ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față,

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în Dosarul nr. 2143/201/2014, în baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul O.C.G. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev, de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep; din infracțiunea prev. de art. 337 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep; din infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep; din infracțiunea prev. de art. 334 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep; din infracțiunea prev. de art. 334 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev.deart. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, rep.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep, cu aplic, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.C.G., cunoscut cu antecedente penale, la 8 luni închisoare.

În baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, rep. cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. 1968 s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. 1968, cu aplic, art. 5 C. pen. și art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 188 din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 1763 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa din cauza de față, urmând să execute în total 11 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. 1968, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

în baza art. 118

1

alin. (1) lit. b) C. pen. 1968, s-a dispus confiscarea plăcuțelor inscripționate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 1953 /P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul O.C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) C. pen. și punerea în circulație sau conducerea unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În procedura Camerei preliminare, la data de 06 mai 2014, s-a comunicat inculpatului rechizitoriul cu mențiunea că are dreptul să-și angajeze apărător, că poate formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și efectuarea actelor de către organele de urmărire penală.

Întrucât inculpatul nu a formulat note scrise, nu a ridicat excepții, judecătorul de Cameră preliminară prin încheierea de la data de 03 iunie 2014, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen, a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 1953/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat privind pe inculpatul O.C.G. și a dispus începerea judecății cauzei.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. conform cărora până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor, reținute in actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata sa se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penala.

În speță, fiind îndeplinite condițiile de mai sus după ce s-a atras atenția inculpatului prezent la judecată, asupra tuturor consecințelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate, s-a procedat la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoașterii faptelor descrise in rechizitoriu și însușirii probelor administrate in cursul urmăririi penale. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor săvârșite și a solicitat sa fie judecat conform procedurii simplificate beneficiind in acest fel de reducerea pedepsei cu 1/3.

Coroborând probele administrate in cursul urmăririi penale instanța de fond a reținut următoarele:

În condițiile în care inculpatului O.C.G. îi fusese suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice încă din data de 04 aprilie 2011, când i se eliberase o dovadă fără drept de circulație, urmare săvârșirii unor infracțiuni rutiere, în noaptea de 17/18 noiembrie 2012 s-a urcat la volanul autoturismului și împreună cu martorii M.C.D. și Ș.D.C., în calitate de pasageri, s-a deplasat din com. Piscu Vechi la un bar din com. Poiana Mare, în ciuda faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice. La barul respectiv, inculpatul O.C.G. a continuat să consume băuturi alcoolice, după care s-a urcat din nou la volanul autoturismului împreună cu cei doi martori și l-a condus pe drumurile publice, spre com. Piscu Vechi.

În timp ce conducea autoturismul în com. Piscu Vechi, pe fondul consumului de alcool, inculpatul O.C.G. a accelerat, iar viteza autoturismului le-a imprimat martorilor M.C.D. și Ș.D.C. un sentiment de teamă, astfel că, l-au rugat pe inculpat să oprească pentru a coborî.

După ce martorii au coborât, inculpatul a pornit autoturismul în trombă prin com. Piscu Vechi, atrăgând astfel atenția unui echipaj de poliție ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Cunoscând că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și că se afla sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul O.C.G., la vederea organelor de poliție a oprit autovehiculul într-o grămadă de piatră și a refuzat să colaboreze cu polițiștii.

Întrucât inculpatul O.C.G. se afla într-o vădită stare de ebrietate, organele de poliție l-au condus la Spitalul Calafat în vederea recoltării de probe biologice, însă acesta, în prezența martorului V.M., a refuzat în mod expres să se supună recoltării unor astfel de probe pentru stabilirea alcoolemiei și a devenit agresiv, atât cu organele de poliție, cât și cu personalul medical.

În seara zilei de 11 septembrie 2013, deși cunoștea că nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice și în ciuda faptului că îi mai fuseseră întocmite încă două dosare penale pentru săvârșirea de infracțiuni rutiere, inculpatul O.C.G. a condus autoturismul ce avea atașate plăcuțe cu nr. de înmatriculare pe drumurile publice din com. Piscu Vechi până la un bar unde s-a întâlnit cu martorul I.M.I.

Ignorând total antecedentele privind încălcarea normelor rutiere, inculpatul O.C.G. a condus autovehiculul de mai sus până în com. Poiana Mare, pe care l-a parcat într-un loc mai retras de pe strada Doamnei pentru a nu fi observat de organele de poliție întrucât cunoștea că nu avea dreptul de a conduce autovehicule.

În timp ce inculpatul O.C.G. și martorii I.M.I., C.I.D. și S.L. Irina se aflau în autoturism la fața locului au sosit organele de poliție cărora inculpatul le-a declarat că nu are dreptul de a conduce autovehicule, iar autoturismul a fost condus de martorul T.I.L.

Fiind audiat, martorul T.I.L. a infirmat apărarea inculpatului și a precizat că nu a condus autoturismul și că, în noaptea de 11/12 septembrie 2013 a fost apelat pe telefonul mobil de către inculpat, însă nu a discutat cu acesta.

