ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 504/2015
Asupra
cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 125/A din
19 septembrie 2013, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins ca
nefondat apelul declarat de pârâții A., B., C., D. și E. împotriva
sentinței civile nr. 5799 din 17 iunie 2013, prin care Judecătoria
Rm. Vâlcea, secția civilă, a admis sesizarea formulată de
reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, a admis în
parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de
intervenienta F. și a dispus anularea adreselor din 25 iunie 2007, din 26
octombrie 2007, din 20 august 2008 și din 29 mai 2008, emise de
Primăria Frâncești.
Împotriva
acestei decizii, A., B., C., D. și E. au declarat recurs, solicitând
casarea ei.
Prin Decizia civilă
nr. 968 din 19 mai 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,
a admis recursul și a modificat decizia atacată, în sensul că a
admis apelul și a respins cererea principală și cererea de
intervenție.
Împotriva
sus-menționatei decizii, F. a formulat cerere de revizuire, care a fost
precizată în sensul că înțelege să invoce motivele de
revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2, 4, 5 și 7 C. proc. civ.
În
susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.
proc. civ. a arătat că Decizia nr. 968 din 19 mai 2014,
pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,
este potrivnică sentinței penale nr. 639 din 26 octombrie 2011, pronunțată
de Judecătoria Rm. Vâlcea în Dosarul penal nr. x/288/2010.
Prin
încheierea din 30 octombrie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,
a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.
322 pct. 7 C. proc. civ., iar prin Decizia civilă nr. 117 din 30 octombrie
2014, pronunțată în același dosar, a declinat competența de
soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
În
ședința publică de la 13 februarie 2015, Înalta Curte a invocat
din oficiu excepția tardivității formulării cererii de
revizuire.
Având în
vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora
instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de
procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte
cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția
tardivității, invocată din oficiu.
Astfel,
analizând actele dosarului din perspectiva regularității
declarării căii de atac, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 324 alin. (1) C. proc. civ.,
termenul
de revizuire este de o lună, iar în cazul prevăzut de punctul 7alin.
(2) al art. 322 din același act normative, termenul curge de la data
pronunțării ultimei hotărâri pretins contrarii.
Rezultă,
așadar, că, potrivit acestui text de lege, cererea de revizuire poate
fi introdusă în termen de o lună de la data pronunțării
ultimei hotărâri pretins contrarii, sancțiunea în caz de
depășire a acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea din
dreptul de a se soluționa pe fond cererea de revizuire.
În
conformitate cu prevederile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. “Termenele
statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua
anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.”
Întrucât în
cauză ultima hotărâre pretins contrarie, ce face obiectul cererii de
revizuire, respectiv
decizia civilă nr. 968, a fost pronunțată
de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, la 19 mai 2014
, iar cererea de revizuire a fost formulată la 07
iulie 2014, este evident că cererea de revizuire a fost introdusă
peste termenul de o lună prevăzut de lege.
Astfel,
calculând
termenul de o lună cu respectarea dispozițiilor art. 101 C. proc.
civ., raportat la cele anterior expuse, Înalta Curte constată că, în
speță, acesta s-a împlinit la 19 iunie 2014.
Or,
p
otrivit
dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația
să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea
și termenele stabilite de lege sau judecător.
Termenul de
revizuire având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art.
103 alin. (1) C. proc. civ. sancțiunea decăderii părții din
dreptul de a exercita această cale de atac.
Față
de cele ce preced, se constată că, cererea de revizuire a fost
formulată cu depășirea termenului legal de o lună și,
cum revizuenta nu a făcut dovada împrejurării mai presus de
voința sa care a împiedicat-o să exercite în termen calea de atac,
Înalta Curte, făcând aplicarea prevederilor legale mai sus evocate, va
respinge ca tardivă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
tardivă cererea de revizuire formulată de
revizuenta F.
împotriva Deciziei
civile nr. 968 din 19 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel
Pitești, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi,
13 februarie 2015
.