ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1245/2016

Decizia nr. 1245/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07 octombrie 2015 contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 638 din 15 iunie 2015 pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și implicit a hotărârii nr. 274 din 19 mai 2015 a secției pentru judecători și obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea sa de transfer din funcția de judecător la tribunalul Giurgiu în funcția de judecător la Tribunalul București.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, următoarele:

În fapt, arată contestatoarea că, prin hotărârea nr. 638 din 15 iunie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația pe care a formulat-o împotriva hotărârii secției pentru judecători nr. 274 din 19 mai 2015, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul București.

Contestatoarea a apreciat că intimatul nu a realizat o verificare efectivă și obiectivă a motivelor invocate în cererea de transfer, analizând selectiv criteriile prevăzute în dispozițiile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor și emițând în acest fel o hotărâre cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, deci nelegală. În ceea ce privește argumentul reținut de intimat, respectiv dificultățile de ocuparea posturilor de judecător vacante la Tribunalul Giurgiu, apreciază contestatoarea că acesta reprezintă o preocupare a Consiliului Superior al Magistraturii pe care și-o manifestă în mod selectiv, câtă vreme în ședința din 20 noiembrie 2014, s-a aprobat cererea de transfer formulată de doamna judecător B., care funcționa la Tribunalul Giurgiu doar din data de 01 noiembrie 2014 (aceeași dată la care a promovat la Tribunalul Giurgiu, ca urmare a valorificării rezultatului concursului de promovare în funcții de execuție desfășurat la data de 01 iunie 2014). Aprobarea acestei cereri de transfer a făcut ca secția penală a Tribunalul Giurgiu să funcționeze doar cu 3 judecători, având în vedere că alți 3 judecători de la aceeași secție sunt detașați la inspecția judiciară.

Mai apreciază contestatoarea că, în ceea ce privește secția civilă a Tribunalului Giurgiu, unde își desfășoară activitatea din iunie 2010, susținerea intimatului în sensul că nu există perspectiva de ocupare a posturilor pe termen mediu, este neîntemeiată, câtă vreme există cereri de transfer formulate de judecători care doresc să se transfere de la alte instanțe, la Tribunalul Giurgiu. Astfel, verificând ordinea de zi a ședințelor secției pentru judecători (de ex. din data de 20 noiembrie 2014, din data de 20 ianuarie 2015), se poate constata că un judecător de la Tribunalul Ilfov a formulat constant cereri de transfer la Tribunalul Giurgiu.

De asemenea, faptul că prin hotărârea nr. 284 din 19 mai 2015 a secției pentru judecători, s-a respins cererea de transfer la Tribunalul Giurgiu formulată de domnul C., judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Giurgiu, nu poate reprezenta un argument în favoarea intimatului pentru respingerea cererii sale de transfer. Dimpotrivă, este o dovadă în plus că există perspectivă de ocupare a posturilor temporar vacante la Tribunalul Giurgiu, blocată însă chiar prin rezultatul activității intimatului.

În aprecierea oportunității cererii de transfer, intimatul nu a avut în vedere că Tribunalul Giurgiu nu a avizat negativ această cerere, ci a lăsat la aprecierea secției pentru judecători soluționarea cererii, iar Tribunalul București și Curtea de Apel București au comunicat puncte de vedere favorabile cererii de transfer. Iar toate aceste instanțe au o analiză mult mai aplicată în privința volumului de activitate și a resurselor umane necesare.

Solicită totodată a se avea în vedere că motivele de ordin personal invocate, nu au reprezentat nici un interes pentru intimat, deși sunt incluse între criteriile enumerate de Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006, modificat și completat.

Referitor la aceste motive persoane, susține contestatoarea că are domiciliul în mun. București; aici locuind împreună cu familie – soțul și cei doi copii, în vârstă de 2 ani și 7 luni, respectiv 4 ani și 4 luni.

Mai susține contestatoarea că are o vechime efectivă în funcția de judecător de 11 ani, din 2004 până în mai 2010 fiind judecător la Judecătoria Giurgiu, iar din iunie 2010 până în prezent și-a desfășurat activitatea la Tribunalul Giurgiu, secția civilă, și de când a început activitatea la Judecătoria Giurgiu (2004) și până la sfârșitul anului 2009, a făcut naveta de la București, care era localitatea de domiciliu, la Giurgiu (perioadă în care de asemenea a formulat mai multe cereri de transfer, toate respinse).

De la începutul anului 2010 s-a stabilit în Giurgiu, însă din septembrie 2014 fetița mai mare a început grădinița în București.

Până la începutul lunii martie 2015 a făcut naveta Giurgiu-București și București-Giurgiu în fiecare zi, pentru a o duce/aduce de la grădiniță, fiind în situația ca un copil de 4 ani să-și petreacă zilnic aproximativ 4 ore în mașină și această situație total nepotrivită pentru un copil a determinat-o pe contestatoare să se mute împreună cu familia în București, din martie 2015; în septembrie 2015 începând grădinița și fetița cea mică.

Contestatoarea solicită astfel a se avea în vedere că prin hotărârea nr. 638 din 15 iunie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a asigurat un echilibru între interesul general și interesele de ordin familial, abordând într-o manieră extrem de formală cererea de transfer.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 1-3 din Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 privind aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor.

În dovedirea contestației a depus la dosar un set de înscrisuri.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, susținându-se că, în speță, cererea de transfer a contestatoarei a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile legale și regulamentare incidente, respectiv cu analiza judicioasă a criteriilor prevăzute de regulament, fiind în mod corect respinsă.

Susține intimatul că, din interpretarea dispozițiilor regulamentare sus-menționate reiese fără dubiu faptul că analizarea cererilor de transfer implică o analiză de oportunitate, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat prin raportare la criteriile prevăzute în regulament, fiind în mod corect respinsă.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a făcut prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru intre interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Din modalitatea de reglementare a art. 3 din Regulament, rezultă că primul și cel mai important criteriu avut în vedere este cel care vizează asigurarea activității la instanțele și parchetele implicate în această procedură iar admiterea cererii contestatoarei ar fi însemnat înrăutățirea situației de la Tribunalul Giurgiu, în condițiile în care posturile de judecător vacante și temporar vacante reprezentau aproximativ 22% din totalul de posturi din schema de personal, iar vacantarea unui alt post ar fi dus la creșterea încărcăturii/judecător și mai mult peste media națională.

Se mai susține de către intimat că Plenul a analizat situația concretă a doamnei judecător, în acord cu reglementările incidente, reținându-se situația deosebită a Tribunalului Giurgiu, instanță la care există dificultăți de ocupare a posturilor de judecător vacante și temporar vacante, precum și faptul că încărcătura pe judecător și pe schemă s-au situat cu mult peste mediile naționale.

În considerentele hotărârilor emise de secția pentru judecători și de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că au fost analizate în mod efectiv și criteriile subiective reglementate de art. 3 din Regulament care au fost însă coroborate cu latele obiective privind situația posturilor de judecător de la instanțele implicate și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestei instanțe. Prin urmare, situația concretă a contestatoarei a fost reținută în acord cu reglementările în vigoare din hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii 09 martie 2006, avându-se în vedere atât considerentele de ordin profesional, cât și cele de ordin personal prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, referitoare la volumul de activitate înregistrat la Tribunalul Giurgiu, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante, vechimea solicitantei în funcția de judecător, vechimea în cadrul instanței de la care a solicitat transferul, precum și vechimea în grad.

Totodată, mai susține intimatul că, deși nu au fost prezentate motivele personale ale doamnei judecător, din cuprinsul hotărârilor contestate rezultă că secția pentru judecători și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat în mod efectiv și criteriile subiective reglementate de art. 3 din Regulament care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, precum și cu necesitatea asigurării bunei funcționări a acestei instanțe. Tocmai în vederea respectării dreptului la viață privată, datele personale, deși analizate, nu au fost inserate în hotărârea atacată, aceasta fiind tăcută publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate referitor la admiterea cererii de transfer formulată de doamna judecător B. în ședința secției pentru judecători din 20 noiembrie 2014, apreciază intimatul că nu se poate reține încălcarea principiului nediscriminării, atâta timp cât fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte; neputând fi reținută aplicarea unui tratament discriminatoriu contestatoarei la analizarea cererii sale de transfer, întrucât circumstanțele concrete avute în vedere în cele două situații sunt diferite.

Susține intimatul că, în calitatea sa constituțională de garant al independenței justiției, are prerogativa de a soluționa cererile de transfer ale judecătorilor și procurorilor, cu respectarea criteriilor din Regulament, însă prioritare sunt motivele obiective, pentru realizarea scopului bunei funcționări a sistemului judiciar iar motivele invocate în respingerea cererii au o justificare obiectivă, astfel că nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei acțiuni.

