ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 554/RC/2016

Deliberând asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului s-a dispus în baza 335 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatul A. la pedeapsa 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, la data de 10.11.2014, în Dosarul nr. x/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B., pentru săvârșirea a două infracțiuni de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat și a unei infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen., art. 334 alin. (2) C. pen. și art. 335 alin. (3) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în esență, prin actul de sesizare a instanței că, la data de 08.12.2013, inculpatul a condus pe drumul public, pe raza comunei Stănișești, județul Bacău, un moped fără a deține permis de conducere.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: adresa nr. 6648 din 03.12.2013 a Primăriei Comunei Stănișești, buletin analiză toxicologică alcoolemie nr. 3453-3454 din 10.12.2013 pentru C., declarațiile martorilor D., C., E., declarațiile inculpatului B. și declarațiile inculpatului A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Trucului la data de 13.11.2014 sub nr. x/829/2014.

Prin încheierea din data de 08.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 1016/P/2013 din data de 10.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, prin care au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul B., pentru săvârșirea a două infracțiuni de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat și a unei infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen., art. 334 alin. (2) C. pen. și art. 335 alin. (3) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art 5 alin. (1) C. pen. și inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

Prin sentința penală nr. 51 din data de 23.04.2015, pronunțată în Dosarul nr. x/829/2014, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru un termen de încercare de 3 ani.

Prin aceeași sentință, în temeiul art. 46 C. proc. pen. a fost disjunsă acțiunea penală privind pe inculpatul A. și s-a format Dosarul nr. x/829/2015.

Pe parcursul cercetării judecătorești instanța a emis mandat de aducere pe numele inculpatului A., întrucât nu s-a prezentat la termenele de judecată acordate, deși a fost citat la adresa indicată de acesta pe parcursul urmării penale, de asemenea s-a procedat la audierea martorului C., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 08.12.2013, inculpatul A. s-a întâlnit cu B., la un bar din localitate, unde au stat un timp, după care inculpatul A. i-a cerut mopedul pentru a se duce până acasă să mănânce.

Inculpatul A. s-a urcat singur pe moped și a plecat spre locuința sa, însă după ce a parcurs o distanță de circa 2-3 km., când a ajuns în dreptul intersecției spre cătunul Valea Secului a intrat în coliziune cu căruța numitului C.

După aproximativ 20 de minute inculpatul s-a întors la bar cu mopedul și acuza dureri la nivelul capului, astfel că împreună cu B. au decis să meargă la spital, pe drum inculpatul i-a povestit acestuia cele întâmplate.

În urma verificărilor în baza de date D.R.P.C.I.V., a rezultat că inculpatul A. nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: adresa nr. 6648 din 03.12.2013 a Primăriei Comunei Stănișești, buletin analiză toxicologică alcoolemie nr. 3453-3454 din 10.12.2013 pentru C., declarațiile martorilor D., C., E., declarațiile inculpatului B. și declarațiile inculpatului A.

La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

S-a reținut că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. este prevăzută de noul C. pen. ca infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., iar la momentul comiterii acesteia era prevăzută ca infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Potrivit art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, analizând comparativ dispozițiile art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și pe cele ale art. 335 alin. (1) C. pen., privind conținutul constitutiv al infracțiunilor și limitele de pedeapsă ce pot fi aplicate, precum și dispozițiile privind individualizarea executării pedepsei, instanța a apreciat ca lege mai favorabilă aplicabilă în cauză cea prevăzută de C. pen. în vigoare de la data de 01.02.2014.

A reținut că, în drept, fapta inculpatului A., care la data de 08.12.2013, a condus pe drumul public, pe raza comunei Stănișești, județul Bacău, un moped, fără a deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 335 C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de a conduce un vehicul fără a deține permis de conducere. Acțiunea inculpatului, care a condus pe raza localității Stănișești, jud. Bacău, un moped, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicul, realizează elementul material al infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a deține permis de conducere, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul siguranței privind circulația pe drumurile publice, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, s-a apreciat că rezultă, în cauză, din modul concret de săvârșire a faptei.

S-a reținut că sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

Astfel, întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu vinovăție de către inculpatul A., în temeiul art. 396 C. proc. pen. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a reținut că, inculpatul A. fără a deține cunoștințele și pregătirea necesară a condus un autovehicul pe drumurile publice, punând astfel în pericol circulația rutieră, acesta este înscris în cazierul judiciar cu mai multe sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea unor fapte penale de altă natură celei din prezenta cauză, că a încercat să inducă organele de cercetare penală în eroare, prin convingerea numitului B. să declare că el a condus mopedul, ulterior revenind și recunoscând fapta în fața organelor de urmărire penală, nu a fost prezent în fața instanței de judecată, deși a fost citat la adresa aleasă și s-a dispus emiterea de mandate de aducere pe numele inculpatului.

