ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #133062)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #133062) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Recidivă postcondamnatorie

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul recidivei postcondamnatorii, stabilirea greșită a restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, cu consecința aplicării unei pedepse care depășește pedeapsa determinată conform art. 43 alin. (1) C. pen., se încadrează în cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 327/RC din 21 septembrie 2016

Prin sentința penală nr. 1079 din 20 martie 2015, Judecătoria Craiova, în temeiul art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen., a adăugat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată în cauză, la restul de 2 ani și 1233 zile închisoare rămas neexecutat din pedepsele de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2980 din 5 octombrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 374 din 22 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4012 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 900 din 19 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4013 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1107 din 17 mai 2013 a Curții de Apel Craiova (pedepse care au fost contopite prin sentința penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin necontestare la 29 iulie 2014), urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa de 3 ani, 6 luni și 1233 zile închisoare în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Prin decizia nr. 1285/A din 8 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 1079 din 20 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, privind, între alții, pe inculpata A.

A fost respins, ca nefondat, între altele, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 1079 din 20 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova.

A fost desființată în parte sentința apelată, pe latură penală, cu privire și la inculpata A. și, rejudecând, în temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., a fost cumulată pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul de 7 ani, 4 luni și 23 de zile (2693 de zile) din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin necontestare, dispunându-se ca inculpata să execute în final pedeapsa totală de 9 ani, 4 luni și 23 de zile (3423 de zile).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata A. și au fost menținute dispozițiile sentinței privind pedepsele complementare și accesorii.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpata A.

Prin cererea de recurs în casație inculpata A., prin apărător, a indicat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv „aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

În motivarea recursului în casație, inculpata a formulat critici cu privire la calculul greșit al pedepsei de 9 ani, 4 luni și 23 de zile (3423 de zile) la care a fost condamnată, fiind apreciat în alte limite decât cele legale.

În acest sens, inculpata a susținut că instanța de apel a calculat greșit restul neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Craiova, prin contopire, ca fiind în cuantum de 7 ani, 4 luni și 23 de zile (2693 de zile), restul neexecutat fiind cel calculat de instanța de fond, de 2 ani și 1233 zile închisoare (1963 de zile).

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea nr. 154/RC din 29 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpata A., în limitele prevăzute în art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speță, inculpata A. a fost trimisă în judecată și condamnată, după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cumulată, în baza art. 43 alin. (1) C. pen., cu restul de 7 ani, 4 luni și 23 de zile (2693 de zile) din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă, dispunându-se ca inculpata să execute în final pedeapsa totală de 9 ani, 4 luni și 23 de zile (3423 de zile).

În cauză, recurenta inculpată A. a formulat recurs în casație, întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esență, motivele recursului în casație subscrise acestui caz de casare constituie o critică adusă modului de calcul al restului neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, prin contopire, ca fiind în cuantum de 7 ani, 4 luni și 23 de zile (2693 de zile), în condițiile în care, prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Craiova, anterior menționată, din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare s-au dedus perioadele executate, așa cum au fost reținute inclusiv în cuprinsul deciziei de apel.

Așadar, apărarea a susținut că restul neexecutat este de 2 ani și 1233 zile închisoare (1963 de zile), astfel că, prin cumularea restului neexecutat reținut ca fiind 7 ani, 4 luni și 23 de zile (2693 de zile), este evidentă greșeala de calcul făcută de instanța de apel, ceea ce a avut drept consecință stabilirea unei pedepse rezultante în afara limitelor prevăzute de lege.

Prin adresa din 11 iulie 2016 emisă de Penitenciarul Craiova, s-a comunicat, la solicitarea instanței, faptul că, în ceea ce privește persoana privată de libertate A., restul de pedeapsă rămas de executat la data de 3 iulie 2014 din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătorie Craiova este de 2 ani și 1234 zile.

De asemenea, la solicitarea instanței, la dosarul cauzei a fost depusa copia certificată a sentinței penale nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, privind pe condamnata A., cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive.

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Astfel, cum din actele și lucrările dosarului rezultă că, făcând aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen., instanța de apel în mod greșit a cumulat la pedeapsa de 2 ani stabilită în apel un rest de 7 ani, 4 luni și 23 de zile (2693 de zile) din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, dispunându-se ca inculpata să execute în final pedeapsa totală de 9 ani, 4 luni și 23 de zile (3423 de zile), Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența cazului de recurs în casație invocat, pedeapsa aplicată inculpatei fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așadar, având în vedere că, la data de 3 iulie 2014, când s-a dispus contopirea pedepselor, restul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova era de 2 ani și 1234 zile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază critica vizând modul de calcul al pedepsei rezultante la care recurenta inculpată a fost condamnată ca fiind întemeiată, urmând ca în baza cazului de recurs în casație prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. să reformeze decizia penală atacată numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen. față de inculpata A.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 1285/A din 8 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat decizia penală atacată numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen. față de inculpata A. și, rejudecând:

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin decizia anterior menționată la restul rămas neexecutat, de 2 ani și 1234 zile închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, astfel că inculpata va executa pedeapsa de 4 ani și 1234 zile închisoare.

A dedus din pedeapsă perioada executată de la 3 iulie 2014 la zi.

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Craiova și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă