ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 31 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Calafat, în Dosarul nr. 2295/201/2013, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu aplic. art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpații R.F., B.L., B.V.M., M.F. și T.I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat din 29 aprilie 2013 din Dosar nr. 126/P/2013, au fost trimiși în judecată inculpații R.F., B.L., B.V.M., M.F., T.I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În

fapt s-a reținut că în seara zilei de 18 ianuarie 2013, organele de poliție judiciară din cadrul Secției x Poiana Mare, având în vedere numeroasele acte de sustragere de cabluri de telecomunicații, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în comuna Ghidici, au oprit pentru control autoturismul cu nr. de înmatriculare BV-xxx ce se deplasa cu viteză redusă pe DN 55A, în direcția comunei Rast.

În

prezența martorului asistent B.G., organele de poliție au constatat că în autoturism se aflau inculpații T.l., B.V.M., M.F. și B.L., precum și inculpatul R.F.

Deoarece învinuiții aveau un comportament agitat și nu au putut justifica prezența pe raza comunei Ghidici, organele de poliție au controlat autoturismul și au găsit în habitaclu două bomfaiere cu pânză pentru metal pe care se observa pilitură de fier și plastic, un levier metalic ce prezenta urme de pământ umed și mai multe perechi de mănuși tricotate, care de asemenea prezentau urme de pământ, iar asupra inculpatului B.L. s-a găsit o altă pereche de mănuși murdare de pământ.

Cercetările efectuate în cauză evocă faptul că, în seara zilei de 18 ianuarie 2013, cei cinci învinuiți s-au hotărât să sustragă cablu de telecomunicații de pe raza comunei Golenți, întrucât aveau cunoștință despre topografia locului, deoarece anterior mai sustrăseseră astfel de cabluri.

Pentru realizarea scopului infracțional, cei cinci inculpați s-au dotat cu un levier, două bomfaiere și mănuși de protecție aparținând inculpaților B.L. și T.l. și au plecat cu autoturismul celui din urmă spre comuna Golenți. Pe drum, însă aceștia s-au răzgândit hotărând să nu mai sustragă cabluri de la Golenți, ci din comuna Ghidici.

Ajunși în comuna Ghidici, inculpații T.l., B.L. și M.F. au rămas în autoturism pentru a asigura paza, iar inculpații R.F. și B.V. au coborât din autoturism și, după ce au îndepărtat zăpada de pe capacul unui cămin de vizitare, în timp ce se pregăteau să ridice capacul cu levierul au fost surprinși de martorul T.C., motiv pentru care și-au întrerupt activitatea infracțională, s-au deplasat la autoturism și toți cinci s-au deplasat spre comuna Rast fără să mai sustragă cablul.

După circa 900 m, organele de poliție au oprit autoturismul pentru control așa cum s-a expus mai sus.

Constatarea organelor de poliție s-a coroborat atât cu declarațiile olografice ale inculpaților, date în prezența martorului asistent B.G., dar

și cu aspectele consemnate în procesele-verbale de cercetare la fața locului și de conducere în teren, precum și cu declarațiile martorului T.C.

Din adresa SC R. SA din 29 ianuarie 2013 rezultă că într-adevăr pe DN 56 sunt instalate în săpătură cabluri active de telecomunicații, iar în perioada 20 decembrie 2013 - 13 octombrie 2013 au fost semnalate sustrageri de cabluri din săpătură în zona Morii Golenți pe o secțiune de 156 m cu un prejudiciu de 6064,18 RON cu TVA ce au afectat grav infrastructura de telecomunicații ce asigură legătura în situații de urgență între localitățile de pe tronsonul Calafat - Golenți - Maglavit.

Cu ocazia conducerii în teren, cei cinci învinuiți au indicat fără ezitare locul de unde au sustras cei 156 m cablu de telecomunicații.

Mai mult, martorul M.G. a precizat că, atât în luna decembrie 2012, cât și în luna ianuarie 2013 a cumpărat deșeuri de cupru și plumb provenite din cabluri arse de la inculpații B.L. și B.V.M. pe care a plătit suma de 300 și respectiv 350 RON.

Cei cinci inculpați au fost arestați preventiv la 21 ianuarie 2013 de Judecătoria Băilești tot pentru sustragerea de cabluri de telecomunicații.

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut că situația de fapt reținută prin actul de sesizare, se bazează doar pe probe indirecte respectiv declarațiile martorilor T.C. și B.G., declarațiile inculpaților care cu ocazia audierii de la data 19 ianuarie 2013 au recunoscut săvârșirea faptei, dar și că în perioada 20 decembrie 2012 -13 ianuarie 2013 s-au dotat cu unelte și pe timp de noapte, s-au deplasat pe raza comunei Golenți, de unde au sustras 150 m cablu de telecomunicații ce aparține SC R. SA, iar cu ocazia audierii în calitate de învinuiți și a prezentării materialului de urmărire penală nu au mai recunoscut săvârșirea faptelor, menționând că au fost obligați de organele de poliție să declare și să recunoască săvârșirea faptei.

Mai mult inculpatul T.I. a declarat că a fost chiar lovit în sediul postului de poliție Poiana Mare și acest fapt a fost confirmat de martorul M.I., care a arătat că l-a însoțit pe tatăl inculpatului la sediul Poliției Băilești, când acesta a fost adus de la poliția Poiana Mare și a observat că prezenta urme de violență pe palme și corp.

Prezumția de nevinovăție reglementată de art. 23 din Constituția României art. 5

2

și art. 66 C. proc. pen. nu poate fi răsturnată decât prin probe certe.

Potrivit prev. art. 66 alin. (1) "învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, iar

potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen." în cazul în care există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie".

Având în vedere că în cursul urmăririi penale au fost audiați martori care nu cunoșteau nimic în legătură cu sustragerea cablului electric de pe raza satului Golenți, jud. Dolj, ba mai mult martorul T. nici măcar nu s-a prezentat în instanță, martorul M.G. a declarat în fața instanței că nu îi cunoaște pe nici unul dintre inculpați, că nu i-a văzut niciodată, și același lucru l-a declarat și la urmărirea penală, iar martorul B. cel care a participat la cercetarea la fața locului și a semnat procesul verbal, a declarat ca pe raza comunei Ghidici i-a surprins pe inculpați încercând să ridice un capac de vizitare cu levierul, apoi a revenit, în instanță arătând că la circa 100 m de locul unde se afla oprit autoturismul pe raza corn. Ghidici erau urme lângă o gură de capac, zăpada dată la o parte, fără a mai arăta că i-a surprins pe inculpați ridicând cu levierul capacul de vizitare, prima instanță a apreciat că prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpaților nu a fost răsturnat, existind dubii atit cu privire la vinovăția inculpaților, cit și cu privire la existența faptei, neexistând probe certe care să dovedească dincolo de orice dubiu vionovația inculpaților, întrucât în faza de judecată inculpații nu au mai recunoscut săvârșirea faptelor. Astfel toți cei 5 inculpați au precizat că își mențin declarațile date cu ocazia audierilor din 14 martie 2013, nu recunosc săvârșirea faptei, nu au sustras cabluri telefonice din seara zilei din 18 ianuarie 2013 de pe raza comunei Golenti și Maglavit și nici la alte date, însă ca în noaptea spre 17 ianuarie 2013 - 18 ianuarie 2013 au sustras cabluri de telecomunicații de pe raza comunei Galicea Mare și în acest fel se explica existența uneltelor și mânușilor găsite în autoturism.

A mai reținut prima instanță că inculpații au fost surprinși de către organele de poliție în comuna Ghidici în noaptea de 18-19 ianuarie 2013 în timp ce s-au deplasat împreună pe această rută întrucât T.I. proprietarul autoturismului avea în intenție să facă un schimb de autoturisme cu o persoana pe nume M. din comuna Poiana Mare, pe care însă nu a găsit-o.

A considerat prima instanță că pentru fapta săvârșită de inculpați, pe raza com. Galicea Mare în noaptea de 17-18 ianuarie 2013 au fost arestați preventiv toți cei 5 inculpați la data de 21 ianuarie 2013 de Judecătoria Băilești, apoi trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești din 12 februarie 2013, toți inculpații recunoscând săvârșirea faptei din noaptea de 17-18 ianuarie 2013.

În

consecință, prima instanță în raport de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu aplic. art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea celor 5 inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (3) lit. h) C. pen., urmând ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, precizând că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică, soluția de achitare a inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu aplic. art. 10 lit. c) C. proc. pen., având la bază o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, iar pe de altă parte o greșită interpretare a

dispozițiilor legale, iar pe de altă parte o greșită interpretare a întregului probatoriu administrat în cauză.

Inculpații prin note scrise depuse de apărători și verbal în cursul dezbaterilor au solicitat respingerea apelului Parchetului, motivat în principal pe faptul că uneltele descoperite în autoturismul cu care se deplasau au fost folosite la săvârșirea unei infracțiuni cu o noapte înainte de oprirea lor în trafic, faptă pe care au recunoscut-o și pentru care au fost deja condamnați, iar probele administrate nu dovedesc că au săvârșit faptele menționate în rechizitoriu, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază.

La termenul de judecată din 06 februarie 2014 cererea de recurs a fost recalificată ca fiind apel, conform dispozițiilor art 10 din Legea nr. 255/2013, fiind pusă în discuție, din oficiu de către instanță și schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea menționată în rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen.

În

cursul cercetării judecătorești din apel, a fost audiat martorul T.C., ce nu fusese audiat de prima instanță și reaudiat martorul B.G., constatându-se imposibilitatea de audiere a martorului M.G., decedat anterior investirii instanței de apel cu soluționarea cauzei.

Prin decizia penală nr. 483 din 4 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, împotriva sentinței penale nr. 30 din 31 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Calafat, în Dosarul nr. 2295/201/2013.

S-a desființat sentința penală atacată și rejudecând.

În

baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din 1969 și alin. (3) lit. h) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzute de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În

temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În

baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În

baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.L. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În

baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În

baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V.M. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În

temeiul art. 61 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În

baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În

baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.F. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În

temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În

baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În

baza art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.l. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În

temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.

În

baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În

baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul R.F. un bomfaier, cu pânză pentru metal, în lungime de 30 cm, cu mâner din lemn, un levier metalic, din fier forjat, în lungime de 45 cm și diametrul de 14, ridicate de organele de poliție și o pereche de mănuși tricotate.

În

baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul T.l. un bomfaier, cu pânză pentru metal, în lungime de 30 cm, cu mâner din lemn și o pereche de mănuși tricotate, ridicat de organele de poliție.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.L., o pereche de mănuși tricotate, ridicat de organele de poliție.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R.

SA.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 6064,18 RON către partea civilă, reprezentând daune materiale.

Au fost obligați fiecare dintre inculpații R.F., B.L., B.V.M., M.F. și T.l., la câte 600 RON, cheltuieli judiciare către stat, datorate pentru faza judecății pe fond.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 400 RON, vor fi avansate din fondurile Ministerului de Justiție.

Examinând apelul Parchetului prin prisma motivelor de apel, Curtea a constatat că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

S-a constatat că instanța de fond în mod netemeinic a reținut faptul că situația de fapt menționată în rechizitoriu s-ar baza pe probe indirecte respectiv doar declarațiile martorilor T.C. și B.G., declarațiile inculpaților care au recunoscut în data de 19 ianuarie 2013 săvârșirea faptei, dar și că în perioada 20 decembrie 2013 - 13 ianuarie 2013 au sustras 150 m cablu de telecomunicații, considerând că acestea nu sunt suficiente.

De asemenea în mod netemeinic instanța de fond a avut în vedere la stabilirea nevinovăției inculpaților, faptul că inculpatul T.l. a declarat că a fost lovit în sediul postului de poliție Poiana Mare, fapt ce ar fi fost confirmat de martorul M.I., care a observat urme de violență pe palme și corp.

În

fapt, prima instanță înlătură declarația martorului T.l. considerând, fără a expune aceasta în mod explicit, că declarația acestui inculpat este nelegal obținută, fără a pune în discuție înlăturarea acestei probe.

