ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1498/2016

Decizia nr. 1498/2016

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de

1 septembrie 1997.

reclamanții

A., B., C. și D., prin mandatar E., au chemat în judecată pe

pârâții F. București, G. București și H., pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea

acestora să lase în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul situat în București, sector 1, compus din teren în

suprafață de 2.600 mp și construcții.

Prin

încheierea din data de 15 iunie 1999, Judecătoria sectorului 1

București,

în

temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., a declinat

competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București.

Prin

sentința nr. 842 din data de 7 decembrie 2000, Tribunalul București, secția

a V-a civilă și de contencios administrativ,

a admis excepția dobândirii

dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului din București,

sectorul 1, invocată de pârâta H. A respins, ca nefondată,

acțiunea în revendicare a imobilului sus-menționat formulată de

reclamanții A., B., C. și D. împotriva pârâților G.

București și H., cererea de intervenție în interes propriu

și în interesul reclamanților formulată de I. și cererile

de intervenție forțată ale intervenienților J., K. și L.

Prin

Decizia nr. 34 din 29 ianuarie 2002, Curtea de Apel București, secția

a lV-a civilă,

a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții A., B., C.

și D., precum și de întervenienții I., K. și L.

Prin Decizia

nr. 1140 din data de 5 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2002, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

respins, ca nefondat,

recursul

declarat de reclamanții A., B. decedată, continuată procesual de

moștenitorul M., C. - decedat, continuat procesual de moștenitorii N.,

O. și P., D. și de intervenienții K. decedată,

continuată procesual de moștenitorii R. și S., L. - decedat,

continuat procesual de moștenitoarea T., I. împotriva Deciziei nr. 34 din

data de 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a

lV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2001.

Reclamantul

N. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr, nr. 1140 din

data de 5 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2002,

în motivare arătând

că a luat cunoștință de decizia pronunțată la

data de 26 aprilie 2016, la sediul autorității emitente, conform

cererii și copiei conforme aflate în dosar, invocă, ca temei juridic,

dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 89 alin. (1)

C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate, dată fiind înmânarea

citației din data de 2 mai 2015.

Analizând,

cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția de procedură a tardivității contestației în

anulare, Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere

următoarele considerente;

Prin Decizia

civilă nr. 1140 din data de 5 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr.

x/1/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A., B.,

decedată, continuată

procesual de moștenitorul M., C. - decedat, continuat procesual de

moștenitorii N., O. și P., D. și de intervenienții K. - decedata,

continuată procesual de moștenitorii R. și S., L.- decedat,

continuat procesual de moștenitoarea T., I. împotriva Deciziei nr. 34 din

date de 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2001, în acțiunea

având ca o obiect revendicare imobiliară.

Analizând

dispozitivul acestei decizii, Înalta Curte constată că este vorba de

o hotărâre nesusceptibilă de executare silită, iar potrivit art.

319 alin. (2) C. proc. civ., în cazul unor asemenea hotărâri, contestația

în anulare se poate introduce în termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai

târziu de un an de la data când a rămas irevocabilă.

Din

conținutul textului de lege mai sus-menționat, rezultă că,

în această ipoteză, termenul de exercitare a contestației este

de 15 zile și curge de la momentul la care contestatorul a luat

cunoștință de hotărâre, însă acest termen trebuie

să se situeze până la împlinirea unui an de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii.

Nerespectarea

termenului pentru declararea contestației determină decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac, respectiv stinge dreptul nevalorificat

în termenul prevăzut de lege.

În cauză,

se reține că a fost atacată cu contestație în anulare Decizia

nr. 1140 din 5 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, prin cerere depusă la serviciile

poștale belgiene, la data de 6 mai 2016. Contestatorul arată că

a luat cunoștință de conținutul deciziei atacate la data de

26 aprilie 2016 la sediul autorității emitente și că a

depus contestația în anulare la poșta belgiană, la data de 6 mai

2016, dat fiind faptul că în ziua de 5 mai 2016 s-a sărbătorit

înălțarea catolică în Belgia, iar serviciile poștale

belgiene nu au funcționat.

În

contextul arătat, al aplicării în cauză a dispozițiilor art.

319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că, în

această ipoteză, termenul în care trebuie formulată

contestația în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a

luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă,

respectiv 26 aprilie 2016, dar nu mai târziu de un an de la data la care a

rămas irevocabilă.

Cum

decizia supusă contestației în anulare a fost pronunțată

și a dobândit caracter irevocabil la 5 mai 2015, în raport de prevederile art.

101 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora „Termenele statornicite pe

ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau

săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", calea

extraordinară de atac extraordinară trebuia promovată cel mai

târziu la data de 5 mai 2016.

În

aceste condiții, în raport de prevederile art. 319 alin. (2) teza a Il-a C.

proc. civ., precum și ale art. 101 alin. (3) C. proc. civ.,

contestația în anulare depusă la serviciul poștal belgian la

data de 6 mai 2016 și înregistrată la Înalta Curte de Casație

și Justiție la daia de 16 mai 2016, este tardiv formulată.

Înalta Curte

reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 101

alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora „termenul care se

sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când

serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei

zile lucrătoare următoare" pentru a interveni prorogarea

legală a termenului de un an prevăzut de dispozițiile art. 319

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

În

temeiul principiului teritorialității, potrivit căruia legile

unui stat se aplică tuturor actelor și faptelor juridice

săvârșite pe teritoriul său, sintagma „o zi de

sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat" din

textul art. 101 C. proc. civ. se raportează la prevederile legii române

care determină zilele de sărbătoare legală în care

serviciile poștale sunt suspendate, iar nu Ia legislația unui alt

stat.

Or,

ziua în care credincioșii sărbătoresc „Înălțarea Domnului"

nu este menționată între zilele de sărbătoare legală

în care nu se lucrează, prevăzute de art. 139 din C. muncii.

Înalta

Curte are în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.,

care sancționează cu decăderea neexercitarea oricărei

căi de atac în termenul legai și, în raport de aceste constatări,

reține că termenul defipt de lege pentru promovarea contestației

în anulare a fost depășit, fără a se face dovada că

partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa de

a împlini actul procedural.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția

tardivității și va respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul N., ca tardiv formulată.

Înalta

Curte constată că admiterea excepției tardivității, ca

excepție de procedură, face inutilă cercetarea excepției

lipsei calității procesuale pasive a intimatului S., a excepției

nulității căii de atac ca urmare a nemotivării, precum

și a fondului cererii, asupra cărora Înalta Curte ar fi putut să

se aplece numai în condițiile unei contestații m anulare

promovată în termenul legal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge,

ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul N.

împotriva Deciziei nr. 1140 din 5 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2016.