Din examinarea acelorași probe s-a reținut că inculpatul a cumpărat autoturismul de la martorul M.M. și că avea cunoștință de faptul ca nu era înmatriculat in circulație, întrucât martorul M.M. a vândut autoturismul inculpatului fără plăcuțe cu nr. de înregistrare, iar la data săvârșirii infracțiunii, 11/12 septembrie 2013, acesta avea montate plăcuțe cu nr. de înmatriculare mai sus menționat ce fusese atribuit unui alt autoturism așa cum rezulta din adresa I.P.J. Dolj - S.I.C din 2013 (fila 70 Dosar nr. 1953/P/2012). S-a reținut că acest aspect dovedește cu certitudine că inculpatul a pus in circulație autoturismul aplicând numărul de înmatriculare fals.

Judecătorul fondului a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) C. pen. și punerea în circulație sau conducerea unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut in vedere criteriile generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsa prevăzută de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care potrivit fisei de cazier judiciar a fost condamnat la 3 luni închisoare cu aplic, art. 81 C. pen. pentru art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, prin sentința penală nr. 188 din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei Calafat definitivă prin Decizia penala nr. 1763 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova.

În raport de aceste aspecte instanța de fond, potrivit disp. art. 83 C. pen. 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 15 din Legea nr. 187/2012 a revocat suspendarea condiționată pentru această pedeapsă și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul O.C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că instanța de fond a aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prev. art. 74 C. pen. anterior, solicitând desființarea sentinței penale și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu reținerea circumstanțelor atenuante art. 74 lit. a) și c) și 76 C. pen. anterior, având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptelor.

Prin Decizia penală nr. 325 din data de 10 martie 2015pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat O.C.G. împotriva sentinței penale nr. 105 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în Dosarul nr. 2143/201/2014, menținând hotărârea atacată.

A fost obligat apelantul inculpat să achite statului 150 lei cheltuieli judiciare, iar onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:

S-a apreciat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, inculpatul O.C.G. arătând, prin declarația dată în fața instanței, că recunoaște comiterea faptelor și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, conform dispozițiilor art. 374 - 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a arătat că, sub aspectul încadrării juridice, chiar dacă, în considerentele sentinței apelate judecătorul fondului a motivat eronat încadrarea în drept pe dispozițiile N.C.P., în minută și dispozitiv s-a constatat că, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 C. pen., referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că de la data săvârșirii faptelor - 17/18 noiembrie 2012 și respectiv 11 septembrie 2013 - până la soluționarea definitivă a cauzei, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind C. pen. precum și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal.

Având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, Curtea de Apel Craiova a constatat că instanța de fond corect a apreciat că, în speță, raportat la multitudinea de fapte penale comise de inculpat și la antecedentele penale ale acestuia, dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 rep. combinate cu dispozițiile Codului penal de la 1969 sunt mai favorabile, încadrând juridic faptele în disp. art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep; art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep; art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep; art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., schimbând în acest sens încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu.

Astfel, în ceea ce privește tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, comparând cele două coduri, s-a arătat că este evident că regimul sancționator instituit de noul C. pen. este mai sever pentru concursul de infracțiuni, când se stabilesc pedepse de aceeași natură, ca efect al sporului fix obligatoriu, determinat ca fracție din totalul celorlalte pedepse care se adaugă pedepsei mai mari față de dispozițiile vechiului C. pen. care dădea posibilitatea instanței de a adăuga un spor facultativ, de până la 5 ani la maximul pedepsei celei mai mari.

În ceea ce privește critica privind individualizarea pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat-o ca nefondată.

Curtea de Apel Craiova a considerat că, în cauză, nu se impune aplicarea unor pedepse mai blânde, cu reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, pentru infracțiunile concurente săvârșite de inculpat, deoarece față de criteriile de individualizare instituite de dispozițiile art. 72 din vechiul C. pen., respectiv limitele de pedeapsa prevăzută de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valoare socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a oricăror consecințe ale infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care potrivit fișei de cazier judiciar a fost condamnat anterior la 3 luni închisoare cu aplic, art. 81 C. pen. pentru art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 188 din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei Calafat definitiva prin Decizia penala nr. 1763 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova. Având în vedere modul concret în care a acționat inculpatul, acesta și-a asumat consecințele adoptării unui comportament de nesocotire a legii și a perseverat pe calea infracțională, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante cu închisoarea (în cuantum de 8 luni), constituie o replică adecvată gravității faptelor săvârșite, dar și periculozității făptuitorului, iar prin stabilirea concretă a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului situate la limita minimului special prevăzut în norma de încriminare, ca urmare și a reducerii acestor limite cu 1/3 conform disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanța a manifestat suficientă clemență, valorificând în mod corespunzător circumstanțele personale favorabile.

S-a mai reținut că în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante în regim de detenție, aceasta a fost determinată de consecințele revocării suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 188 din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei Calafat, ca efect al revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

În consecință, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul O.C.G. împotriva sentinței penale nr. 105 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Calafat în Dosarul nr. 2143/201/2014.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 162/RC pronunțată la data de 29 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 325 din 10 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și a trimis cauza completului care judecă recursul în casație în compunere de 3 judecători, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr. 2165/1/2015, stabilindu-se termen de judecată la data de 26 iunie 2015.

