ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1898/2019

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, la data de 21 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: în favoarea reclamantului A.: 800.000 RON - daune morale și 152,61 RON - daune materiale; în favoarea reclamantei B.: 300.000 RON - daune morale; cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă: Prin Sentința civilă nr. 3466 din data de 18 decembrie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/2017, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului A., împotriva pârâtei SC C. SA A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. împotriva pârâtei SC C. SA, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata în favoarea reclamantei a sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10,90 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă: Prin Decizia nr. 101/A din data de 14 iunie 2018, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă B. împotriva Sentinței civile nr. 3466 din data de 18 decembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pe pârâta SC C. SA la plata către reclamantă a sumei de 218,02 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelul declarat de apelanta-pârâtă SC C. SA împotriva aceleiași sentințe.

Calea de atac declarată în cauză: Împotriva acestei din urmă decizii, Societatea de Asigurare - Reasigurare C. SA a declarat recurs, cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 august 2018, sub același număr de dosar.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Prin raportul întocmit la data de 14 septembrie 2018 asupra admisibilității în principiu a recursului formulat de recurenta-pârâtă Societatea de Asigurare-Reasigurare C. SA împotriva Deciziei civile nr. 101A din data de 14 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a procedat la verificarea condițiilor de formă ale recursului, prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., reținându-se că cererea de recurs cuprinde mențiunile impuse de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de alin. (3) al aceluiași articol. În ceea ce privește indicarea motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate, cerință impusă de lit. d) a aceluiași text legal, s-a arătat că recurenta-pârâtă a invocat incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Totodată, prin raport s-a reținut faptul că modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 582 din 20 iulie 2017, nu are efect asupra litigiilor în care cererile de chemare în judecată au fost introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial, date fiind dispozițiile art. 27 din C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52 din data de 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 609 din data de 17 iulie 2018, astfel că s-a apreciat că recursul este inadmisibil. Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2018, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin rezoluția din 18 ianuarie 2019, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 2 din data de 3 ianuarie 2019 și soluționarea Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, până la care această cauză fusese suspendată, completul de filtru a repus, din oficiu, cauza pe rol, pentru continuarea procedurii de filtru, dispunând întocmirea unei completări a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. În cuprinsul suplimentului la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit la data de 6 mai 2019, s-a reținut că intimata-reclamantă B. a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate de recurenta-pârâtă în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, suplimentul la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicată părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar. În termen legal, intimata-reclamantă a depus punct de vedere la suplimentul la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, formulând concluzii de admitere a excepției nulității recursului. Recurenta-pârâtă nu a formulat punct de vedere la suplimentul raportului vizând admisibilitatea în principiu a recursului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, deși recurenta-pârâtă a susținut incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, această invocare este una formală, partea nedezvoltând critici care să poate fi circumscrise vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă, pe de o parte, a susținut că, în cauză, nu a fost creat efectiv un prejudiciu afectiv într-atât de puternic încât să determine nașterea dreptului la despăgubiri, iar, pe de altă parte, a formulat critici cu privire la cuantumul despăgubirilor morale acordate. Dezvoltând prima critică adusă hotărârii instanței de apel, recurenta-pârâtă a arătat că pentru a se naște dreptul la despăgubire este necesar ca suferința psihică să fie caracterizată de o anumită intensitate, gravitatea acesteia indicând dacă este cazul sau nu să se acorde despăgubiri și în ce cuantum, însă, în speță, din probele administrate, nu rezultă o relație foarte apropiată între intimata-reclamantă și defunctă, dat fiind și faptul că cele două nu locuiau împreună. Înalta Curte reține că aceste susțineri ale recurentei-pârâte nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, ci vizează aspecte ce țin de aprecierea probelor, astfel că nu pot fi supuse cenzurii instanței de recurs. Totodată, solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor acordate, în raport de prevederile art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011 emis de președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, recurenta-pârâtă, reluând susținerile formulate prin cererea de apel, a arătat că, în caz de deces, daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Însă, deși a expus pe larg criteriile în temeiul cărora se stabilește cuantumul despăgubirilor morale ce rezultă din jurisprudența națională, recurenta-pârâtă nu a indicat în concret care dintre aceste criterii nu au fost avute în vedere sau nu au fost respectate de către instanță și în ce mod, astfel că și aceste susțineri excedează controlului de legalitate ce se exercită în calea de atac a recursului, neconstituind veritabile critici de nelegalitatea a deciziei curții de apel. Procedând într-o astfel de manieră, recurenta-pârâtă nu a indicat efectiv și în mod clar care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate și nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susține nelegalitatea hotărârii, iar reluarea argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu pot fi încadrate în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul.