ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 667/2017

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 decembrie 2014 sub nr. x/117/2014, pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, obligarea acesteia din urmă la plata despăgubiriior materiale și morale pentru acoperirea prejudiciilor ce i-au fost produse ca urmare a decesului mamei sale, C., intervenit ca urmare a accidentului rutier produs la data de 7 aprilie 2013 care a avut loc pe raza locaiității Mănășturel, jud. Cluj, respectiv suma de 300.000 lei, cu titlu de daune morale și suma de 3.439,97 lei, cu titlu de daune materiale și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin decesul mamei sale a suferit un prejudiciu moral și material pe care l-a apreciat în cuantumul solicitat prin petitul acțiunii. A mai arătat că între reclamant și mama sa a existat o relație deosebit de apropiată, iar obligația de reparare a prejudiciilor suferite revine societății de asigurare emitente a poliței RCA (asigurare obligatorie), conform dispozițiilor art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 și a Normei C.S.A. nr. 14/2011, aflată în vigoare la data producerii accidentului.

Judecata în primă instanță Prin sentința civilă nr. 2025 din data de 29.06.2015, Tribunalului Specializat Cluj a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și a dispus obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 3.439,97 lei, cu titlu de daune materiale - despăgubiri pentru prejudiciul material suferit și a sumei de 150.000,00 lei cu titlu de daune morale, despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit. De asemenea, pârâta SC B. SA a fost obligată să achite reclamantului suma de 3.720,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Judecata în apel Prin decizia civilă nr. 680 din 08.09.2016, Curtea de Ape! Cluj, secția a II-a civilă, a respins apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâta SC B. SA împotriva sentinței civile nr. 2025 din 29.06.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a menținut-o în întregime.

Judecata în recurs. Completul de filtru Împotriva deciziei curții de apel a formulat recurs pârâta SC B. SA. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 21.11.2016, conform dovezii aflată la dosarul Înaltei Curți, și repartizat completului filtru nr.

Prin rezoluția completului de filtru din 22 noiembrie 2016, a fost dispusă comunicarea cererii de recurs intimatului A., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare. La data de 29.11.2016, conform dovezii aflată la dosar, intimatului A. i s-a comunicat cererea de recurs. La data de 29.12.2016, intimatul reclamant A., prin avocat D., conform împuterniciri aflată la dosar, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de recurs și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. În susținerea excepției nulității recursului a arătat că recurenta pârâtă nu a indicat normele de drept material încălcate sau a căror aplicare este greșită. Pe fond, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei curții de apel. în combaterea recursului, a arătat că susținerile recurentei „nu sunt dublate de o argumentație clară de ce decizia recurată este nelegală sub aspectul reținerii greșite sau din contră, al nereținerii de către instanța de judecată a principiilor care trebuie să stea la baza cuantificării prejudiciului moral”. La data de 25 ianuarie 2017, recurenta SC B. SA a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor tardivității și nulității recursului. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 07.02.2017, conform dovezilor aflată la dosar. În continuare, referă că la data de 21.02.2017, intimatul A. a depus punct de vedere la raport prin care a reiterat excepția nulității recursului pentru imposibilitatea de încadrare a criticilor în dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și excepția tardivității recursului. La termenul de judecată stabilit pentru 05 aprilie 2017, completul de filtru a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului precum și asupra excepției nulității recursului pentru imposibilitatea de încadrare a criticilor în dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și a excepției tardivității recursului. În ceea ce privește legalitatea căii de atac, ca o condiție de admisibilitate ă exercitării prezentului recurs, reținută în raport, Înalta Curte constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri „pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 lei inclusiv. O.U.G. nr. 95/2016, privind prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în art. 1 a menționat că termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art. XIII teza I, art. XVIII alin. (1) și art. XIX alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 89/02.02.2013, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2019. Prin urmare, reiese că în procesele pornite începute de la intrarea îri vigoare a Legii nr. 2/2013 și până la data de 01 ianuarie 2019, hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei, nu sunt susceptibile de recurs. În stabilirea valorii obiectului dedus judecății se vor avea în vedere și art 99 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care reglementează modul în care se determină valoarea obiectului dedus judecății pentru stabilirea competenței, criteriile fiind aceleași în toate situațiile. În conformitate cu dispozițiile art. 99 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în situația în care reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Această normă reglementează ipoteza în care un reclamant formulează, prin aceeași cerere de chemare în judecată, mai multe capete principale de cerere, atât împotriva aceluiași pârât, cât și împotriva mai multor pârâți. În cazul a multor capete de cerere, instanța trebuie să își verifice competența în raport de obiectul, natura sau valoarea fiecărei pretenții în parte. În cauza de față, se reține că prin cererea de chemare în judecată, aflată la Dosarul nr. x/117/2014 al Tribunalului Cluj, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei SC B. SA la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 3.439,97 lei, cu titlu de materiale ca urmare a accidentului rutier soldat cu decesul mamei acestuia, C., la data de 07.04.2013, pe raza localității Mănășturel, jud. Cluj. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului C.S.A. nr. 4/2011. Din conținutul cererii de chemare în judecată, reiese că suma solicitată de reclamant nu depășește pragul de 1.000.000 lei stabilită drept criteriu pentru exercitarea căii extraordinare de atac a recursului. Analizând cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că recurenta pârâtă SC B. SA a fost asistată în faza procesuală a recursului de o persoană specializată în domeniul juridic, respectiv avocat E., așa cum reiese din chiar conținutul cererii de recurs și a împuternicirii avocațiale aflată la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, reiese că aceasta a beneficiat în această fază procesuală de asistență juridică de specialitate, o necunoaștere a dispozițiilor procedurale neputând fi invocată în acest context, legea acordând avocaților prezumția de specialiști ai dreptului. Învestită cu constatarea unei încălcări a prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Trif contra României, innstanța de contencios european a reiterat că dreptul de acces la instanță nu este absolut, fiind susceptibil de limitări; acestea sunt permise, în particular, în cazul respectării condițiilor de admisibilitate ale căii de atac formulată pe motive de drept, cum este cazul recursului, din moment ce, prin natura sa, acesta reclamă o reglementare din partea statului care beneficiază în acest scop de o anumită marjă de apreciere. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora „În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare” analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererile de recurs nu se mai impune. Privitor la excepțiile tardivității și nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocate prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele: Excepțiile tardivității și nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. reprezintă excepții procesuale de procedură absolute și peremptorii, care presupun analiza respectării de către recurent a rigorilor impuse de dispozițiile legale în ceea ce privește termenul de exercitare a recursului, respectiv al conținutului cererii de recurs din perspectiva posibilității încadrării argumentelor de nelegalitate în dispozițiile legale. Așadar, analiza excepțiilor tardivității și nulității recursului presupune a priori, existența, din perspectiva reglementării Ia nivel legislativ, a acestei căi de ataca. Or, în lipsa unei asemenea reglementări, cum este în situația de față, unde legiuitorul a exceptat de la controlul de nelegalitate deciziile pronunțate de instanțele de apel în materia răspunderii civile delictuale în care prejudiciul reclamat este mai mic de 1.000.000 lei, cererea de recurs nu mai poate fi analizată din perspectiva respectării termenului de exercitare (excepția tardivității), și nici a excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge excepțiile tardivității și nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocate prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei civile nr. 680 din 08 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.