ÎCCJ, decizie (scj.ro #133345)

Contestație în anulare. Declararea căii de atac peste termenul prevăzut de lege. Tardivitate. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Contestația în anulare. Index alfabetic : tardivitate -decădere -termen -sărbătoare legală C.proc.civ. din 1865, art. 101, art. 319 C. muncii, art. 139 În temeiul principiului teritorialității, potrivit căruia legile unui stat se aplică tuturor actelor și faptelor juridice săvârșite pe teritoriul său, sintagma „o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat” din textul art. 101 C.proc.civ. se raportează la prevederile legii române care determină zilele de sărbătoare legală în care serviciile poștale sunt suspendate, iar nu la legislația unui alt stat.

Prin urmare, contestatorul nu poate invoca împrejurarea că dat fiind faptul că în ziua în care se împlinea termenul prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. (2) C.proc.civ. pentru exercitarea contestației în anulare, serviciile poștale belgiene nu au funcționat întrucât s-a sărbătorit Înălțarea catolică în Belgia, nefiind incidente, în acest caz, dispozițiile art. 101 alin. (5) C.proc.civ. potrivit cărora „termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare” pentru a interveni prorogarea legală a termenului de un an prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C.proc.civ.

Secția I civilă, decizia nr.1498 din 20 septembrie 2016 Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 1.09.1997, reclamanții A., B., C. și D., prin mandatar, au chemat în judecată pe pârâții Primăria sectorului 1 București, Consiliul General al Municipiului București și E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 2.600 m.p. și construcții. Prin încheierea din data de 15.06.1999, Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul dispozițiilor art.2 pct.1 lit. b) C.proc.civ., a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București.

Prin sentința nr.842 din data de 7.12.2000, Tribunalul București, Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a admis excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului din București, invocată de pârâta E. A respins, ca nefondată, acțiunea în revendicare a imobilului sus-menționat formulată de reclamanți, cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților formulată de E. și cererile de intervenție forțată ale intervenienților F., G. și H. Prin decizia nr.34 din 29.01.2002, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanți, precum și de intervenienți.

Prin decizia nr. 1140 din data de 5.05.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a respins, ca nefondat , recursul declarat de reclamanții A., B. - decedată, continuată procesual de moștenitorul I., C. - decedat, continuat procesual de moștenitorii J., K. și L., D. și de intervenienții G. - decedată, continuată procesual de moștenitorii M. și N., H. - decedat, continuat procesual de moștenitoarea O., E. împotriva deciziei nr. 34/2002 a Curții de Apel București. Reclamantul J. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. nr. 1140/2015, în motivare arătând că a luat cunoștință de decizia pronunțată la data de 26.04.2016, la sediul autorității emitente, conform cererii și copiei conforme aflate în dosar.

Invocă, ca temei juridic, dispozițiile art. 317 alin. (1) C.proc.civ., coroborat cu art. 89 alin. (1) C.proc.civ., solicitând anularea deciziei atacate, dată fiind înmânarea citației din data de 2.05.2015. Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C.proc.civ., excepția de procedură a tardivității contestației în anulare, Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 1140 din data de 5.05.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanți și de intervenienți împotriva deciziei nr. 34/2002 a Curții de Apel București, în acțiunea având ca o obiect revendicare imobiliară.

Analizând dispozitivul acestei decizii, Înalta Curte constată că este vorba de o hotărâre nesusceptibilă de executare silită, iar potrivit art. 319 alin. (2) C.proc.civ., în cazul unor asemenea hotărâri, contestația în anulare se poate introduce în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când a rămas irevocabilă. Din conținutul textului de lege mai sus-menționat, rezultă că, în această ipoteză, termenul de exercitare a contestației este de 15 zile și curge de la momentul la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, însă acest termen trebuie să se situeze până la împlinirea unui an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Nerespectarea termenului pentru declararea contestației determină decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, respectiv stinge dreptul nevalorificat în termenul prevăzut de lege. În cauză, se reține că a fost atacată cu contestație în anulare decizia nr. 1140/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin cerere depusă la serviciile poștale belgiene, la data de 6.05.2016. Contestatorul arată că a luat cunoștință de conținutul deciziei atacate la data de 26.04.2016, la sediul autorității emitente și că a depus contestația în anulare la poșta belgiană, la data de 6.05.2016, dat fiind faptul că în ziua de 5.05.2016 s-a sărbătorit Înălțarea catolică în Belgia, iar serviciile poștale belgiene nu au funcționat.

În contextul arătat, al aplicării în cauză a dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C.proc.civ., care stipulează că, în această ipoteză, termenul în care trebuie formulată contestația în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, respectiv 26.04.2016, dar nu mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă. Cum decizia supusă contestației în anulare a fost pronunțată și a dobândit caracter irevocabil la 5.05.2015, în raport de prevederile art. 101 alin. (3) C.proc.civ. potrivit cărora „Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare”, calea extraordinară de atac extraordinară trebuia promovată cel mai târziu la data de 5.05.2016.

În aceste condiții, în raport de prevederile art. 319 alin. (2) teza a II-a C.proc.civ., precum și ale art. 101 alin. (3) C.proc.civ., contestația în anulare depusă la serviciul poștal belgian la data de 6.05.2016 și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.05.2016, este tardiv formulată. Înalta Curte reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 101 alin. (5) C.proc.civ. potrivit cărora „termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare” pentru a interveni prorogarea legală a termenului de un an prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C.proc.civ.

În temeiul principiului teritorialității, potrivit căruia legile unui stat se aplică tuturor actelor și faptelor juridice săvârșite pe teritoriul său, sintagma „o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat” din textul art. 101 C.proc.civ. se raportează la prevederile legii române care determină zilele de sărbătoare legală în care serviciile poștale sunt suspendate, iar nu la legislația unui alt stat. Or, ziua în care credincioșii sărbătoresc „Înălțarea Domnului” nu este menționată între zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, prevăzute de art. 139 din Codul muncii.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C.proc.civ., care sancționează cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal și, în raport de aceste constatări, reține că termenul defipt de lege pentru promovarea contestației în anulare a fost depășit, fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa de a împlini actul procedural. Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis excepția tardivității și a respins contestația în anulare, ca tardiv formulată. Înalta Curte constată că admiterea excepției tardivității, ca excepție de procedură, face inutilă cercetarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului N., a excepției nulității căii de atac ca urmare a nemotivării, precum și a fondului cererii, asupra cărora Înalta Curte ar fi putut să se aplece numai în condițiile unei contestații în anulare promovată în termenul legal.