ÎCCJ, decizie (scj.ro #133049)

Cerere de chemare în judecată anulată ca netimbrată. Imposibilitatea suprapunerii remediilor procesuale reglementate de art. 200 din noul Cod de procedură civilă și art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe

Index alfabetic : acțiune în constatare

-regularizarea cererii de chemare în judecată

-cerere de reexaminare

NCPC, art. 200

O.U.G. nr. 80/2013, art. 39

Procedura reglementată de art. 200 C. proc. civ. se referă în mod expres și limitativ la verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată,

analiza preliminară a acesteia cuprinzând și verificarea încadrării sale în cerințele prevăzute de art. 197 care impun condiția ca cererea de chemare în judecată să fie timbrată în mod legal,

menționându-se expres faptul că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrage anularea cererii.

În cazul în care cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată pentru neîndeplinirea obligației de a timbra, stabilită în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, iar partea nu a uzat de prevederile art. 39 alin. (1) din această ordonanță, chestiunea timbrajului nu mai poate fi repusă în discuție în calea de atac de reformare.

Nu se poate reține că procedura prevăzută de art. 200 C. proc. civ. se suprapune cu cea reglementată de O.U.G. nr. 80/2013, cele două proceduri fiind distincte, cu regim juridic diferit conferit de obiectul supus analizei și de momentul procesual în care acestea se pot declanșa, astfel încât aserțiunea recurentei-reclamante cu privire la existența a două remedii procesuale ce se pot desfășura în paralel pentru lămurirea aceleiași chestiuni de drept nu are suport juridic, între cele două proceduri neexistând o relație de complementaritate.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1470 din 22 septembrie 2016

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la data de 14 august 2014, reclamantul A. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC B. SRL (în faliment), în contradictoriu cu: C., D., E. SA, a solicitat instanței să constate că declarațiile autentificate sub nr. 734 din 24 septembrie 2009 și nr. 795 din 6 octombrie 2009 la BNP F. nu au caracterul unui act translativ de proprietate de la B. către C. cu privire la dreptul de proprietate asupra construcției cu destinația de bloc de locuințe colective înscrise în CF 51256-C1 Florești, compus din 2 boxe, 14 apartamente, 1 pod cu terasă, identificate în CF 51256- C1-U53, 51256-C1-U54, 51256-C1-U37, 51256-C1-U38, 51256-C1-U39, 51256-C1-U40, 51256-C1-U41, 51256-C1- U42, 51256-C1-U43, 51256-C1-U44, 51256-C1-U46, 51256-C1-U47, 51256-C1-U48, 51256-C1-U49, 51256-C1-U50, 51256-C1-U51, 51256-C1-U52 Florești, construcție ce este edificată asupra terenului înscris în CF nr. 51256 Florești nr. top. 2253/24 și că aceste declarații nu puteau constitui temeiul pentru intabularea dreptului de proprietate, în cote nedeterminate, în favoarea lui C. cu privire la imobilele anterior descrise, fiind lovite de nulitate absolută, să constate că B. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției înscrise în CF 51256-C1 Florești, ca efect al accesiunii artificiale imobiliare, să dispună rectificarea de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului C. înscris asupra imobilelor descrise la pct. 1 și să dispună anularea încheierilor de CF nr. 96982, nr. 26849 prin care a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâtului C., dispunând revenirea la situația anterioară de CF, prin înscrierea dreptului de proprietate al B., în întregime, asupra tuturor imobilelor mai sus descrise, să dispună radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C. asupra terenului înscris în CF nr. 51256 Florești, nr. top. 2253/24, anularea încheierii de CF de admitere și revenirea la situația anterioară de CF.

Prin sentința civilă nr. 12840 din 4 decembrie 2014, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, care a fost astfel învestit cu soluționarea prezentei cereri.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța a apreciat că toate petitele reclamantei vizează dreptul de proprietate asupra construcției cu destinația de bloc de locuințe colective înscrise în CF 51256-C1 Florești, compus din 2 boxe, 14 apartamente, 1 pod cu terasă, calificând cererea ca fiind o acțiune având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial.

Astfel învestit, Tribunalul Specializat Cluj, prin sentința civilă nr. 1264 din 5 mai 2015 pronunțată în dosarul nr. x/211/2014 a admis excepția nelegalei timbrări a acțiunii.

A anulat acțiunea formulată de reclamanta SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL în contradictoriu cu pârâții C.; D. în calitate de creditor ipotecar.

În pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial se timbrează conform prevederilor art. 3 alin. 1.1, raportat la valoarea obiectului cererii, iar conform art. 20 din același act normativ, acțiunile și cererile în materie de carte funciară, când nu pun în discuție fondul dreptului, se taxează cu 50 lei.

Instanța a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost legal timbrată, astfel că, în ședința publică din data de 3 februarie 2015, s-a pus în vedere reclamantei să indice valoarea dreptului de proprietate asupra construcției indicate în petitele acțiunii, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru, iar ulterior indicării acestei valori, prin rezoluția din data de 15 aprilie 2015, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 43.100 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că nu sunt incidente prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta, prin lichidator judiciar, a formulat cerere de reexaminare, calificată apel prin sentința nr. 1998 din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/211/2014/a1.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel apelantul-reclamant SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL, solicitând admiterea apelului formulat, cu consecința exonerării lichidatorului judiciar de la plata taxei de timbru și trimiterea cauzei spre rejudecare a fondului la Tribunalul Specializat Cluj.

Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 5 octombrie 2015 a admis excepția de litispendență și a reunit dosarul nr. x/211/2014/a1 la dosarul nr. x/211/2014, iar prin decizia nr. 1301 din 5 octombrie 2015 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL împotriva sentinței civile nr. 1264, pronunțată la data de 5 mai 2015 în dosarul nr. x/211/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime.

În fundamentarea acestei decizii instanța a reținut, în esență, că apelanta nu a uzat de dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prin care putea formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, situație în care, în cazul în care nu s-a formulat calea de atac specifică pusă la dispoziție de legiuitor, chestiunea timbrajului nu mai poate fi repusă în discuție în calea de atac de reformare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL.

Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului formulat și casarea deciziei civile nr. 1301/2015 pronunțate în data de 5 octombrie 2015 de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/211/2014.

Consideră recurenta că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC față de faptul că instanța de apel a recurs la aplicarea unei norme străine de speță, respectiv art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Arată recurenta că, raportat la cererile de reexaminare prevăzute în O.U.G. nr. 80/2013, respectiv în noul Cod de procedură civilă, apar neconcordanțe cu privire la obiectul fiecărei cereri de reexaminare în parte, respectiv cererea de reexaminare reglementată de art. 200 din NCPC și cererea de reexaminare reglementată de O.U.G. nr. 80/2013, astfel că în analiza diferențelor dintre cele două instituții trebuie pornit de la mențiunea preliminară că potrivit art. 200 NCPC se instituie o procedură prealabilă de verificare

(„regularizare,,)

a cererii de chemare în judecată care poate fi cenzurată din perspectiva art. 200 alin. (4) și (5) NCPC.

Interpretând sintetic dispozițiile NCPC recurenta arată că partea, prin cererea de reexaminare, poate ataca încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată și pentru anularea acesteia pe motivul netimbrării sau insuficientei timbrări a acesteia, art. 200 NCPC prevăzând că analiza preliminară a cererii de chemare în judecată cuprinde și verificarea încadrării sale în cerințele prevăzute de art. 197 NCPC care impune condiția ca cererea de chemare în judecată să fie timbrată în mod legal, menționând expres faptul că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrage anularea cererii de chemare în judecată, în această ipoteză, se pune problema suprapunerii instituției reglementate de NCPC cu cea reglementată de O.U.G. nr. 80/2013.

Precizează recurenta că în timp ce NCPC vorbește de atacarea încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, O.U.G. nr. 80/2013 vorbește despre atacarea modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, cele două cereri de reexaminare prevăzute de acte normative diferite putând avea același obiect, ambele urmărind recalcularea taxei de timbru și, respectiv, atacarea încheierii care cuprinde anularea cererii de chemare în judecată pentru netimbrare sau pentru insuficientă timbrare.

Consideră, totodată, recurenta că cele două cereri de reexaminare pot fi formulate în momente diferite, împotriva unor acte diferite ale instanței. Astfel, se arată, NCPC prevede că, după analizarea preliminară, instanța dispune prin rezoluție completarea lipsurilor cererii de chemare în judecată, urmând ca, dacă acestea nu sunt îndeplinite, să dispună prin încheiere anularea cererii de chemare în judecată, anulare care ar putea fi fundamentată pe un viciu de timbrare a cererii, sens în care, față de normele legale care reglementează cele două instituții, O.U.G. nr. 80/2013 dă posibilitatea reclamantului să atace această rezoluție în termen de 3 zile de la comunicare, în timp ce NCPC dă posibilitatea reclamantului să atace doar încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată (în 15 zile de la comunicare), chiar dacă în parte pentru aceleași motive și anume, determinarea taxei judiciare de timbru.

