ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 105/2017

Decizia nr. 105/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 25 august 2009, sub nr. x/3/2009, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că titlul său și dreptul lui de proprietate sunt preferabile celor ale pârâtului, în ceea ce privește imobilul situat în București, sector 1, solicitând și desființarea totală a actului de înstrăinare a imobilului.

În ședința publică din 25 martie 2010 reclamantul a învederat oral în fața instanței că solicită doar revendicarea imobilului, nu și anularea titlului pârâtului, precizare consemnată în încheierea de la termenul menționat.

Reclamantul a formulat o cerere de despăgubiri conform art. 1083 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 499 din 01 aprilie 2009, Tribunalul București, secția III-a civilă, a respins, ca neîntemeiate excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtul B., cererea de despăgubiri conform art. 1083 C. proc. civ., precum și acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.

La data de 26 februarie 2016, pe rolul Tribunalului București, secția III-a civilă, reclamantul a depus cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 499 din 01 aprilie 2009 pronunțată de această instanță, arătând că prin acțiunea formulată s-a cerut să se facă o comparare de titluri între actul său de proprietate și contractul de vânzare-cumpărare din 05 noiembrie 1996 al pârâtului B. în vederea revendicării apartamentului din sectorul 1, București.

Prin încheierea din data de 20 aprilie 2016, Tribunalul București, secția III-a civilă, a luat act de precizarea reclamantului A. în sensul că a formulat cerere de îndreptare a erorii judiciare, calificând cererea reclamantului ca fiind apel. Pe cale de consecință, tribunalul a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării apelului formulat de reclamantul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 11 mai 2016.

Prin Decizia civilă nr.

521 din data de 6 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a III a civilă, s-a respins, ca inadmisibil, apelul, instanța reținând

că apelul exercitat împotriva sentinței civile nr 499 din 1 aprilie 2009 a Tribunalului București constituie al doilea apel promovat de apelant împotriva aceleiași sentințe. Primul apel exercitat împotriva acestei sentințe a fost soluționat prin decizia civilă nr 515 din 30 septembrie 2010 de către Curtea de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2009, atașat dosarului pendinte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, indicând dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arătând că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut

și că „a schimbat cererea de îndreptare eroare materială fără voia reclamantului, fiind o sancțiune gravă, pentru a favoriza pe B.” Mai arată că nu a formulat apel împotriva sentinței nr. 449 din 01 aprilie 2010 a Tribunalului București.

La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2017, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va admite, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță, recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății recurentul a arătat că instanța „a schimbat cererea de îndreptare eroare materială fără voia reclamantului, fiind o sancțiune gravă, pentru a favoriza pe B.” și a susținut că nu a formulat apel împotriva sentinței nr. 449 din 01 aprilie 2010 a Tribunalului București, fără a formula veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel, de respingere, ca inadmisibil, a apelului, și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică interpretare.

Recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a indicat numai formal dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. fără a formula veritabile critici susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 521 din data de 6septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2017.