Investită cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte de Casație și Justiție constată și reține următoarele:

Prin recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținându-se că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv, cuantumul pedepsei de 8 luni închisoare pentru infiracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, soluție ce a fost menținută, nelegal, prin decizia pronunțată de instanța de apel.

Astfel, procurorul a contestat legalitatea pedepselor stabilite în urma calculului matematic pentru infiracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul de a se reține în mod legal pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în loc de pedeapsa de 8 luni închisoare, astfel cum a fost stabilită prin sentința penală nr. 105 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Calafat și menținută pedeapsa prin decizia atacată, arătând că pedeapsa de 8 luni este situată în afara limitelor prevăzute de lege, întrucât minimul special prevăzut de art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, rep. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. este de 1 an și 4 luni închisoare.

Pe de altă parte, a susținut procurorul că, pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru cele patru infracțiuni concurente este nelegală deoarece pedeapsa cea mai grea trebuia să fie de 1 an și 4 luni închisoare.

De asemenea, tot nelegală a fost considerată și pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare pe care instanțele au dispus ca inculpatul să o execute, aceasta fiind stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât la pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. trebuia adăugată pedeapsa anterioară de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 188 din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei Calafat, ca efect al revocării beneficiului suspendării condiționate, astfel încât pedeapsa rezultantă de executat trebuia să fie de 1 an și 7 luni închisoare.

În consecință, procurorul a solicitat casarea deciziei instanței de apel, majorarea pedepsei de la 8 luni la 1 an și 4 luni închisoare, pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu menținerea revocării suspendării condiționate a pedepsei anterioare de 3 luni închisoare și adăugarea acesteia la pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul O.C.G. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 7 luni închisoare în condițiile prevăzute de art. 71 și art. 64 C. pen. anterior.

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței C.E.D.O. și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.

În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de „recurs în casație", exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Așa cum reiese chiar din Expunerea de motive la Proiectul N.C.P.P., recursul în casație este o cale extraordinară de atac, exercitată doar în cazuri excepționale și numai pentru motive de nelegalitate.

Recursul în casație urmărește asigurarea unei practici unitare la nivelul întregii țări. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. reprezintă expresia principiului consacrat de art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului. Curtea de la Strasbourg a subliniat că dispozițiile art. 7 din Convenție nu se limitează la a interzice aplicarea retroactivă a normelor penale în detrimentul acuzatului; ele consacră, de asemenea, într-un mod general, principiul delictelor și pedepselor.

Motivul de recurs invocat de Parchet se subsumează cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă (cuprinsă între 2 ani și 7 ani închisoare, ale cărei limite sunt reduse cu o treime în procedura recunoașterii vinovăției, pentru care inculpatul a optat) este de la 1 an și 4 luni închisoare la 3 ani și 8 luni închisoare. Or, în cauză, pentru această infracțiune, inculpatul a fost condamnat sub acest minim special, la pedeapsa de 8 luni închisoare, ceea ce îi conferă caracter nelegal.

Cu toate acestea, în cauză, pedeapsa nu poate fi corectată (majorată la 1 an și 4 luni închisoare) deoarece au incidență prevederile art. 20 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Or, Parchetul nu a exercitat calea de atac a apelului iar conform art. 436 alin. (6) C. proc. pen., decizia instanței de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casație de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.

Situația ar fi fost diferită dacă pedeapsa aplicată inculpatului ar fi fost mai mare decât limita maximă specială de 3 ani și 8 luni închisoare (tot pedeapsă nelegală), când, în mod evident, ar fi fost mai favorabile dispozițiile art. 7 din Convenție, iar pedeapsa trebuia redusă la 3 ani și 8 luni închisoare, independent de prevederile art. 436 alin. (6) C. proc. pen.

Ca urmare, în situația juridică analizată, dispozițiile art. 436 alin. (6) C. proc. pen. nu împiedică verificarea pe fond a cazului de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., urmând ca în baza examenului legalității pedepsei să se stabilească dacă sunt mai favorabile dispozițiile legii interne sau cele ale art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În sensul respectării legalității pedepsei sunt și prevederile art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. în conformitate cu care nu pot fi atacate cu recurs în casație soluțiile pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii, ceea ce însemnă că legiuitorul a exclus de la verificarea pe calea recursului în casație numai soluțiile pronunțate în temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen. respectiv soluțiile de condamnare și amânare a executării pedepsei, iar nu hotărârile pronunțate în cauzele judecate în procedura recunoașterii vinovăției (posibilitatea pronunțării unor pedepse nelegale existând indiferent dacă o cauză este judecată potrivit procedurii obișnuite ori procedurii simplificate).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 pct. l C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 325 din 10 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2143/201/2014.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului în casație vor rămâne în sarcina starului și totodată, se va dispune ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 325 din data de 10 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul 2143/201/2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.C.G. în sumă de 50 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 iulie 2015.