În ceea ce privește posibilitatea exercitării ambelor mecanisme procesuale prin care practic se tinde către același rezultat, recurenta arată că, în opinia sa, nu ar exista vreun impediment care să limiteze drepturile reclamantului, considerând că în situația în care reclamantul a exercitat, cum este normal, întâi cererea de reexaminare formulată în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, o posibilă respingere a acestei cereri care va atrage, în situația în care reclamantul nu îndeplinește în continuare cerințele referitoare la timbrarea, anularea cererii de chemare în judecată, împrejurare în care nu operează autoritatea de lucru judecat față de o nouă cerere de reexaminare formulată în temeiul art. 200 alin. (4) NCPC, cele două cereri de reexaminare reglementate de două acte normative distincte nesuprapunându-se, ci completându-se reciproc și dând posibilitatea reclamantului să atace ambele acte ale instanței prin care fie se pune în vedere completarea taxei judiciare de timbru, fie se anulează cererea de chemare în judecată pentru netimbrare sau insuficientă timbrare a cererii de chemare în judecată.

Față de cele arătate, recurenta concluzionează în sensul că lichidatorul judiciar a formulat deja o cerere de reexaminare în temeiul art. 200 NCPC, subliniind că atât apelul, cât și cererea de reexaminare recalificată ulterior ca apel au fost repartizate aceluiași complet.

Mai mult, se arată, prin cererea de rectificare de carte funciară înregistrată de către recurentă, față de B. a fost deschisă procedura de faliment în formă generală în baza Legii nr. 85/2006 la data de 25 septembrie 2012 prin sentința nr. 3519/2012, pronunțată în dosarul nr. x/1285/2011 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj în vederea îndeplinirii atribuțiilor reglementate de art. 116 - 120 din Legea nr. 85/2006, A. având obligația lichidării activelor B. în vederea îndestulării creditorilor acesteia.

Referitor la prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, recurenta învederează faptul că prin cererea introdusă lichidatorul judiciar intenționează reglementarea situației imobilului în speță în cartea funciară, pentru ca acesta să poată fi valorificat în cadrul procedurii de faliment a debitoarei, în vederea despăgubirii creditorilor înscriși la masa credală.

Apreciază că anularea acțiunii a fost una nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor speciale referitoare la scutirea de la plata taxei de timbru a tuturor acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, raportat la art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, făcând trimitere și la jurisprudența pe care o consideră relevantă în materie.

Intimata-pârâtă SC E. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a constatat că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Procedura reglementată de art. 200 C. proc. civ. se referă în mod expres și limitativ la verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată.

Atât încheierea pronunțată în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., cât și cea pronunțată în temeiul alin.(7) al aceluiași text de lege se soluționează, în cadrul unei proceduri speciale, în Camera de Consiliu.

Or, cererea de reexaminare formulată de lichidatorul judiciar a vizat sentința de fond, apelată distinct prin cerere separată, înregistrată sub nr. x/2015, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în ședința publică în cadrul procedurii de drept comun, măsura dispusă de instanță, de recalificare a căii de atac în raport de art. 457 și art. 95 pct. 2 C. proc. civ., fiind necesară și obligatorie.

Așadar, fiind vorba de două proceduri distincte, cu regim juridic diferit conferit de obiectul supus analizei și de momentul procesual în care acestea se pot declanșa aserțiunea recurentei-reclamante cu privire la existența a două remedii procesuale ce se pot desfășura în paralel pentru lămurirea aceleiași chestiuni de drept nu are suport juridic, între cele două proceduri neexistând astfel o relație de complementaritate.

Rămân în discuție, așadar, numai acele critici ce privesc legalitatea deciziei recurate din perspectiva modului în care a fost soluționată problema de drept referitoare la posibilitatea părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru de a supune controlului, în căile de atac de reformare, critici care să vizeze existența obligației de plată a taxei judiciare de timbru decurgând din aprecierea caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Acest aspect a fost tranșat însă prin decizia în interesul legii nr.7 din 8 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 137 din 24 februarie 2015, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, (prin extrapolare art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aplicabil în speță conform principiului „

tempus regit actum

”), partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici prin intermediul apelului sau recursului, aceste argumente fiind avute în vedere și de instanța de apel.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.