași, secția civilă, prin decizia nr. 582

din 15 decembrie 2015, a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA și a schimbat

în parte sentința nr. 305 din 02 iunie 2015 a Tribunalului Iași, în sensul

că a redus cuantumul daunelor morale pe care pârâta a fost obligată să

Ie plătească reclamantei, de la 500.000 RON la 50.000 RON, menținând

restul dispozițiilor din sentință, cu mențiunea că decizia

este definitivă.

Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, reclamanta

A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție la data de 2 martie 2016.

În temeiul art 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport

reținându-se că recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei

decizii definitive.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C.

proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților

în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, părțile

nedepunând punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru,

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea

căii de atac, la data de 27 mai 2016, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității

reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri

definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum

și cele neatacte cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ., prevede că „Hotărârile date

în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și

alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse

recursului”, iar alin. (2) din același art. prevede că „Nu sunt

supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la

art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și

activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări

sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani

în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse

recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care

legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apelului”.

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015 „Dispozițiile art. 483

alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică

proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017”, iar conform alin. (2)

al aceluiași art. „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare

a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în

alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile

de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

În speță, decizia instanței de apel a fost pronunțată

într-o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000

RON.

Ca urmare, față de dispozițiile legale sus-menționate

și de valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă, respectiv 500.000

RON, recursul declarat în cauză este inadmisibil, hotărârea pronunțată

de Curtea de Apel lași, fiind una definitivă în sensul dispozițiilor

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată

cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute

de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege,

nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea

sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile

art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care

poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute

de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile

legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte

va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei

nr. 582 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

27 mai 2016.