ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 15/A/2017

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 497/F din 02 octombrie 2013 pronunțată de Curte de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, cu privire la partea vătămată B..

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite și i-a fost aplicată inculpatului, în vederea executării, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată (constituită parte civilă) B. și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia, drept despăgubiri civile, suma de 21.359,7 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri oficiale false:

- chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria TS5 nr. 1429121 din data de 10 iulie 2009, pretins emisă de Trezoreria Sectorului 3 București;

- chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria TS5 nr. 1429122 din data de 10 iulie 2009, pretins emisă de Trezoreria Sectorului 3 București;

- chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria TS5 nr. 1429294 din data de 13 iulie 2009, pretins emisă de Trezoreria Sectorului 3 București;

- înscrisul denumit "Sentința civilă nr. 33916 din data de 04 august 2009 a Judecătoriei Timișoara".

În temeiul art. 191 alin. (1) și art. 189 alin. (1), 2 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmând să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în perioada iulie - august 2009, inculpatul A., în calitate de avocat înscris în Baroul București, prin mai multe acte materiale, săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții, a indus-o și a menținut-o în eroare pe partea vătămată B., cu ocazia încheierii și executării unei convenții verbale de asistență juridică, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase (formularea, în numele societății administrate de aceasta, SC C. SRL, a unei cereri de repunere pe rol a cauzei civile care făcea obiectul Dosarului nr. x/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 București, a unei contestații la executare, în numele părții vătămate, cu privire la sentința civilă pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. y/301/2008 și respectiv reprezentarea juridică a societății anterior menționate într-o cauză civilă, în fapt inexistentă, de pe rolul Judecătoriei Timișoara, întocmirea, în numele acesteia, a unei întâmpinări în acea cauză, încheierea, cu partea adversă, a unei tranzacții judiciare și obținerea, pe această cale, a unei hotărâri judecătorești favorabile), în scopul dobândirii, pentru sine, a unui folos material injust (constând în sumele de bani care i-au fost achitate de către partea vătămată pentru acoperirea pretinselor cheltuieli efectuate în legătură cu derularea proceselor civile mai sus precizate) și cu consecința cauzării unei pagube materiale în patrimoniul părții vătămate, în sumă totală de 21.359,7 lei.

De asemenea, în vederea inducerii și menținerii în eroare a părții vătămate, inculpatul a falsificat și a folosit față de aceasta, prezentându-i-le ca reale, patru înscrisuri oficiale (chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria TS5 nr. 1429121 din data de 10 iulie 2009, seria TS5 nr. 1429122 din data de 10 iulie 2009 și seria TS5 nr. 1429294 din data de 13 iulie 2009, toate pretins emise de Trezoreria Sectorului 3 București și respectiv actul denumit "Sentința civilă nr. 33916 din data de 04 august 2009 a Judecătoriei Timișoara") și, în același scop, a utilizat și alte mijloace frauduloase, constând în înscrisuri sub semnătură privată plăsmuite (documentele denumite "cerere de repunere pe rol", "contestație la executare", "întâmpinare" și "tranzacție judiciară" și respectiv chitanța din data de 28 iulie 2009, cu nr. 0908128100080000 pretins emisă de Banca D., Sucursala Timișoara).

Împotriva Sentinței penale nr. 497/F din 2 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul A. și partea civilă B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 28 octombrie 2013 și s-a stabilit prim termen de judecată în recurs la 07 martie 2014.

În aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, Înalta Curte a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel.

Înalta Curte a constatat că inculpatul A. s-a sustras judecății în apel, lipsind la toate termenele, deși, din actele dosarului, a rezultat ă că acesta a avut cunoștință despre existența prezentei cauze, astfel că nu a putut fi ascultat.

Prin Decizia penală nr. 104/A din data de 18 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2/2012, a fost admise apelurile declarate de inculpatul A. și de partea civilă B., a fost desființată în parte Sentința penală nr. 497/F din 2 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. din 1969 a fost contopită pedeapsa aplicată inculpatului, cu pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

La data de 16 iunie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, a fost înregistrată, sub nr. x/2/2016, cererea de revizuire formulată de revizuentul-petent A. împotriva Sentinței penale nr. 497/F din 2 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2012, invocând dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în vigoare, cu motivarea că se impune aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin Sentința penală nr 127 din data de 6 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către condamnatul A.

Revizuentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei s-a dispus a fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Curtea de Apel a reținut că petentul condamnat a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. numai în mod formal întrucât în speță partea civilă nu și-a manifestat niciun moment voința de a se împăca cu acesta astfel că nu se poate invoca existența acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale care să nu fi fost constatată în condițiile prevăzute de decizia Curții Constituționale.

S-a mai arătat că anterior acestei cereri, petentul condamnat a mai formulat o cerere de revizuire în care a arătat, în esență, că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a încălcat art. 5 C. pen. astfel cum s-a stabilit prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014, întrucât că nu a beneficiat nici de dispozițiile art. 159 alin. (3) C. pen., privind împăcarea părților prin înlăturarea răspunderii penale și nu a beneficiat nici de o diminuare a cuantumului pedepsei pentru că pedeapsa aplicată în fond nu a depășit maximul de 5 ani prevăzut de noul C. pen., aceasta fiind respinsă, ca inadmisibilă prin Sentința penală nr. 198 din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 6 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal condamnatul A. a formulat apelul de față.

La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2017, legal citat, condamnatul revizuent A. a lipsit fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu.

În concluziile orale formulate în fața instanței, apărătorul apelantului a apreciat că cererea de revizuire este admisibilă, în cauză impunându-se aplicarea legii penale mai favorabile întrucât condamnatul A. poate beneficia de dispozițiile deciziei Curții Constituționale cu privire la împăcarea părților care ar conduce la înlăturarea răspunderii penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 6 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

Potrivit art. 452 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.

Condamnatul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței penale nr. 497/F din 2 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2012, invocând dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în vigoare, cu motivarea că se impune aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă în situația în care consecințele încălcării continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Așa cum a reținut și instanța de fond condamnatul a invocat în mod formal cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. întrucât, în speță, partea civilă nu și-a manifestat niciun moment voința de a se împăca cu acesta astfel că nu se poate invoca existența acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale care să nu fi fost constatată în condițiile prevăzute de decizia Curții Constituționale.

Înalta Curte mai constată că împotriva Sentinței penale nr. 497/F din 2 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, condamnatul A. a mai formulat două cereri de revizuire invocând aceleași motive și același temei de drept - dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cerere respinsă ca inadmisibilă, prin Sentința penală nr. 220/F din data de 11 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2015 (x/2015), definitivă prin Decizia penală nr. 245 din 06 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și ca nefondată, prin Sentința penală nr. 198 din data de 12 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în Dosar nr. x/2/2014* (y/2015), definitivă prin Decizia nr. 81 din 08 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pe cale de consecință, având în vedere că potrivit art. 464 C. proc. pen., în cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, nu va putea fi formulată o nouă cerere pentru aceleași motive, în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 6 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul -condamnat, în sumă de 130 lei, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 6 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-condamnat, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV