ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra apelului de față,

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

decizia penală nr. 422 din 26 martie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, a respins contestația în anulare formulată de

condamnata R.M.S., împotriva deciziei penale nr. 271

din

06 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

14959/215/2013, ca tardivă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut, în esență, că la data de 26 ianuarie 2015 a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel Craiova, contestația în anulare formulată de către

contestatoarea R.M.S., împotriva deciziei penale nr. 271 din 6 martie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 14959/215/2013, solicitând

admiterea contestației și desființarea hotărârii menționate.

În

motivare, contestatoarea R.M.S. a arătat că prin sentința

penală nr. 2800 din 19 septembrie 2013 Judecătoria Craiova a dispus condamnarea

sa la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt

calificat și tentativă la furt calificat. Prin aceeași sentință s-a dispus și

revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată

prin sentința penală nr. 1417 din 8 mai 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă

prin decizia penală nr. 21 din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova,

urmând ca în final să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, iar prin decizia penală nr. 271

din 6 martie 2014 s-a admis apelul declarat de parchet, a fost desființată în

parte sentința instanței de fond și ca urmare a schimbării încadrării juridice

a faptelor reținute în sarcina sa, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus

condamnarea sa la pedeapsa de 1 an închisoare, menținându-se revocarea

beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani aplicată prin sentința

penală nr. 1417 din 8 mai 2012 a Judecătoriei Craiova, urmând să execute

pedeapsa de 4 ani închisoare.

Potrivit contestației formulate,

urmare schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din

infracțiunea prev. de art. 208, 209 lit. a), g), i) C. pen. anterior; art. 20

rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

anterior, în infracțiunile prev. de art. 228, 229 alin. (1) lit. b) și d) noul

C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., respectiv art. 32 rap. la art. 228, 229 alin.

(1) lit. b) și d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., contestatoarea avea

posibilitatea, potrivit noului C. pen., să se împace cu părțile vătămate, însă

acest lucru nu s-a realizat, deoarece nu a avut cunoștință de judecarea cauzei

în faza de apel.

În

cuprinsul contestației formulate, s-a arătat că în vara

anului 2013 din cauza lipsurilor materiale, a plecat la muncă în Spania unde în

data de 11 septembrie 2013 Inspectoratul Poliției din Antequera i-a eliberat numărul

de identitate pentru cetățeni străini.

Din momentul plecării sale în

străinătate nu a mai știut nimic de dosarul în care era inculpată, întrucât

sentința penală nr. 2800 pronunțată de Judecătoria Craiova și citațiile emise

ulterior de Curtea de Apel Craiova i-au fost trimise la adresa din comuna

Celara sat G., adresă la care nu mai locuia efectiv, aflându-se în

imposibilitatea de a se prezenta la judecarea cauzei în apel ori de a

încunoștinta instanța.

A aflat de condamnarea sa la revenirea

în țară, fiind reținută de către polițiștii din comuna O. județul Mehedinți și

condusă în Arestul IPJ Mehedinți și ulterior încarcerată în Penitenciarul de

Maximă Siguranță Craiova.

În drept, contestația formulată a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. a) C. proc. pen.

În

vederea soluționării contestației s-a atașat la dosarul

cauzei Dosarul nr. 14959/215/2013 al Curții de Apel Craiova.

Din actele și lucrările dosarului,

Curtea de Apel a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 2800 din 19

septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr.

14959/215/2013, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei R.M.S., din infracțiunea prev.

de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. (1),

209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

(părți vătămate P.E. și P.M.).

În

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., a fost achitată inculpata R.M.S., pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În

baza art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a condamnat pe inculpata R.M.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

baza art. 20 rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1)

lit. a), g), i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata R.M.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit

pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În

baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate

a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1417 din 08 mai 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr.

21 din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova și s-a dispus executarea pedepsei

alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpata urmând să execute

pedeapsa de 6 ani închisoare.

În

temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

S-a luat act că părțile vătămate P.M.G.,

N.C., și P.M. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

S-a respins acțiunea civilă formulată de

partea civilă P.E.

În

temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la fiecare

dintre inculpații B.I. și R.M.S. suma de 20 RON.

A fost obligat fiecare dintre inculpați

la câte 600 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și inculpatul B.I.

Prin decizia penală nr. 271 din 6 martie

2014 Curtea de Apel Craiova a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Craiova, a desființat în parte sentința instanței de fond și rejudecând, a dispus

următoarele:

În

baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică

a faptelor reținute în sarcina inculpatei R.M.S. din infracțiunile prev. de

art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.; art. 20 rap. la art.

208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. în infracțiunile prev. de

art. 228, 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.; respectiv

art. 32 rap. la art. 228, 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art.

5 C. pen.

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatei,

iar în baza art. 228, 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata

R.M.S. la pedeapsa de un an închisoare.

În

baza art. 32 rap. la art. 228, 229 alin. (1) lit. b) și

d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.,

a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) vechiul C. pen., s-au contopit

pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta sentință, aceasta urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.

S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii

constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a menținut revocarea beneficului suspendării

condiționate a pedepsei de trei ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1417/2012 a Judecătoriei Craiova și a dispus ca inculpata să execute această pedeapsă

alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în final inculpata urmând să

execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a menținut aplicarea pedepsei accesorii

dată prin sentința penală nr. 1417/2012 a Judecătoriei Craiova.

S-a menținut soluția instanței de fond

cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei,

potrivit dispozițiilor vechiului C. pen., precum și soluția de achitare.

S-au menținut dispozițiile instanței de

fond cu privire la latura civilă a cauzei, măsura confiscării precum și cheltuielile

judiciare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului.

Examinând contestația formulată, prin prisma

dispozițiilor legale incidente și în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei,

Curtea a constatat că aceasta este tardivă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 427 alin. (2) C. proc.

pen., în cuprinsul cererii de contestație în anulare, contestatorul trebuie să arate

cazurile de contestație pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul

acestora.

Pe de altă parte, art. 428 alin. (1)

C. proc. pen., stabilește că cererea de contestație în anulare poate fi introdusă

în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea, a luat

cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.

Prin urmare, cum potrivit referatului întocmit

la data de 26 martie 2015 de grefierul de ședință, dar și declarației date de contestatoare

la termenul din 26 martie 2015, aceasta a fost încarcerată la data de 09

ianuarie 2015, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 26

ianuarie 2015, se poate constata că aceasta a fost introdusă după expirarea termenului

de 10 zile prevăzut de textul de lege.

Deși contestatoarea a susținut că termenul

de 10 zile curge de la data de 16 ianuarie 2015, dată la care i-a fost comunicată

hotărârea prin care a fost condamnată, Curtea a reținut că termenul de declarare

a contestației curge de la data încarcerării contestatoarei, dată la care, conform

art. 557 alin. (1) C. proc. pen., contestatoarei i s-a înmânat un exemplar al mandatului

de executare, mandat care conține numărul hotărârii de condamnare, redarea succintă

a infracțiunilor pentru care a fost condamnată și încadrarea juridică a acestora,

precum și pedeapsa rezultantă aplicată.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 425

1

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., contestația formulată

de condamnata R.M.S., a fost respinsă ca tardivă.

Împotriva deciziei penale nr. 422 din 26

martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a

formulat apel contestatoarea R.M.S., însă pentru termenul de astăzi, 19 iunie 2015,

a trimis din penitenciar o cerere prin care arată că renunță la apelul formulat

și de asemenea, că nu dorește să fie prezentă la instanță.

Examinând apelul declarat de contestatoarea

R.M.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 26 martie 2015 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., căile

ordinare de atac prevăzute de lege sunt apelul și contestația, în timp ce contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac.

În

același timp, conform dispozițiilor ce reglementează materia

contestației în anulare, în speță art. 432 alin. (4) C. proc. pen., „sentința dată

in contestația în anulare este supusa apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."

Rațiunea legiuitorului a fost aceea că,

atâta timp cât contestația în anulare este o cale extraordinara de atac, hotărârea

contestată a fost deja cenzurata prin căile ordinare de atac, respectiv fond și

apel, ori ,după caz, recurs, de către instanțe, pe calea dreptului comun, astfel

încât în această etapă procedurală nu mai este necesar a se relua tot ciclul procesual

deja parcurs.

Ca atare, decizia Curții de Apel Craiova,

prin care s-a soluționat contestația în anulare formulată de condamnata R.M.S.,

împotriva deciziei penale nr. 271 din 06 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova în Dosarul nr. 14959/215/2013, ca instanță de recurs, este definitivă, așa

cum, de altfel, era menționat și în dispozitivul deciziei pronunțate.

Cât privește solicitarea apelantei contestatoare

de a se lua act de retragerea apelului formulat, aceasta nu va mai putea fi luata

în considerare, având în vedere excepția invocată și care are prioritate în soluționarea

cauzei.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 421

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul

declarat de contestatoarea R.M.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 26 martie

2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul

declarat de contestatoarea R.M.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 26

martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

iunie 2015.