ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 121/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 121/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 121/2017
Asupra
cauzei de față, constată următoarele,
Prin cererea de chemare în
judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data 03
decembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu Statul Român prin B., a
solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea
judecătorească pe care o va pronunța, să dispună
obligarea pârâtului la plata în favoarea sa a sumei de 1.200.000 euro,
reprezentând daune morale pentru repararea prejudiciului moral ca urmare a
privării nelegale de libertate pentru 638 zile și la suportarea
cheltuielilor de judecată.
Prin
sentința civilă nr. 273 din 4 martie 2016, Tribunalul Sălaj
a respins
excepția tardivității invocării excepției
prescripției extinctive, a admis excepția prescripției dreptului
material la acțiune, invocată prin întâmpinare de pârâtul Statul
Român prin B., reprezentat prin C. Cluj - Napoca, D. Sălaj, și a
respins, ca prescrisă, acțiunea.
Prin Decizia civilă
nr. 1678/A din 1 iulie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a
respins, ca tardiv, apelul declarant de reclamant.
Împotriva
acestei decizii a declarant recurs reclamantul, iar dosarul a fost înregistrat
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, la data de 05 septembrie 2016 și repartizat Completului
filtru nr. 11 (CF 11).
La data de 16
noiembrie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în
principiu a recursului, iar prin rezoluția din 17 noiembrie 2016
instanța a dispus comunicarea raportului către părțile în
litigiu.
Conform
dovezilor aflate la filele 36-38 din dosar, raportul a fost comunicat
părților litigante, iar acestea nu au înțeles să formuleze
puncte de vedere.
Luând în
examinare recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca
inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În
secțiunea a II-a din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru
pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
este reglementată procedura de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. /2013 privind unele
măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum
și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.
62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute
de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
,
publicată în
M. Of. nr. 964 din 24
decembrie 2015,
„Dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind
C. proc. civ.
,
republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau,
după caz, de recurs de către instanța a cărei hotărâre
se atacă se aplică în procesele pornite începând cu data de 1
ianuarie 2017. În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a
prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 se aplică
dispozițiile
art. 14-17.
”
De asemenea,
potrivit art. 18 din același act normativ „(1)
Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr.
134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor
pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele
pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și
până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului
hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-
i)
din Legea nr.
134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind
navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de
muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în
cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum
și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000
lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului
hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea
prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse
numai apelului.”
Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Publicat in M. Of., Partea
I nr. 89 din 12/02/2013, a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Art. 3 din
Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., publicat în M. Of. al României nr. 35 din 30 mai 2012, prevede că „Dispozițiile C. proc. civ. se
aplică numai proceselor și executărilor silite începute după
intrarea acestuia în vigoare.„
Totodată,
art. 7 din același act normativ
prevede că, „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de
câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea
judecătorească de primă instanță este
"definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta
va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul
în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea
judecătorească de primă instanță este
"supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu
recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă
expresie similară.
Conform art. 8
din Legea nr. 76/2012
, „De la data intrării în vigoare
a C. proc. civ.,
referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea
judecătorească "definitivă și irevocabilă"
sau, după caz, "irevocabilă" se vor înțelege ca fiind
făcute la hotărârea judecătorească
"definitivă",iar art. 9 prevede următoarele
„Dacă legea specială nu cuprinde
dispoziții referitoare la procedura de judecată, felul hotărârii
instanței ori calea de atac și termenul de exercitare a acesteia, se
aplică în mod corespunzător prevederile C. proc. civ.”
De asemenea,
potrivit dispozițiilor art. 457
din Legea nr. 138/2014 privind completarea și modificarea Legii nr. 134/2010
privind C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de
mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din
cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra
acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac
prevăzută de lege“.
Din
interpretarea sistematică și literală a dispozițiilor
legale redate rezultă că cererile de chemare în judecată, având
ca obiect repararea prejudiciilor datorate erorilor judiciare, înregistrate
ulterior datei de 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului, indiferent de
mențiunile instanței din cuprinsul dispozitivului
referitoare la calea de atac.
În cauza de
față,
prin
cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului
Sălaj la data 03 decembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu Statul
Român prin B., a solicitat instanței de judecată, ca prin
hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să
dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea sa a sumei de 1.200.000
euro, reprezentând daune morale pentru repararea prejudiciului moral ca urmare
a privării nelegale de libertate pentru 638 zile și la suportarea
cheltuielilor de judecată.
Reiese deci,
că obiectul prezentei cauze este reprezentat de reparare prejudicii
cauzate de erori judiciare.
În aplicarea
dispozițiilor legale redate, incidente în cauză la momentul
sesizării instanței, rezultă că împotriva deciziei
curții de apel, nu mai poate fi exercitat recurs.
Prin urmare, recursul
declarat împotriva Deciziei nr. 1678/A din data de 1 iulie 2016, pronunțată
de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, este inadmisibil și va
fi respins ca atare.
Întrucât
excepția inadmisibilității căii de atac reprezintă o
excepție de procedură absolută și peremptorie, care face de
prisos judecarea pe fond a cauzei, analiza criticilor de nelegalitate invocate
prin cererea scrisă nu se mai impune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1678/A
din data de 1 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
I civilă.
Fără
nicio cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.