ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1891/2016

Decizia nr.

1891

/20

16

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului lași

Ia data de 28 ianuarie 2014, reclamantele A., B. și C. au solicitat obligarea pârâtei D. SA la obligarea următoarelor sume de bani cu titlu de despăgubiri: pentru reclamanta C. 10.000 RON daune materiale și 50.000 RON daune morale; pentru reclamanta A. 5.000 RON daune materiale și 20.000 RON daune morale; pentru reclamanta B. 10.000 RON daune materiale și 200.000 RON daune morale.

După un prim ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul lași, prin sentința civilă nr. 166 din 07 aprilie 2015, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele C., A. și B., în contradictoriu cu pârâta D. din Bulgaria, reprezentată prin SC D. SRL; a obligat pârâta să plătească reclamantelor, cu titlu de daune morale, următoarele sume: 50.000 RON pentru reclamanta B.; 10.000 RON pentru reclamanta C.; 8.000 RON pentru reclamanta A.; a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 5.700 RON cheltuieli de judecată; a respins celelalte pretenții formulate de reclamante.

Prin decizia nr. 104 din 16 februarie 2016, Curtea de Apel Iași, s

ecția civilă, a admis apelul declarat de pârâta D. SA împotriva sentinței civile nr. 166 din 7 aprilie 2015 a Tribunalului Iași, sentință pe care a schimbat-o în parte; a redus cuantumul daunelor morale acordate reclamantei A. de la 8.000 RON, la 4.000 RON; a redus cuantumul daunelor morale acordate reclamantei B. de la 50.000 RON, la 40.000 RON; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței; a respins apelul declarat de reclamantele A., B. și C. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele A., B. și C.,

solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Decizia nr.

104 din 16 februarie 2016 a Curții de Apel lași, secția civilă, este definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”; alin. (2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013) „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar conform alin. (2) al aceluiași articol „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi șt până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum șt în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Litigiul de față are ca obiect o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de până Ia 1.000.000 RON, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 28 ianuarie 2014, astfel încât, în raport de textele legale menționate, decizia nr. 104 din 16 februarie 2016 a Curții de Apel Iași, secția civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării apelurilor declarate împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În

raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.

În

consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză de reclamantele A., B. și C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A., B. și C. împotriva deciziei nr. 104 din 16 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016.