Totodată instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art. 335 alin. (1) C. pen., fără a reține circumstanțe atenuante, întrucât a apreciat că nu este niciuna incidentă.

Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat că stabilind o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., aceasta va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea, atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței în ceea ce privește modalitatea de executare, respectiv aplicarea dispozițiilor privitoare la suspendarea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 612 din 26 mai 2016 Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului în Dosarul nr. x/829/2015.

A desființat în parte sentința penală apelată, cu privire la latura penală, reținând cauza spre rejudecare și, în fond:

A condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 500 lei amendă penală.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen. (1969).

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare din apel avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social relativ redus, în condițiile în care acesta a circulat cu un moped pe un drum comunal, pe care nu se desfășura o circulație intensă și pe o distanță de 2-3 km, situație în care s-a apreciat că siguranța circulației nu a fost pusă în pericol la modul concret.

Totodată s-a avut în vedere poziția procesuală de recunoaștere, împrejurarea că acesta nu s-a prezentat în fața primei instanței întrucât era plecat la muncă în străinătate, fapt ce nu a fost asimilat unei sustrageri de la judecată.

Împotriva deciziei penale nr. 612 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/892/2015, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În motivarea recursului în casație s-a arătat că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că pedeapsa de 500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. este în afara limitei inferioare a pedepsei prevăzută de lege pentru această infracțiune, care este de 1 an închisoare, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă inculpatului.

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 322/RC din data de 20 septembrie 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434-437 C. proc. pen.

S-a reținut că cererea de recurs în casație a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

este formulată în termenul prevăzut de lege și îndeplinește cerințele prevăzute de

art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen. În cuprinsul acesteia sunt menționate numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație (F.), organul judiciar din care face parte (

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

), hotărârea care se atacă (decizia

nr. 612 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

), precum și semnătura procurorului care a exercitat calea de atac.

Totodată,

decizia atacată face parte dintre hotărârile supuse recursului în casație.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că recurentul a

indicat ca fiind incident cazul de casare prevăzut de

art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că

pedeapsa aplicată inculpatului

A. este sub

limita legală

.

Analizând incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. invocat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

, s-a apreciat că motivele indicate corespund cazului de casare menționat, fapt ce implică analiza legalității pedepsei aplicate inculpatului

A.

,

motiv care nu poate fi examinat decât pe fondul recursului în casație.

Față de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu,

cererea de recurs în

casație formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

împotriva deciziei

penale nr. 612 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

și

a fixat termen pentru judecarea recursului în casație, dispunând citarea intimatului-inculpat

A.

Examinând cauza, în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Conform noului C. proc. pen., recursul a devenit o cale extraordinară de atac, reglementat sub denumirea de recurs în casație (Partea Specială, Titlul III, Cap.V, Secțiunea a II-a) prin care se atacă hotărârile definitive care au intrat în autoritate de lucru judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul unei asemenea căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu reguli de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică doar exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Astfel, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră și puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Se asigură echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizând numai legalitatea anumitor hotărârii definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârii, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât pedeapsa de 500 lei amendă aplicată inculpatului A. este în afara limitei inferioare a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, care este de 1 an închisoare, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă inculpatului.

Înalta Curte reține că, în speță, prin sentința penală nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, în dosarul penal nr. x/829/2015, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (1) C. pen.

Ulterior, prin decizia penală nr. 612 din 26 mai 2016 Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/829/2015, a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 a Judecătoriei Podu Turcului, a desființat, în parte, sentința penală apelată, și rejudecând, în fond l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 500 lei amendă penală, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

Analizând regimul sancționator al infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, așa cum este prevăzut atât de O.U.G. nr. 195/2002 art. 86 alin. (1), cât și de dispozițiile noului C. pen., art. 335, se constată că această infracțiune este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Or, instanța de apel, aplicându-i inculpatului A. pedeapsa amenzii de 500 lei, se constată că a stabilit o pedeapsă în afara limitei inferioare, indiferent de legea penală ce ar fi considerată mai favorabilă.

Nelegalitatea constatată cu privire la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei și modul de executare al acesteia, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. și cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

În aceste limite, cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, în Dosarul nr. x/829/2015, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate și examinate alte chestiuni decât cele referitoare la stabilirea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 612 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/829/2015, va casa decizia și va trimite cauza Curții de Apel Bacău spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului, doar în ceea ce privește individualizarea pedepsei și a modalității de executare.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu al intimatului-inculpat A., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat

de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

împotriva deciziei

penale nr. 612 din 26 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată și trimite cauza Curții de Apel Bacău spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 21 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Podu Turcului în Dosarul nr. x/829/2015, doar în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu al intimatului-inculpat A., în cuantum de 260 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2016.