ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2017

Decizia nr. 586/2017 Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/115/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a făcut afirmații calomnioase la adresa sa în cadrul interogatoriului luat în ședința publică din data de 23.06.2015, în Dosarul nr. x/208/2015 al Judecătoriei Caransebeș. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 58, 72, 73 și art. 1349 C. civ. Prin sentința nr. 2823 din 24.11.2016, Tribunalul Caraș-Severin, secția l civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea sentinței s-a reținut faptul că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în cauză fiind formulate două capete de cerere principale, primul având ca obiect obligarea pârâtului la publicarea hotărârii, iar al doilea la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale, operând prorogarea de competență conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ. Ca urmare a declinării competenței, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 09.12.2016, sub nr. x/3/2016. La termenul de judecată din data de 31.01.2017, instanța pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin sentința nr. 107 din 31.01.2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Din punct de vedere material, competența aparține într-adevăr tribunalului conform art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Din punct de vedere teritorial, se constată că domiciliile celor două părți se află în București, competența, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., aparținând Tribunalului București ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului. În ceea ce privește însă competența de soluționare a prezentei cereri, întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, dispozițiile legale stabilesc o competență alternativă, fiind aplicabile și dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ., așa cum, de altfel, a stabilit și prima instanță învestită. Având în vedere că în cauză reclamantul solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru comiterea unei presupuse fapte ilicite constând în efectuarea de afirmații mincinoase în cadrul ședinței de judecată a Judecătoriei Caransebeș, rezultă că instanța determinată potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. este Tribunalul Caraș-Severin. Potrivit art. 116 C. proc. civ., „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”. Astfel, opțiunea reclamantului, reiterată prin răspunsul la întâmpinare și prin concluziile orale din fața instanței asupra excepției necompetenței teritoriale, a fost de a sesiza instanța de la locui săvârșirii presupusei fapte ilicite, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ., respectiv Tribunalul Caraș-Severin, care a dobândit competența de soluționare a cauzei la momentul formulării opțiunii de către reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată la această instanță. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Tribunalului Caraș-Severin pentru considerentele ce succed: În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Se constată faptul că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în răspundere delictuală, acesteia nu-î sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. Totodată art. 129 C. proc. civ.

reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetență este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Se observă însă că, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată - acțiune în răspundere delictuală -, nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., o competență alternativă. Prin urmare, se pot reține, de asemenea, și prevederile cuprinse în art. 116 C. proc.

civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Prin depunerea, cererii de chemare în judecată la Tribunalul Caraș-Severin, reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia. Prin urmare, Tribunalul Caraș-Severin nu mai poate să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părți, declinarea competenței, declarându-se necompetent, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenței, care nu este de ordine publică. Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În acțiunea dedusă judecații, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care solicită acordarea de daune, urmare prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit. Prin urmare, potrivit dispozițiilor din noul Cod de procedură civilă menționate anterior, în materia răspunderii civile delictuale sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanțe, alegerea între acestea revenind reclamantului. Așadar, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. În considerarea celor ce preced, competența soluționării acțiunii revine Tribunalului Caraș-Severin.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2017.