ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 667/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 667/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 667/2017
Asupra cauzei
de față, reține următoarele:
Obiectul
cauzei
Prin cererea de chemare în
judecată înregistrată la data de 11 decembrie 2014 sub nr.
x/117/2014, pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamantul A. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, obligarea acesteia din urmă la plata
despăgubiriior materiale și morale pentru acoperirea prejudiciilor ce
i-au fost produse ca urmare a decesului mamei sale, C., intervenit ca urmare a
accidentului rutier produs la data de 7 aprilie 2013 care a avut loc pe raza
locaiității Mănășturel, jud. Cluj, respectiv suma de
300.000 lei, cu titlu de daune morale și suma de 3.439,97 lei, cu titlu de
daune materiale și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivarea
cererii sale, reclamantul a arătat că prin decesul mamei sale a
suferit un prejudiciu moral și material pe care l-a apreciat în cuantumul
solicitat prin petitul acțiunii. A mai arătat că între reclamant
și mama sa a existat o relație deosebit de apropiată, iar
obligația de reparare a prejudiciilor suferite revine societății
de asigurare emitente a poliței RCA (asigurare obligatorie), conform
dispozițiilor art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 și a
Normei C.S.A. nr. 14/2011, aflată în vigoare la data producerii
accidentului.
Judecata
în primă instanță
Prin
sentința civilă nr. 2025 din data de 29.06.2015, Tribunalului
Specializat Cluj a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A.,
în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și a dispus obligarea acesteia la
plata către reclamant a sumei de 3.439,97 lei, cu titlu de daune materiale
- despăgubiri pentru prejudiciul material suferit și a sumei de
150.000,00 lei cu titlu de daune morale, despăgubiri pentru prejudiciul
nepatrimonial suferit. De asemenea, pârâta SC B. SA a fost obligată
să achite reclamantului suma de 3.720,00 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Judecata
în apel
Prin decizia
civilă nr. 680 din 08.09.2016, Curtea de Ape! Cluj, secția a II-a
civilă, a respins apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâta
SC B. SA împotriva sentinței civile nr. 2025 din 29.06.2015,
pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014 al Tribunalului Specializat
Cluj, pe care a menținut-o în întregime.
Judecata
în recurs. Completul de filtru
Împotriva
deciziei curții de apel a formulat recurs pârâta SC B. SA.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 21.11.2016, conform
dovezii aflată la dosarul Înaltei Curți, și repartizat
completului filtru nr. 10.
Prin
rezoluția completului de filtru din 22 noiembrie 2016, a fost dispusă
comunicarea cererii de recurs intimatului A., cu mențiunea de a depune
întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare.
La data de
29.11.2016, conform dovezii aflată la dosar, intimatului A. i s-a
comunicat cererea de recurs.
La data de
29.12.2016, intimatul reclamant A., prin avocat D., conform împuterniciri
aflată la dosar, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția
tardivității cererii de recurs și excepția
nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de
nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.
488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În
susținerea excepției nulității recursului a arătat
că recurenta pârâtă nu a indicat normele de drept material
încălcate sau a căror aplicare este greșită.
Pe fond, a
solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca
temeinică și legală a deciziei curții de apel. în
combaterea recursului, a arătat că susținerile recurentei „nu
sunt dublate de o argumentație clară de ce decizia recurată este
nelegală sub aspectul reținerii greșite sau din contră, al
nereținerii de către instanța de judecată a principiilor
care trebuie să stea la baza cuantificării prejudiciului moral”.
La data de 25
ianuarie 2017, recurenta SC B. SA a depus răspuns la întâmpinare prin care
a solicitat respingerea excepțiilor tardivității și
nulității recursului.
Raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat
părților la data de 07.02.2017, conform dovezilor aflată la
dosar. În continuare, referă că la data de 21.02.2017, intimatul A. a
depus punct de vedere la raport prin care a reiterat excepția
nulității recursului pentru imposibilitatea de încadrare a criticilor
în dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
precum și excepția tardivității recursului.
La termenul
de judecată stabilit pentru 05 aprilie 2017, completul de filtru a
rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a
recursului precum și asupra excepției nulității recursului
pentru imposibilitatea de încadrare a criticilor în dispozițiile art. 488
din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și a excepției
tardivității recursului.
În ceea ce
privește legalitatea căii de atac, ca o condiție de
admisibilitate ă exercitării prezentului recurs, reținută
în raport, Înalta Curte constată următoarele:
Conform
dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile
prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația
civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și
de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind
repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte
cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.
Potrivit
dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri
„pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și
pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru
prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele
măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum
și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
C. proc. civ. „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a
prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse
recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art.
94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea
în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie
de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori
judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare
depănă la 1.000.000 lei inclusiv.
O.U.G. nr.
95/2016, privind prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea
unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor
dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în art. 1 a
menționat că termenele prevăzute la art. XII alin. (1), art.
XIII teza I, art. XVIII alin. (1) și art. XIX alin. (1) din Legea nr.
