ÎCCJ, decizie (scj.ro #133322)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Soluții. Închisoare. Amendă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

În ipoteza în care Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a aplicat pedeapsa amenzii pentru o infracțiune pentru care legea prevede numai pedeapsa închisorii, este incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. În această ipoteză, Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul în casație, casează decizia și dispune rejudecarea de către instanța de apel, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât nelegalitatea constatată pe calea recursului în casație presupune chestiuni de apreciere privind individualizarea pedepsei și a modalității de executare.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 554/RC din 19 decembrie 2016

Prin sentința penală nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului s-a dispus, în baza art. 335 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatul A. la pedeapsa 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Prin decizia nr. 612 din 26 mai 2016, Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului.

A desființat, în parte, sentința penală apelată, cu privire la latura penală, reținând cauza spre rejudecare și, în fond:

A condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 500 lei amendă penală.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen. anterior.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei nr. 612 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație procurorul.

În motivarea recursului în casație s-a arătat că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că pedeapsa de 500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., este în afara limitei inferioare a pedepsei prevăzută de lege pentru această infracțiune, care este de 1 an închisoare, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă inculpatului.

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 322/RC din 20 septembrie 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație.

Examinând cauza, în temeiul art. 442 - art. 444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform noului Cod de procedură penală, recursul a devenit o cale extraordinară de atac, reglementat sub denumirea de recurs în casație (Partea Specială, Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a 2-a), prin care se atacă hotărârile definitive care au intrat în autoritate de lucru judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul unei asemenea căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu reguli de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Astfel, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Se asigură echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizând numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârii, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. invocat de procuror este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât pedeapsa de 500 de lei amendă aplicată inculpatului A. este în afara limitei inferioare a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, care este de 1 an închisoare, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă inculpatului.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în speță, prin sentința penală nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 335 alin. (1) C. pen.

Ulterior, prin decizia nr. 612 din 26 mai 2016, Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 a Judecătoriei Podu Turcului, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, în fond l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 500 lei amendă penală, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen. anterior.

Analizând regimul sancționator al infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, așa cum este prevăzut atât în O. U. G. nr. 195/2002, art. 86 alin. (1), cât și în dispozițiile noului Cod penal, art. 335, se constată că această infracțiune este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Or, instanța de apel, aplicându-i inculpatului A. pedeapsa amenzii de 500 lei, se constată că a stabilit o pedeapsă în afara limitei inferioare, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă.

Nelegalitatea constatată cu privire la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei și modul de executare al acesteia, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., ci cele ale art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În aceste limite, cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate și examinate alte chestiuni decât cele referitoare la stabilirea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație declarat de procuror împotriva deciziei nr. 612 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A casat, în parte, decizia penală recurată și a trimis cauza Curții de Apel Bacău spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, doar în ceea ce privește individualizarea pedepsei.