ÎCCJ, Secția penală

Decizia penală nr. 327/RC/2016

Asupra recursului în casație de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1079 din 20 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2014, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de inculpata A. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 233 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen. S-a admis cererea formulată de inculpata A. și în temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei A. prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 233 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 270 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen. În temeiul art. 270 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen. a adăugat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată în cauză, la restul de 2 ani și 1233 zile închisoare rămas neexecutat din pedepsele de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2980 din 05 octombrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 374 din 22 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 4012 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 900 din 19 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 4013 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1107 din 17 mai 2013 a Curții de Apel Craiova (pedepse care au fost contopite prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin necontestare la 29 iulie 2014), urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa de 3 ani, 6 luni și 1233 zile închisoare în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive și perioada executată de la 03 iulie 2014 la zi, menținându-se starea de arest.

De asemenea, a fost menținut restul dispozițiilor sentințelor penale de mai sus și a fost anulat mandatul de executare al pedepsei nr. 3825/2014 din 29 iulie 2014, cu consecința emiterii unui nou mandat de executare al pedepsei conform acestei sentințe penale.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpata A. suma de 279 lei dobândită din săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe inculpata A. a declarat apel.

Prin Decizia penală nr. 1285 din 8 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva Sentinței penale nr. 1079 din data de 20 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2014, privind inculpații B., C., A. (deținută în Penitenciarul Craiova), D.

A fost respins, ca nefondat, printre altele, și apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 1079 din data de 20 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/215/2014.

A fost desființată în parte sentința apelată, pe latură penală, cu privire și la inculpata A. și, rejudecând, în temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 233 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., a fost cumulată pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul de 7 ani 4 luni și 23 de zile (2693 de zile) din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin necontestare, dispunându-se ca inculpata să execute în final pedeapsa totală de 9 ani 4 luni și 23 de zile (3423 de zile).

A fost dedusă din pedeapsă perioada executată de la 03 iulie 2014 la zi și s-a anulat MEPI nr. 3825/2014 din 29 iulie 2014, dispunându-se emiterea unui nou mandat corespunzător.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata A. și au fost menținute dispozițiile sentinței privind pedepsele complementare și accesorii.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpata A.

Prin cererea de recurs în casație inculpata A., prin apărător, a indicat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv "aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casație, inculpata a formulat critici cu privire la calculul greșit al pedepsei de 9 ani 4 luni și 23 de zile (3423 de zile) la care a fost condamnată, fiind apreciat în alte limite decât cele legale.

În acest sens, inculpata a susținut că instanța de apel a calculat greșit restul neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin Sentința nr. 3618 din 03 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Craiova, prin contopire, ca fiind în cuantum de 7 ani 4 luni și 23 de zile (2.693 de zile), restul neexecutat fiind cel calculat de instanța de fond, de 2 ani și 1233 zile închisoare (1963 de zile).

După îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03 martie 2016, când, s-a stabilit termen în vederea examinării admisibilității cererii, potrivit art. 440 C. proc. pen., la data de 29 aprilie 2016, precum și întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin raportul întocmit în cauză asupra recursului în casație formulat de inculpat, s-a concluzionat că cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinește cerințele prev. de art. 434, 436 alin. (1), precum și pe cele prev. de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin Încheierea nr. 154/RC din data de 29 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/1/2016, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 24 iunie 2016, când s-a acordat un nou termen de judecată la data de 16 septembrie 2016, în vederea efectuării unei adrese către Penitenciarul Craiova pentru a comunica restul de pedeapsă rămas de executat, stabilit prin Sentința penală nr. 3618 pronunțată la data de 03 iulie 2014 de Judecătoria Craiova, precum și a unei adrese la Judecătoria Craiova pentru a transmite Sentința penală nr. 3618 din data de 03 iulie 2014.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 16 septembrie 2016, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată numită în prezent E., precum și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, au solicitat admiterea recursului în casație, pentru argumentele redate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând recursul în casație formulat de inculpata E., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speță, inculpata A. a fost trimisă în judecată și condamnată, după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 233 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cumulată, în baza art. 43 alin. (1) C. pen., cu restul de 7 ani 4 luni și 23 de zile (2693 de zile) din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă, dispunându-se ca inculpata să execute în final pedeapsa totală de 9 ani 4 luni și 23 de zile (3423 de zile).

