ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1473/2020 pronunțată de Judecătoria Brăila la data de 26 noiembrie 2020 în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. (1) C. pen.. (faptă din 18.01.2016).

În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an și 3 (trei) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. (1) C. pen.. (faptă din 10.09.2016).

În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 323 C. pen.. (faptă din 18.01.2016).

În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art. 323 C. pen.. (faptă din 10.09.2016).

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele patru pedepse, respectiv două pedepse de 1 an și 3 luni închisoare și două pedepse de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv sporul de 1 an și 1 lună, în final 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Constanța - Direcția Gestionare Servicii Publice Constanța sau în cadrul Regiei Autonome Județene de Drumuri și Poduri Constanta, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Constanța, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 C. proc. pen., în referire la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere, stabilite prin prezenta hotărâre.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desființate înscrisurile cu seriile x-TAQ (aflat în copie la dosar) și x-UXE (menționat în procesul-verbal nr. x/18.01.2016), ambele eliberate de B. Irlanda, pe numele inculpatului A..

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de av. C. din cadrul Baroului Brăila în substituirea apărătorului ales, av D., potrivit delegației depuse la dosar. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

Pentru a dispune astfel, în esență, s-a reținut că faptele inculpatului A. care, la data de 18.01.2016, în jurul orelor 22:45, a condus pe drumurile publice din mun. Brăila, respectiv pe str. x, autoturismul cu nr. x fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și a prezentat organelor de poliție un înscris fals cu seria x-UXE pretins a fi eliberat de B., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen.. Faptele inculpatului A. care, la data de 10.09.2016, în jurul orelor 22:30, a condus pe drumurile publice din mun. Brăila, respectiv pe str. x, autoturismul cu nr. x fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și a prezentat organelor de poliție un înscris fals cu seria x pretins a fi eliberat de B., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a constatat că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. există, au fost săvârșite de acesta și constituie infracțiuni în sensul art. 15 C. pen., fiind săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, astfel încât în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru fiecare din cele două infracțiuni.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., criticând sentința primei instanțe atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei.

Prin Decizia nr. 321/A din 9 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1473/26.11.2020 a Judecătoriei Brăila. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În esență, Curtea a reținut că în mod judicios instanța de fond a procedat la judecarea inculpatului potrivit procedurii abreviate, prevăzute de art. 375 C. proc. pen., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 349 alin. (2) și art. 374 alin. (4) C. proc. pen. întrucât, înainte de începerea cercetării judecătorești, acesta a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, recunoscând în totalitate săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că acesta a fost just individualizat și că nu se impune reducerea la limita minimă prevăzută de textul de lege, redusă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ori sub această limită ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen.

În acest sens, s-a constatat că la dosarul cauzei nu există împrejurări cărora instanța să le atribuie caracterul unor circumstanțe atenuante, recunoașterea faptelor de către inculpat fiind valorificată prin intermediul dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Fără a ignora aspectele ce pledează în favoarea inculpatului, instanța de control a reținut totuși că faptele săvârșite au grad ridicat de pericol social (având în vedere relațiile sociale cărora li s-a adus atingere). Astfel, acesta a condus nu o dată, ci de două ori deși nu deține permis de conducere ba mai mult, a încercat să inducă în eroare organele de poliție, prezentând un permis de conducere fals. În acest context, instanța de control judiciar a apreciat că nu este oportună reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului de prima instanță și că aceasta a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, pedepsele stabilite de judecătorul fondului reflectă atât gradul de pericol social al faptelor săvârșite, cât și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului. Pe de altă parte, instanța de control judiciar consideră că este în mod legal și temeinic individualizată modalitatea executării pedepsei, în sensul dispunerii suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 9 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, a declarat prezentul recurs în casație inculpatul A. la data de 4 mai 2021.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 5 mai 2021.

Termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., în care se puteau depune concluzii scrise este la sfârșitul zilei de 17 mai 2021 pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19 mai 2021.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați nu a formulat concluzii scrise.

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A. a solicitat să se procedeze la reaprecierea probatoriilor, circumstanțelor reale și aplicarea unor pedepse just individualizate, respectiv individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei potrivit art. 91 C. pen., în raport cu faptul că a fost judecat potrivit procedurii simplificate, instanța de apel reținând greșit ca o circumstanță agravantă faptul că în minorat a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

Astfel, în cererea scrisă a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. Astfel, instanța coroborând probatoriile administrate a dispus aplicarea unor pedepse prea mari, orientate către maxim, disproporționate față de poziția sa procesuală în fata instanței. Instanța a admis aplicarea procedurii simplificate însă a orientat pedepsele către maxim reținând că a adus atingere relațiilor sociale ce privesc siguranța circulației pe drumurile publice, însă, din actele de la dosar rezultă că are abilitați de conducere, obținând permisul de conducere în România. În privința circumstanțelor personale, a precizat că a avut o atitudine sincera, declarând în fața organelor de cercetare penală că permisul de conducere împreuna cu o anexa au fost obținute, de către o persoana care i-a înmânat actele în timp ce se afla în Irlanda. În dosarul de urmărire penală nu există nicio dovada că este complice la efectuarea falsului, mai ales că la 18.01.2016, când a fost sancționat contravențional și nu a rezultat că actele pe care le-a prezentat ar fi false.

