ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr.
586/2017
Asupra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului
Caraș-Severin sub nr. x/115/2016,
reclamantul A. a chemat
în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței obligarea acestuia la
plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a
făcut afirmații calomnioase la adresa sa în cadrul interogatoriului luat
în ședința publică din data de 23.06.2015, în Dosarul nr. x/208/2015
al Judecătoriei Caransebeș.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 58, 72, 73 și
art. 1349 C. civ.
Prin sentința nr. 2823 din 24.11.2016, Tribunalul Caraș-Severin,
secția l civilă,
a admis excepția necompetenței
teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului București.
În motivarea sentinței s-a reținut faptul că sunt incidente
dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în cauză fiind formulate
două capete de cerere principale, primul având ca obiect obligarea pârâtului
la publicarea hotărârii, iar al doilea la plata sumei de 100.000 euro reprezentând
daune morale, operând prorogarea de competență conform art. 99 alin. (2)
C. proc. civ.
Ca urmare a declinării competenței, cererea a fost înregistrată
pe rolul Tribunalului București
la data de 09.12.2016,
sub nr. x/3/2016.
La termenul de judecată din data de 31.01.2017, instanța pus în
discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.
Prin sentința nr. 107 din 31.01.2017, Tribunalul București, secția
a IV-a civilă,
a admis excepția necompetenței
teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea
cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut
următoarele:
Din punct de vedere material, competența aparține într-adevăr
tribunalului conform art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Din punct de vedere teritorial, se constată că domiciliile celor
două părți se află în București, competența, în temeiul
art. 107 alin. (1) C. proc. civ., aparținând Tribunalului București ca
instanță în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului.
În ceea ce privește însă competența de soluționare a
prezentei cereri, întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, dispozițiile
legale stabilesc o competență alternativă, fiind aplicabile și
dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., așa cum, de altfel,
a stabilit și prima instanță învestită.
Având în vedere că în cauză reclamantul solicită angajarea
răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru comiterea unei presupuse fapte
ilicite constând în efectuarea de afirmații mincinoase în cadrul ședinței
de judecată a Judecătoriei Caransebeș, rezultă că instanța
determinată potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. este Tribunalul
Caraș-Severin.
Potrivit art. 116 C. proc. civ., „reclamantul are alegerea între mai multe
instanțe deopotrivă competente”.
Astfel, opțiunea reclamantului, reiterată prin răspunsul
la întâmpinare și prin concluziile orale din fața instanței asupra
excepției necompetenței teritoriale, a fost de a sesiza instanța
de la locui săvârșirii presupusei fapte ilicite, conform art. 113
alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv Tribunalul Caraș-Severin, care a
dobândit competența de soluționare a cauzei la momentul formulării
opțiunii de către reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată
la această instanță.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență,
Înalta Curte constata că, în cauză, competența soluționării
litigiului revine Tribunalului Caraș-Severin pentru considerentele ce succed:
În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă
în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea
de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție
domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.
Se constată faptul că, față de obiectul cererii de chemare
în judecată, respectiv acțiune în răspundere delictuală, acesteia
nu-î sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează
regula generală de competență teritorială, ci și prevederile
art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență
teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9 stipulându-se că, în
afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă
instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită
sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o
asemenea faptă.
Totodată art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile
de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică
sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetență
este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale
exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același
grad și părțile nu o pot înlătura.
Se observă însă că, în speță, pentru soluționarea
cererii cu care a fost învestită instanța de judecată - acțiune
în răspundere delictuală -, nu a fost instituită o competență
teritorială exclusivă, ci în temeiul dispozițiilor art. 113 alin.
(1) pct. 9 C. proc. civ., o competență alternativă.
Prin urmare, se pot reține, de asemenea, și prevederile cuprinse
în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai
multe instanțe deopotrivă competente.
Prin depunerea, cererii de chemare în judecată la Tribunalul Caraș-Severin,
reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod
definitiv competența în favoarea acesteia.
Prin urmare, Tribunalul Caraș-Severin nu mai poate să dispună,
din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părți, declinarea competenței,
declarându-se necompetent, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire
a competenței, care nu este de ordine publică.
Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte
ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o
altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.
În acțiunea dedusă judecații, reclamantul a învestit instanța
cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care solicită
acordarea de daune, urmare prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor din noul Cod de procedură
civilă menționate anterior, în materia răspunderii civile delictuale
sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanțe, alegerea
între acestea revenind reclamantului.
Așadar, în toate cazurile de competență teritorială
alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe
deopotrivă competente.
În considerarea celor ce preced, competența soluționării
acțiunii revine Tribunalului Caraș-Severin.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I
D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Caraș-Severin.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,
28 martie 2017.