Curtea a constatat că proba respectivă, declarația martorului T.l., nu poate fi înlăturată în maniera în care a procedat prima instanță, în condițiile în care nu a fost dovedită săvârșirea unei infracțiuni de către agenții de poliție, inculpatul neformulând plângere penală în acest sens, iar o declarație a unui martor care nu a observat în mod direct momentul în care ar fi fost lovit inculpatul nu poate înlocui cercetarea penală a unei asemenea acuzații aduse agenților de poliție.

Reanalizând probele administrate în cursul urmăririi penale, al cercetării judecătorești în primă instanță și al cercetării judecătorești din apel, Curtea a reținut că din coroborarea acestora rezultă săvârșirea de către inculpați a faptelor menționate în rechizitoriu, nefiind fondată apărarea acestora conform căreia au recunoscut săvârșirea unei infracțiuni pentru care au fost deja condamnați, dar nu au săvârșit faptele menționate în rechizitoriu.

Astfel, conform procesului-verbal din 18 ianuarie 2013 inculpații au fost surprinși în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013 în timp ce aveau în autoturismul cu care se deplasau, două bomfaiere cu pânză de metal, pe care se observa pilitura metalică de culoare roșiatică, precum și particule din plastic de culoare neagră, un levier metalic din fier forjat în lungime de 45 cm, pe care se aflau urme de

pământ umed, o pereche de mănuși, ambalată în pungă de plastic și o pereche de mănuși ude și cu urme de pământ.

După identificarea celor 5 inculpați în apropierea unei guri de canal aparținând SC R. SA, în prezența martorului B.G., toți cei cinci inculpați au dat declarații în fața organelor de poliție de la Secția x Poliție Poiana Mare în care au recunoscut faptul că în luna decembrie 2012 și prima parte a lunii ianuarie 2013, acționând împreună, au sustras cablu telefonic din canalele subterane de pe raza comunei Golenți și au încercat să sustragă în același mod cablu telefonic în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013, moment în care au fost surprinși de agenții de poliție.

În

aceleași declarații, inculpații au indicat faptul că au vândut cablul sustras unei persoane din municipiul Băilești.

Aceste declarații se coroborează cu declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul M.G., care a indicat faptul că în luna decembrie 2012 și luna ianuarie 2013, inculpatul B.L. împreună cu fratele său și alți doi tineri i-au oferit spre cumpărare deșeuri de cupru și plumb, arătând totodată faptul că îl cunoștea pe inculpatul B.L. ce lucrase la societatea sa. A mai arătat martorul că și-a dat seama că deșeurile provin din cabluri care au fost arse, dar inculpatul B.L. l-a asigurat că le-a găsit pe câmp.

De asemenea prezența inculpaților în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013 în apropierea unei guri de canal prin care se face accesul la cablul telefonic, pe raza comunei Golenți, este confirmată de martorul T.C., care a indicat în cursul urmăririi penale faptul că a observat, cu scurt timp înainte de apariția autospecialei de poliție, autoturismul marca P. folosit de inculpați la comiterea furturilor și doi tineri lângă o gură de canal și alți tineri lângă autoturism, care au avut o atitudine agresivă față de el în momentul în care a încercat să discute cu ei. De asemenea, martorul T.C. a recunoscut din planșele foto prezentate de organele de poliție, pe inculpații B.L., R.F., T.I., recunoașterea fiind făcută în prezența martorului asistent B.E.

Trebuie observat faptul că martorul T.C., în declarația dată în cercetarea judecătorească făcută de instanța de apel, a arătat că declarația sa din timpul urmăririi penale a declarat ce a văzut în acel moment, fără a fi obligat să dea declarații într-un anumit sens.

Curtea a reținut că deși inculpații nu au fost surprinși în timp ce încercau să înlăture capacul de acces la canalul cu cabluri de comunicații, fiind opriți de agenții de poliție în trafic la câteva sute de metrii de locul unde îi observase martorul T., aceștia au oprit autoturismul în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013 lângă un astfel de capac de acces, au încercat să înlăture capacul și au încetat activitatea infracțională după ce au fost observați de martorul T.C.

