ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 121/2017

Decizia nr. 121/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele, Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data 03 decembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu Statul Român prin B., a solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea sa a sumei de 1.200.000 euro, reprezentând daune morale pentru repararea prejudiciului moral ca urmare a privării nelegale de libertate pentru 638 zile și la suportarea cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 273 din 4 martie 2016, Tribunalul Sălaj a respins excepția tardivității invocării excepției prescripției extinctive, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare de pârâtul Statul Român prin B., reprezentat prin C. Cluj - Napoca, D. Sălaj, și a respins, ca prescrisă, acțiunea.

Prin Decizia civilă nr. 1678/A din 1 iulie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca tardiv, apelul declarant de reclamant. Împotriva acestei decizii a declarant recurs reclamantul, iar dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 05 septembrie 2016 și repartizat Completului filtru nr. 11 (CF 11). La data de 16 noiembrie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin rezoluția din 17 noiembrie 2016 instanța a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la filele 36-38 din dosar, raportul a fost comunicat părților litigante, iar acestea nu au înțeles să formuleze puncte de vedere.

Luând în examinare recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: În secțiunea a II-a din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este reglementată procedura de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. /2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. , publicată în M. Of. nr. 964 din 24 decembrie 2015, „Dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. , republicată, privitoare la pregătirea dosarului de apel sau, după caz, de recurs de către instanța a cărei hotărâre se atacă se aplică în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017. În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 se aplică dispozițiile art. 14-17. ” De asemenea, potrivit art. 18 din același act normativ „(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Publicat in M. Of., Partea I nr. 89 din 12/02/2013, a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. Art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., publicat în M. Of. al României nr. 35 din 30 mai 2012, prevede că „Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.„ Totodată, art. 7 din același act normativ prevede că, „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Conform art. 8 din Legea nr. 76/2012 , „De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă și irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă",iar art. 9 prevede următoarele „Dacă legea specială nu cuprinde dispoziții referitoare la procedura de judecată, felul hotărârii instanței ori calea de atac și termenul de exercitare a acesteia, se aplică în mod corespunzător prevederile C. proc. civ.” De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 457 din Legea nr. 138/2014 privind completarea și modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege“. Din interpretarea sistematică și literală a dispozițiilor legale redate rezultă că cererile de chemare în judecată, având ca obiect repararea prejudiciilor datorate erorilor judiciare, înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului, indiferent de mențiunile instanței din cuprinsul dispozitivului referitoare la calea de atac.

În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data 03 decembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu Statul Român prin B., a solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea sa a sumei de 1.200.000 euro, reprezentând daune morale pentru repararea prejudiciului moral ca urmare a privării nelegale de libertate pentru 638 zile și la suportarea cheltuielilor de judecată. Reiese deci, că obiectul prezentei cauze este reprezentat de reparare prejudicii cauzate de erori judiciare. În aplicarea dispozițiilor legale redate, incidente în cauză la momentul sesizării instanței, rezultă că împotriva deciziei curții de apel, nu mai poate fi exercitat recurs.

Prin urmare, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1678/A din data de 1 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, este inadmisibil și va fi respins ca atare. Întrucât excepția inadmisibilității căii de atac reprezintă o excepție de procedură absolută și peremptorie, care face de prisos judecarea pe fond a cauzei, analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea scrisă nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1678/A din data de 1 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.