În concluzie, apreciindu-se că nu există motive de nelegalitate ale hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 638/2015, respectiv ale hotărârii secției pentru judecători nr. 274/2015. actele administrative atacate fiind emise în limitele competențelor prevăzute de lege [art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare], cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare incidente, intimatul solicită respingerea contestației, ca fiind neîntemeiată.

Intimatul a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii hotărârilor criticate de contestatoare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Curtea analizând contestația formulată o va aprecia ca nefondată pentru următoarele considerente ca nefondată în cauză hotărârea Plenului CSM nr. 638 din 15 iunie 2015 prin care s-a respins contestația formulată împotriva hotărârii nr. 274 din 19 mai 2015 a secției pentru judecători a C.S.M. fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare „transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauza, de Consiliul Superior al Magistraturii".

Conform art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare, „La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială".

În mod corect intimatul prin hotărârea contestată a respins cererea de transfer formulată de contestatoarea A. de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul București în condițiile în care s-a constatat că la Tribunalul Giurgiu există dificultăți constante de ocupare a posturilor de judecător, în condițiile în care volumul de dosare pe judecător s-a situat în perioada de referință peste media menționată. Astfel, la data de 30 aprilie 2015 la Tribunalul Giurgiu erau 2 posturi vacante (din care 1 post aferent funcției de președinte secție penală) la care se adaugă 3 posturi de judecător temporar vacante. În anula 2014 încărcătura medie/judecător a fost de 865 cauze față de media națională de 627 de cauze/judecător încărcătura medie/schema fiind de 673 cauze spre deosebire de media națională de 560 de cauze/schemă.

La Tribunalul București în anul 2014 încărcătura medie/judecător a fost de 774 de cauze, față de media națională de 627 cauze/judecător, iar încărcătura medie/schemă a fost de 666 cauze spre deosebite de media națională de 500 cauze/schemă.

Admiterea cererii de transfer a contestatoarei ar fi reprezentat în raport de situația obiectivă de la Tribunalul Giurgiu o înrâurire a situației judecătorilor din cadrul acestei instanțe deoarece vacantarea unui alt post ar fi dus la creșterea încărcăturii/judecător și mai mult peste media națională.

În hotărârea contestată, intimatul a analizat motivele de transfer de ordin personal invocate de către contestatoare reglementate de art. 3 din Regulament care au fost coroborate în mod corect cu datele obiective privind situația posturilor de judecător de la instanțele implicate și cu interesul public constând în necesitatea asigurării bunei funcționări a instanțelor implicate în procedura de transfer.

Prin urmare, situația concretă a contestatoarei a fost reținută în acord cu reglementările în vigoare din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193 din 09 martie 2006, avându-se în vedere atât considerentele de ordin profesional, cât și cele de ordin personal prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, referitoare la volumul de activitate înregistrat la Tribunalul Giurgiu, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante, vechimea solicitantei în funcția de judecător, vechimea în cadrul instanței de la care a solicitat transferul, precum și vechimea în grad.

Sub acest aspect, deși nu au fost prezentate motivele personale ale doamnei judecător, din cuprinsul hotărârilor contestate rezultă că secția pentru judecători și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat în mod efectiv și criteriile subiective reglementate de art. 3 din Regulament care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, precum și cu necesitatea asigurării bunei funcționări a acestei instanțe.

Tocmai în vederea respectării dreptului la viață privată, datele personale, deși analizate, nu au fost inserate în hotărârea atacată, aceasta fiind făcută publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind pretinsul tratament discriminatoriu, în raport cu modul de soluționare al altor cereri de transfer formulate de alți magistrați acesta nu este fondat.

Fiecare cerere de transfer este analizată separat în raport de criteriile obiective și subiective prevăzute de art. 2 și 3 din Regulament, iar în prezenta cauză respingerea cererii de transfer formulată de contestatoarea A. a fost dată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 60 din Legea nr. 303/2004, în cauză neputându-se reține că respingerea cererii de transfer a reprezentat o măsură abuzivă sau discriminatorie în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 va respinge contestația ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva hotărârii nr. 638 din 15 iunie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și împotriva hotărârii nr. 274 din 19 mai 2015 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.