2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of.
al României, Partea I, nr. 89/02.02.2013, cu modificările ulterioare, se
prorogă până la data de 1 ianuarie 2019.
Prin urmare,
reiese că în procesele pornite începute de la intrarea îri vigoare a Legii
nr. 2/2013 și până la data de 01 ianuarie 2019, hotărârile
pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la
1.000.000 lei, nu sunt susceptibile de recurs.
În stabilirea
valorii obiectului dedus judecății se vor avea în vedere și art
99 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care reglementează modul
în care se determină valoarea obiectului dedus judecății pentru
stabilirea competenței, criteriile fiind aceleași în toate
situațiile.
În
conformitate cu dispozițiile art. 99 din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., în situația în care reclamantul a sesizat instanța cu mai
multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite,
competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu
natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte.
Această
normă reglementează ipoteza în care un reclamant formulează,
prin aceeași cerere de chemare în judecată, mai multe capete
principale de cerere, atât împotriva aceluiași pârât, cât și
împotriva mai multor pârâți. În cazul a multor capete de cerere,
instanța trebuie să își verifice competența în raport de
obiectul, natura sau valoarea fiecărei pretenții în parte.
În cauza de
față, se reține că prin cererea de chemare în
judecată, aflată la Dosarul nr. x/117/2014 al Tribunalului Cluj,
reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei SC B. SA la plata sumei de 300.000
lei cu titlu de daune morale și a sumei de 3.439,97 lei, cu titlu de
materiale ca urmare a accidentului rutier soldat cu decesul mamei acestuia, C.,
la data de 07.04.2013, pe raza localității Mănășturel,
jud. Cluj.
Acțiunea
a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului C.S.A. nr. 4/2011.
Din
conținutul cererii de chemare în judecată, reiese că suma
solicitată de reclamant nu depășește pragul de 1.000.000
lei stabilită drept criteriu pentru exercitarea căii extraordinare de
atac a recursului.
Analizând
cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este
reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, se constată că recurenta
pârâtă SC B. SA a fost asistată în faza procesuală a recursului
de o persoană specializată în domeniul juridic, respectiv avocat E.,
așa cum reiese din chiar conținutul cererii de recurs și a
împuternicirii avocațiale aflată la dosarul Înaltei Curți de
Casație și Justiție. Prin urmare, reiese că aceasta a
beneficiat în această fază procesuală de asistență
juridică de specialitate, o necunoaștere a dispozițiilor
procedurale neputând fi invocată în acest context, legea acordând
avocaților prezumția de specialiști ai dreptului.
Învestită
cu constatarea unei încălcări a prevederile art. 6 alin. (1) din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Trif contra
României, innstanța de contencios european a reiterat că dreptul de
acces la instanță nu este absolut, fiind susceptibil de
limitări; acestea sunt permise, în particular, în cazul respectării
condițiilor de admisibilitate ale căii de atac formulată pe
motive de drept, cum este cazul recursului, din moment ce, prin natura sa,
acesta reclamă o reglementare din partea statului care beneficiază în
acest scop de o anumită marjă de apreciere.
Raportat la
soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând
dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
potrivit cărora „În cazul în care recursul se respinge fără a fi
cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui,
hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției
fără a se evoca și analiza motivelor de casare” analiza
criticilor de nelegalitate invocate prin cererile de recurs nu se mai impune.
Privitor la
excepțiile tardivității și nulității recursului
pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de
dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
invocate prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:
Excepțiile
tardivității și nulității recursului pentru
neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de
dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
reprezintă excepții procesuale de procedură absolute și
peremptorii, care presupun analiza respectării de către recurent a
rigorilor impuse de dispozițiile legale în ceea ce privește termenul
de exercitare a recursului, respectiv al conținutului cererii de recurs
din perspectiva posibilității încadrării argumentelor de
nelegalitate în dispozițiile legale.
Așadar,
analiza excepțiilor tardivității și nulității
recursului presupune a priori, existența, din perspectiva
reglementării Ia nivel legislativ, a acestei căi de ataca. Or, în
lipsa unei asemenea reglementări, cum este în situația de
față, unde legiuitorul a exceptat de la controlul de nelegalitate
deciziile pronunțate de instanțele de apel în materia
răspunderii civile delictuale în care prejudiciul reclamat este mai mic de
1.000.000 lei, cererea de recurs nu mai poate fi analizată din perspectiva
respectării termenului de exercitare (excepția
tardivității), și nici a excepției nulității
recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate
prevăzute de dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ.
Pentru
considerentele arătate, Înalta Curte va respinge excepțiile
tardivității și nulității recursului pentru
neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de
dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
invocate prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei civile nr. 680 din 08 septembrie
2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a
civilă.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
excepțiile tardivității și nulității recursului
pentru neîncadrarea criticilor la motivele de nelegalitate prevăzute de
dispozițiile art. 488 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
invocate prin întâmpinare.
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei civile nr.
680 din 08 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,
secția a II-a civilă.
Potrivit
dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se
comunică părților, potrivit dispozițiilor art. 427 alin.
(1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Pronunțată
în ședința publică, astăzi, 05 aprilie 2017.