Faptul că au încercat să înlăture capacul de acces este demonstrat de faptul că zăpada era înlăturată de pe capacul de acces, coroborat cu faptul că instrumentele pe care le-au folosit pentru aceasta, respectiv levierul metalic și mănușile prezentau urme de pământ umed.

Ori prin deplasarea celor cinci inculpați cu autoturismul în apropierea unei guri de acces la unul din canalele cu cabluri de comunicații, încercarea de înlăturare a capacului de acces, chiar nereușită, constituie o tentativă la infracțiunea de furt calificat, în timpul nopții și prin efracție.

Curtea a constatat că declarațiile date de inculpați în faza actelor premergătoare, deși sunt date înainte de începerea urmăririi penale, nu sunt lipsite de valoare probatorie, coroborându-se cu declarația martorului M.G., din cursul urmăririi penale și declarațiile martorilor T.C. și B.G.

O altă probă, total ignorată de prima instanță, o reprezintă procesul verbal de conducere în teren din data de 19 ianuarie 2013 și planșele fotografice atașate, în care se menționează și se observă faptul că inculpații i-au condus pe agenții de poliție și le-au indicat acestora 3 locații în care au săpat șanțuri și sustras cabluri telefonice, procesul verbal fiind semnat de toți inculpații, care în acel moment aveau doar calitatea de făptuitori nefiind începută urmărirea penală.

Acest proces-verbal din etapa actelor premergătoare constituie un mijloc de probă însușit de inculpați prin semnarea lui fără obiecții, ce avea calitatea de făptuitori în acel moment.

În

aceste condiții, chiar dacă ulterior inculpații au adoptat o atitudine de negare privind săvârșirea faptelor prezentate în rechizitoriu, simpla negare a săvârșirii faptelor nu este suficientă pentru a dovedi nevinovăția lor, atâta timp cât probele administrate, prezentate anterior în cuprinsul prezentelor considerente, dovedesc săvârșirea faptelor prezentate în rechizitoriu:

Curtea a reținut faptul că nici declarația martorului M.G. dată în cursul cercetării judecătorești în primă instanță nu este sinceră, atâta timp cât aceasta este total opusă celei din cursul urmăririi penale, fără a se oferi o explicație plauzibilă a motivului schimbării totale a declarației din cursul urmăririi penale, atâta timp cât în cursul urmăririi penale a dat o declarație detaliată, pe care și-a însușit-o prin semnare, iar în fața instanței nu a indicat faptul că ar fi fost supus la presiuni de agenții de poliție sau i-ar fi fost sugerată declarația.

Instanța de apel a reținut astfel că din probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății rezultă faptul că inculpații R.F., B.L., B.V.M., M.F. și T.I., în perioada 20 decembrie 2013 – 13 ianuarie 2013, s-au dotat cu unelte (cazmale, lopeți și bomfaiere) și, pe timp de noapte s-au deplasat de două ori cu autoturismul inculpatului T.l. pe raza comunei Golenți unde au săpat un șanț de lângă DN 55A și au sustras 156 m cablu de telecomunicații ce aparține SC R. SA, iar deșeul rezultat l-au vândut martorului M.G., iar în seara zilei de 18 ianuarie 2013, s-au hotărât din nou să sustragă cablu de telecomunicații de pe raza comunei Golenți, s-au dotat cu un levier, două bomfaiere și mănuși de protecție aparținând inculpaților B.L. și T.l. și au plecat cu autoturismul celui din urmă spre comuna Golenți.

Pe drum, însă aceștia s-au răzgândit hotărând să nu mai sustragă cabluri de la Golenți, ci din comuna Ghidici.

În

comuna Ghidici, inculpații T.I., B.L. și M.F. au rămas în autoturism pentru a asigura paza, iar inculpații R.F. și B.V.M. au coborât din autoturism și, după ce au îndepărtat zăpada de pe capacul unui cămin de vizitare, în timp ce se pregăteau să ridice capacul cu levierul au fost surprinși de martorul T.C., care conducea un autoturism și a oprit crezând că în autoturismul cu care se deplasau inculpații se aflau persoane cunoscute, motiv pentru care și-au întrerupt activitatea infracțională, s-au deplasat la autoturism și toți cinci s-au deplasat spre comuna Rast fără să mai sustragă cablul.

După circa 900 m, organele de poliție au oprit autoturismul pentru control, în prezența martorului B., în autoturism fiind identificate instrumentele cu care inculpații se dotaseră pentru a sustrage bunuri.

Nu este fondată susținerea inculpaților conform căreia au recunoscut doar săvârșirea unei fapte similare, în noaptea de 17 din 18 ianuarie 2013 și nu în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013, pentru această faptă fiind deja condamnați.

Faptul că inculpații ar fi fost deja condamnați pentru săvârșirea unei fapte similare în noaptea de 17 din 18 ianuarie 2013 nu influențează modul de soluționare al prezentei cauze, care se referă la perioada 20 decembrie 2012 - 13 ianuarie 2013 și 18 din 19 ianuarie 2013, săvârșirea faptelor în această perioadă fiind demonstrată de probatoriul administrat în cauză.

Cum fapta din 18 din 19 ianuarie 2013 a rămas în faza de tentativă, aceasta se va absorbi în forma consumată a infracțiunii de furt calificat în formă continuată săvârșită în perioada 20 decembrie 2012 - 13 ianuarie 2013.

În

raport de intrarea în vigoare a unui nou C. pen., la data de 01 februarie 2014, Curtea, în baza art 5 C. pen., a examinat legea penală mai favorabilă, comparând normele legale C. pen. din 1969 cu normele C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014.

Instanța de apel a constatat că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen.

Întrucât

persoana vătămată este aceiași persoană, SC R. SA, instanța constată că sunt întrunite și conform C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014 condițiile pentru reținerea formei continuate a infracțiunii de furt calificat, fiind evident că inculpații au acționat în perioada menționată în rechizitoriu cu aceiași rezoluție infracțională.

Sub aspectul tratamentului sancționator al formei continuate a infracțiunii, Curtea a constatat că dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. sunt legea penală mai favorabilă, întrucât prevăd posibilitatea aplicării unui spor facultativ de 3 ani închisoare, în timp ce art. 42 C. pen. din 1969 rap. la art 34 C. pen. din 1969, prevede posibilitatea aplicării unui spor facultativ de 5 ani închisoare.

Cum la săvârșirea infracțiunilor au participat de fiecare dată cei cinci inculpați, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 77 lit. a) C. pen., nemaifiind incidente dispozițiile art. 209 alin. (1) lit a) C. pen. din 1969.

În consecință, legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014, întrucât limitele de pedeapsă sunt mai mici, iar cauzele de agravare a pedepsei sunt facultative, instanța neconsiderând necesar a fi aplicate sporuri de pedeapsă.

Având în vedere aceste considerente privind legea penală mai favorabilă, Curtea în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din 1969 și alin. (3) lit. h) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracțiunea prevăzute de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și 35 alin. (1) C. pen.

Reținând noua încadrare juridică Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an și 8 luni, pentru fiecare dintre inculpați, este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, fiind necesară în același timp executarea acesteia în regim de detenție, dată fiind perseverența infracțională a inculpaților și modul organizat în care au acționat pentru săvârșirea infracțiunilor, periclitarea comunicațiilor telefonice.

În

temeiul art. 67 C. pen. a aplicat fiecăruia dintre cei cinci inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei, iar în baza art. 65 C. pen. va interzice acestora, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Întrucât

din procesul verbal din 18 ianuarie 2013, însușit de inculpați prin semnare, rezultă că inculpații au fost surprinși având în autoturism unelte destinate sustragerii de cabluri de comunicații, confirmate și prin declarațiile date de aceștia în etapa actelor premergătoare, s-a dispus confiscarea acestora.

În

baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul R.F. un bomfaier, cu pânză pentru metal, în lungime de 30 cm, cu mâner din lemn, un levier metalic, din fier forjat, în lungime de 45 cm și diametrul de 14, ridicate de organele de poliție și o pereche de mănuși tricotate.

În

baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul T.I. un bomfaier, cu pânză pentru metal, în lungime de 30 cm, cu mâner din lemn și o pereche de mănuși tricotate, ridicată de organele de poliție.

În

baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.L., o pereche de mănuși tricotate, ridicată de organele de poliție.

