ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 966/2019

Ședința publică din data de 7 mai 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 12 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata daunelor morale în cuantum de 2.000.000 RON, pentru repararea prejudiciului suferit în urma erorii judiciare constând în deschiderea și finalizarea procedurii insolvenței împotriva societății B. S.R.L.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1381 alin. (1), art. 1385 alin. (1), art. 96 alin. (1) și (4) din Legea nr. 303/2004.

Prin notele scrise depuse la 13 septembrie 2017, reclamantul și-a diminuat pretențiile inițiale, solicitând obligarea pârâtului la plata daunelor-interese în cuantum de 1.630.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 2559 din 12 octombrie 2017, Tribunalul Sălaj, secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 65/A/2018 din 19 aprilie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare la 22 iulie 2018, prin care a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare la 20 august 2018, prin care a reiterat concluziile de admitere a recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 februarie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurentul-reclamant a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul său este admisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată la 12 septembrie 2016 și precizată la 13 septembrie 2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata daunelor-interese în cuantum de 1.630.000 RON, pentru repararea prejudiciului suferit în urma erorii judiciare, constând în deschiderea și finalizarea procedurii insolvenței împotriva societății B. S.R.L.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1381 alin. (1), art. 1385 alin. (1), art. 96 alin. (1) și (4) din Legea nr. 303/2004.

Așadar, obiectului prezentului litigiu îl reprezintă angajarea răspunderii patrimoniale a statului român pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului în urma unei pretinse erori judiciare.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, în funcție de criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel. Printre aceste litigii se numără și cele având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul acțiunii introductive, vizând angajarea răspunderii patrimoniale a statului român pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului în urma unei pretinse erori judiciare, se încadrează în ipoteza reglementată de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare rezultă că decizia instanței de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 65/A/2018 din 19 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2019.