ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4690/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 mai 2011,

reclamantul S.M. a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., să se dispună îndreptarea erorii materiale din dispozitivul

sentinței civile nr. 166 din 19 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin dispozitivul sentinței civile nr. 166 din 19

aprilie 2010 i-a fost recunoscută calitatea de refugiat ca urmare a persecuțiilor

etnice și i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru

perioada 1 septembrie-30 decembrie 1944, deși a dovedit că aceste drepturi i se

cuvin pentru întreaga perioadă de refugiu indicată în cerere și anume, 6

septembrie 1940-6 martie 1945.

Prin încheierea dată în

ședința Camerei de Consiliu la 6 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale,

cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 și art. 281

1

C. proc. civ., întrucât cererea reclamantului nu vizează o greșeală materială și

nu poate avea ca obiect completarea dispozitivului unei hotărâri împotriva căreia

nu a fost exercitată calea de atac a recursului.

Împotriva acestei încheieri,

a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea încheierii atacate, în sensul

admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale.

Recurentul a susținut

că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de îndreptarea erorii materiale cu privire

la perioada de refugiu ca urmare a persecuțiilor etnice, perioadă dovedită cu declarațiile

de martori și înscrisurile depuse la dosar.

Față de probatoriile administrate,

s-a arătat că instanța de fond trebuia să acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000 pentru o perioadă de 4 ani și 6 luni.

Analizând actele și lucrările

din dosar, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a constatat

corect că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 281 și art.

281

1

C. proc. civ., dat fiind că recurentul-reclamant nu a solicitat

îndreptarea unor erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile

părților, iar susținerile sale nu vizează lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea

sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori existența unor dispoziții potrivnice.

Perioada pentru care recurentului-reclamant

i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 a constituit obiectul

judecății pe fondul pricinii, soluționat prin sentința civilă nr. 166 din 19 aprilie

2010, irevocabilă prin decizia nr. 5320 din 30 noiembrie 2010, în care Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

ca nefondat recursul declarat de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș.

Cum cererea formulată

de recurentul-reclamant vizează fondul cauzei, iar nu îndreptarea, lămurirea și

completarea hotărârii în condițiile prevăzute expres și limitativ în secțiunea VI

C. proc. civ., instanța de fond a constatat judicios lipsa de temei a cererii prin

care se tinde în realitate la modificarea unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Pentru aceste considerente,

se constată că nu pot fi examinate susținerile din recurs privind dovedirea refugiului

ca urmare a persecuțiilor etnice în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, întrucât

acestea nu pot fi supuse unui nou control judecătoresc după soluționarea irevocabilă

a litigiului prin sentința civilă nr. 166 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj,

împotriva căreia recurentul-reclamant nu a exercitat calea de atac a recursului

pentru motivele invocate ulterior în cererea de îndreptare a erorii materiale.

Față de aspectele care

au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.M. împotriva încheierii din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2011.