În

privința laturii civile a cauzei, instanța a constatat că SC R. SA s-a constituit parte civilă în cauză, prin adresa din 29 ianuarie 2013, cu suma de 6064,18 RON, reprezentând contravaloarea a 156 m cablu, sustras în perioada 20 decembrie 2012 - 13 ianuarie 2013.

Fiind dovedită sustragerea acestei cantități de cablu de comunicații, din patrimoniul părții civile, în temeiul art 19 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 1347

C. civ., instanța a obligat pe inculpați, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 6064,18 RON către partea civilă, reprezentând daune materiale.

În

temeiul art 274 C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații R.F., B.L., B.V.M., M.F. și T.l. la câte 600 RON, cheltuieli judiciare către stat, datorate pentru faza judecății pe fond.

În

temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 400 RON, au fost avansate din fondurile Ministerului de Justiție.

Împotriva deciziei instanței de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a formulat recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a susținut că pedepsele de câte 1 an și 8 luni închisoare, aplicate fiecăruia dintre inculpați sunt sub limita minimă prevăzută de art. 229 alin. (3) lit. h) C. pen., aceea de 3 ani închisoare, așa încât apar ca fiind nelegale.

Prin încheierea nr. 201/RC din 24 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen. s-a admis în principiu recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 483 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova și s-a fixat termen pentru citarea condamnaților.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în recursul în casație formulat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 5 din noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În

cauza de față, inculpații R.F., B.L., B.V.M., M.F. și T.l. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din 1969 și alin. (3) lit. h) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constând în aceea că în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acționând împreună, au sustras cablu telefonic din canalele subterane de pe raza comunei Golenți și au încercat să sustragă în același mod cablu telefonic în noaptea de 18 din 19 ianuarie 2013, moment în care au fost surprinși de agenții de poliție.

În

raport de intrarea în vigoare a unui nou C. pen., la data de 01 februarie 2014, instanța de apel a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) C. pen., faptele pentru care inculpații au fost condamnați având corespondent în art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) din noul C. pen.

În

baza art. 5 alin. (1) C. pen., raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptei ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză, care influențează răspunderea penală a inculpaților, instanța de apel a apreciat că legea nouă creează acestora o situație mai avantajoasă.

Astfel, s-a constatat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) din noul C. pen., cuprinse între 3 și 10 ani închisoare sunt mai mici față de cele prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. din 1969 și alin. (3) lit. h) C. pen., de la 4 la 18 ani închisoare, iar regimul sancționator al infracțiunii continuate prevăzut de art. 35 din noul C. pen. este mai blând față de cel prevăzut de art. 41 C. pen. (1969).

Deși limitele de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) din noul C. pen., sunt de la 3 la 10 ani închisoare, iar în favoarea inculpaților nu s-au reținut circumstanțe atenuante prevăzute de art. 75 C. pen., pedepsele aplicate inculpaților, de câte 1 an și 8 luni închisoare apar ca fiind nelegale.

Aplicând inculpaților pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, în condițiile în care aceștia nu au beneficiat de circumstanțe atenuante, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 483 din 4 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova este fondat și urmează a fi admis, va casa în parte decizia penală atacată și rejudecând, va majora pedepsele principale aplicate inculpaților R.F., B.L., B.V.M., M.F. și T.l. de la 1 an și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.

Va menține pedeapsa complementară aplicată inculpaților și în baza art. 65 C. pen. va interzice acestora, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Se vor anula mandatele de executare a pedepselor emise în cauză și se va dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepselor.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova

împotriva deciziei penale nr. 483 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații R.F., B.L., B.V.M., M.F. și T.l.

Casează în parte decizia penală atacată și, rejudecând:

Majorează pedepsele principale aplicate inculpaților R.F., B.L., B.V.M., M.F. și T.l. de la 1 an și 8

luni închisoare la 3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.

Menține pedeapsa complementară aplicată inculpaților și în baza art. 65 C. pen. interzice acestora, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Anulează mandatele de executare a pedepselor emise în cauză și dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepselor.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații condamnați R.F., B.L., B.V.M., M.F. și T.l. în sumă de câte 40 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2014.