În cauză, recurenta inculpată A. a formulat recurs în casație, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 438 pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esență, motivele recursului în casație subscrise acestui caz de casare, constituie o critică adusă modului de calcul al restului neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, prin contopire, ca fiind în cuantum de 7 ani 4 luni și 23 de zile (2.693 de zile), în condițiile în care, prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Craiova, anterior menționată, din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, s-au dedus perioadele executate așa cum au fost reținute inclusiv în cuprinsul deciziei de apel.

Așadar, apărarea a susținut că restul neexecutat este de 2 ani și 123 zile închisoare (1.963 de zile), astfel că, prin cumularea restului neexecutat reținut ca fiind 7 ani 4 luni și 23 de zile (2.693 de zile), este evidentă greșeala de calcul făcută de instanța de apel, ceea ce a avut drept consecință stabilirea unei pedepse rezultante în afara limitelor prevăzute de lege.

Prin adresa din 11 iulie 2016 emisă de Penitenciarul Craiova (dosar recurs), s-a comunicat, la solicitarea instanței, faptul că în ceea ce privește persoana privată de libertate E., restul de pedeapsă rămas de executat la data de 03 iulie 2014 din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova este de 2 ani și 1234 zile.

De asemenea, la solicitarea instanței, la dosarul cauzei a fost depusă copia certificată a Sentinței penale nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova pronunțată în Dosarul nr. x/215/2014, privind pe condamnata A., cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive.

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Astfel, cum din actele și lucrările dosarului rezultă că, făcând aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen., instanța de apel în mod greșit a cumulat, la pedeapsa de 2 ani stabilită în apel, un rest de 7 ani 4 luni și 23 de zile (2693 de zile) din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, dispunându-se ca inculpata să execute în final pedeapsa totală de 9 ani 4 luni și 23 de zile (3423 de zile), Înalta Curte constată incidența cazului de recurs în casație invocat, pedeapsa aplicată inculpatei fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așadar, având în vedere că, la data de 3 iulie 2014, când s-a dispus contopirea pedepselor, restul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova era de 2 ani și 1234 zile, Înalta Curte apreciază critica vizând modul de calcul al pedepsei rezultante la care recurenta inculpată a fost condamnată ca fiind întemeiată, urmând ca în baza cazului de recurs în casație prev. de dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen., să reformeze decizia penală atacată numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen. față de inculpata E. și va adăuga pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin decizia anterior menționată la restul rămas neexecutat, de 2 ani și 1234 zile închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, astfel că inculpata va executa pedeapsa de 4 ani și 1234 zile închisoare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație declarat de inculpata E. împotriva Deciziei penale nr. 1285/A din 08 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/215/2014.

Va casa decizia penală atacată numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen. față de inculpata E., și rejudecând, în baza art. 43 alin. (1) C. pen., va adăuga pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin decizia anterior menționată la restul rămas neexecutat, de 2 ani și 1234 zile închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, astfel că inculpata va executa pedeapsa de 4 ani și 1234 zile închisoare.

Totodată, va dispune deducerea din pedeapsă a perioadei executate de la 03 iulie 2014 la zi.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1166 din 09 octombrie 2015 emis de Judecătoria Craiova și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

De asemenea, se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de inculpata E. împotriva Deciziei penale nr. 1285/A din 08 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/215/2014.

Casează decizia penală atacată numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen. față de inculpata E., și rejudecând:

În baza art. 43 alin. (1) C. pen. adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin decizia anterior menționată la restul rămas neexecutat, de 2 ani și 1234 zile închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 3618 din 03 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, astfel că inculpata va executa pedeapsa de 4 ani și 1234 zile închisoare.

Deduce din pedeapsă perioada executată de la 03 iulie 2014 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1166 din 09 octombrie 2015 emis de Judecătoria Craiova și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în cuantum de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2016.

Procesat de GGC - CT