ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3086/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 16 februarie 2017, reclamații A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 100.000 de Euro, pentru fiecare dintre reclamanți, cu titlu de daune morale pentru repararea componentei morale a prejudiciului indirect suferit de către A., B. și C., în urma accidentului de circulație produs în localitate Sărmășag, jud. Sălaj, în data de 13 august 2015 soldat cu moartea numitului E.; obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, pentru repararea componentei patrimoniale a prejudiciului indirect suferit de către A., B. în urma accidentului de circulație produs în data de 13.08.2015 în localitatea Sărmășag, soldat cu moartea numitului E., constând în cheltuieli de înmormântare. Cu cheltuieli de judecată ocazionate cu prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 1085/13.06.2017 Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, în raport de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., față de împrejurarea că valoarea obiectului litigiului este peste 200.000 RON.

Astfel învestit, Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2250/19.12.2017 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A., prin Sucursala Zalău și, în consecință, pârâta a fost obligată la plata către reclamanții A. și B. a sumei de 4.231 RON cu titlu de daune materiale, precum și la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: 25.000 Euro, echivalent în RON la data plății, în favoarea reclamantului A.; 25.000 Euro, echivalent în RON la data plății, în favoarea reclamantei B.; 15.000 Euro, echivalent în RON la data plății, în favoarea reclamantului C. S-a respins cererea pentru rest.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta reclamanții A., B. și C.

Prin decizia nr. 66/A/19.04.2018 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamanți.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B. și C.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 29 iunie 2018.

Prin rezoluția din 3 iulie 2018, completul de filtru a acordat termen la 20 septembrie 2018, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea discutării admisibilității recursurilor în raport de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului în raport de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie o acțiune evaluabilă în bani.

Prețuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani.

Potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.: "(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății. În caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți".

La art. 99 alin. (2) C. proc. civ. se prevede: "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

Din coroborarea dispozițiilor legale menționate rezultă că în cazul în care sunt formulate mai multe capete de cerere principale, valoarea obiectului litigiului nu se determină în funcție de valoarea cumulată a tuturor pretențiilor, ci în funcție de pretenția cu valoarea cea mai mare.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte."

Din interpretarea sistematică a acestor din urmă dispoziții legale reiese că, în situația în care mai mulți reclamanți formulează o singură cerere de chemare în judecată împotriva aceluiași pârât, în baza unor raporturi juridice distincte, neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, stabilirea valorii pretențiilor deduse judecății nu se face în funcție de valoarea cumulată a tuturor pretențiilor, ci în funcție de valoarea fiecărei pretenții în parte.

În cauza dedusă judecății, acțiunea cu care reclamanții au învestit instanța cu o acțiune patrimonială, evaluabilă în bani, prin care au solicitat obligarea pârâtei să le plătească suma de 100.000 euro daune morale, pentru fiecare dintre reclamanți, precum și 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, pentru repararea componentei patrimoniale a prejudiciului indirect suferit de către A., B. în urma accidentului de circulație produs în data de 13.08.2015 în localitatea Sărmășag, soldat cu moartea numitului E., constând în cheltuieli de înmormântare.

În raport de data inițierii prezentului demers judiciar - 16 februarie 2017, având în vedere cursul de referință BNR de 4,5226 RON/euro și luând în considerare petitul cu valoarea cea mai mare a pretenției solicitate, respectiv de 100.000 euro, se constată că valoarea obiectului litigiului este de 452.260 RON.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Din interpretarea dispozițiilor legale amintite rezultă că hotărârile pronunțate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

În ceea ce privește aplicarea în timp a efectelor deciziei Curții Constituționale, se constată că aceasta își va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Așa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 16 februarie 2017, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În acest sens, prin Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a decis:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)"

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, astfel că, de la această dată, în raport de dispozițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., este obligatorie pentru instanțe.

În consecință, în raport de Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Așa fiind, având în vedere că în cauza dedusă judecății, decizia instanței de apel atacată cu recurs, a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, al cărei obiect este sub pragul de 1.000.000 RON care deschide calea de atac a recursului în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 66/A din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.