De asemenea, instanța a reținut ca o circumstanță agravantă faptul că în minorat a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate, însă este verificat faptul că a dat dovezi temeinice de îndreptare fiind liberat condiționat și terminând studiile în timp ce executa pedeapsa. A mai criticat și cuantumul exagerat al duratei termenului de supraveghere aplicat pedepsei rezultante, fiind disproporționat de mare raportat la circumstanțele reale și personale, dar și la finalitatea urmărită de aplicarea procedurii simplificate.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursul în casație, și în rejudecare, reapreciind probatoriile să se dispună aplicarea unor pedepse just individualizate, individualizarea judiciara a modalității de executare a pedepsei fiind cea prevăzuta de art. 91 având în vedere și faptul că inculpatului i s-a admis judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate.

Prin încheierea din 07 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019. S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 2. S-a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 2 noiembrie 2021, pentru când se citează recurentul inculpat A.. S-a încunoștințat apărătorul ales al recurentului inculpat A. cu privire la termenul acordat și, în ipoteza în care nu confirmă prezența, s-a emis adresă către Baroul București pentru a desemna un apărător din oficiu pentru recurentul inculpat A..

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că cererea îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia nr. 321/A din 9 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac. Totodată, s-a constatat că recursul în casație a fost promovat în termenul legal, de către inculpat, având în vedere data comunicării deciziei penale la avocat, respectiv 31 martie 2021, precum și data transmiterii cererii de recurs în casație, respectiv 4 mai 2021, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 435 - art. 436 C. proc. pen.. Cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac. S-a reținut că și condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de inculpat, acesta invocând faptul că a fost judecat potrivit procedurii simplificate, iar instanța de apel a reținut greșit, ca o circumstanță agravantă, faptul că în minorat a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

În consecință, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza dispozițiilor art. 447 și art. 442 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Înalta Curte constată că motivele invocate de recurentul A. vizează individualizarea pedepsei, respectiv faptul că instanța de apel ar fi reținut în mod greșit ca o circumstanță agravantă faptul că în minorat a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, motive ce se subsumează cazului de casare prev de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.,

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că aceste considerații sunt valabile cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpatul A. ce solicită practic reindividualizarea pedepsei. Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală.

Așadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se poate examina doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanțele inferioare, ceea ce presupune o verificare matematică a cuantumului acesteia prin raportare la limitele speciale prevăzute de lege, iar nu o reanalizare a probatoriului aflat la dosar în scopul reținerii unei alte situații factuale ori altă încadrare juridică, așa cum a solicitat inculpatul, în concret, prin cererea de recurs în casație, aceste aspecte vizând temeinicia hotărârii și nu nelegalitatea ei.

Motivele recurentului inculpat A. se referă la reaprecierea probatoriului, circumstanțele reale și aplicarea unei pedepse just individualizată și critica privind reținerea de către instanța de apel a circumstanței agravante referitoare la faptul că în minorat a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

Procesul individualizării pedepsei este atributul instanței care are libertatea alegerii sancțiunii aplicate. Pe de altă parte, fiind o chestiune de apreciere a instanței de apel, aceasta era singura în măsură să stabilească cuantumul pedepsei, în contextul concret al cauzei.

Așadar, cu privire la operațiunea individualizării cuantumului pedepsei închisorii aplicate, instanța de apel a avut în vedere particularitățile comiterii infracțiunilor, gradul de pericol social al acestora, periculozitatea inculpatului, ansamblul tuturor elementelor de ordin real și personal și, în urma unei analize proprii, instanța de control judiciar a menținut pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond, de 2 ani și 4 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 91-93 din C. pen.

Față de cele enunțate, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen. și art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., se reduc cu o treime, precum și regulile privind concursul de infracțiuni art. 38 - art. 39 din C. pen. se constată că pedeapsa aplicată recurentului inculpat A. se situează în limite legale (în calea extraordinară de atac a recursului în casație nefiind permisă reindividualizarea pedepsei).

Așadar, critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepsei nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 noiembrie 2021.

GGC - GV