ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.09.2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1470/2016

HOTĂRÂRE
22.09.2016
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1470/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1470/2016

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 14 august 2014, reclamantul A. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC B. SRL (în faliment), în contradictoriu cu: C., D., E. SA, a solicitat instanței să constate că declarațiile autentificate din 24 septembrie 2009 și din 6 octombrie 2009 la BNP F. nu au caracterul unui act translativ de proprietate de la SC B. SRL către C. cu privire la dreptul de proprietate asupra construcției cu destinația de bloc de locuințe colective înscrise în CF y Florești, compus din 2 boxe, 14 apartamente, 1 pod cu terasă, identificate în CF y-U53, y-U54, y-U37, y-U38, y-U39, y-U40, y-U41, y-U42, y-U43, y-U44, y-U46, y-U47, y-U48, y-U49, y-U50, y-U51, y-U52 Florești, construcție ce este edificată asupra terenului înscris în CF nr. q Florești, nr. top. z și că aceste declarații nu puteau constitui temeiul pentru intabularea dreptului de proprietate, în cote nedeterminate, în favoarea lui C. cu privire la imobilele anterior descrise, fiind lovite de nulitate absolută, să constate că SC B. SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției înscrise în CF y Florești, ca efect al accesiunii artificiale imobiliare, să dispună rectificarea de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului C. înscris asupra imobilelor descrise la pct. 1 și să dispună anularea încheierilor de CF nr. y1, nr. y2 prin care a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâtului C., dispunând revenirea la situația anterioară de CF, prin înscrierea dreptului de proprietate al SC B. SRL, în întregime, asupra tuturor imobilelor mai sus descrise, să dispună radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C. asupra terenului înscris în CF nr. q Florești, nr. top. z, anularea încheierii de CF de admitere și revenirea la situația anterioară de CF.

Prin Sentința civilă nr. 12840 din 4 decembrie 2014, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, care a fost astfel învestit cu soluționarea prezentei cereri.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța a apreciat că toate petitele reclamantei vizează dreptul de proprietate asupra construcției cu destinația de bloc de locuințe colective înscrise în CF y Florești, compus din 2 boxe, 14 apartamente, 1 pod cu terasă, calificând cererea ca fiind o acțiune având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial.

Astfel învestit, Tribunalul Specializat Cluj, prin Sentința civilă nr. 1264 din 5 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/211/2014 a admis excepția nelegalei timbrări a acțiunii.

A anulat acțiunea formulată de reclamanta SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL în contradictoriu cu pârâții C.; D. în calitate de creditor ipotecar.

În pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial se timbrează conform prevederilor art. 3 alin. (1), raportat la valoarea obiectului cererii, iar conform art. 20 din același act normativ, acțiunile și cererile în materie de carte funciară, când nu pun în discuție fondul dreptului, se taxează cu 50 lei.

Instanța a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost legal timbrată, astfel că, în ședința publică din data de 3 februarie 2015, s-a pus în vedere reclamantei să indice valoarea dreptului de proprietate asupra construcției indicate în petitele acțiunii, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru, iar ulterior indicării acestei valori, prin rezoluția din data de 15 aprilie 2015, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 43.100 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că nu sunt incidente prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta, prin lichidator judiciar, a formulat cerere de reexaminare, calificată apel prin Sentința nr. 1998 din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în Dosarul nr. x/211/2014/a1.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel apelantul reclamantul SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL, solicitând admiterea apelului formulat, cu consecința exonerării lichidatorului judiciar de la plata taxei de timbru și trimiterea cauzei spre rejudecare a fondului la Tribunalul Specializat Cluj.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 5 octombrie 2015 a admis excepția de litispendență și a reunit Dosarul nr. x/211/2014/a1 la Dosarul nr. x/211/2014 iar prin Decizia nr. 1301 din 5 octombrie 2015 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL împotriva Sentinței civile nr. 1264 pronunțată la data de 5 mai 2015 în Dosarul nr. x/211/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime.

În fundamentarea acestei decizii instanța a reținut, în esență, că apelanta nu a uzat de dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prin care putea formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, situație în care, în cazul în care nu s-a formulat calea de atac specifică pusă la dispoziție de legiuitor chestiunea timbrajului nu mai poate fi repusă în discuție în calea de atac de reformare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL.

Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului formulat și casarea Deciziei civile nr. 1301/2015 pronunțate în data de 5 octombrie 2015 de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/211/2014.

Consideră recurenta că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. față de faptul că instanța de apel a recurs la aplicarea unei norme străine de speță, respectiv art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Arată recurenta că, raportat la cererile de reexaminare prevăzute în O.U.G. nr. 80/2013, respectiv în noul C. proc. civ., apar neconcordanțe cu privire la obiectul fiecărei cereri de reexaminare în parte, respectiv cererea de reexaminare reglementată de art. 200 din noul C. proc. civ., și cererea de reexaminare reglementată de O.U.G. nr. 80/2013, astfel că în analiza diferențelor dintre cele două instituții trebuie pornit de la mențiunea preliminară că potrivit art. 200 noul C. proc. civ. se instituie o procedură prealabilă de verificare ("regularizare") a cererii de chemare în judecată care poate fi cenzurată din perspectiva art. 200 alin. (4) și (5) noul C. proc. civ..

Interpretând sintetic dispozițiile noului C. proc. civ. recurenta arată că partea, prin cererea de reexaminare, poate ataca încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată și pentru anularea acesteia pe motivul netimbrării sau insuficientei timbrări a acesteia, art. 200 noul C. proc. civ. prevăzând că analiza preliminară a cererii de chemare în judecată cuprinde și verificarea încadrării sale în cerințele prevăzute de art. 197 noul C. proc. civ. care impune condiția ca cererea de chemare în judecată să fie timbrată în mod legal, menționând expres faptul că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrage anularea cererii de chemare în judecată în această ipoteză, se pune problema suprapunerii instituției reglementate de noul C. proc. civ. cu cea reglementată de O.U.G. nr. 80/2013.

Precizează recurenta că în timp ce noul C. proc. civ. vorbește de atacarea încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, O.U.G. nr. 80/2013 vorbește despre atacarea modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, cele două cereri de reexaminare prevăzute de acte normative diferite putând avea același obiect, ambele urmărind recalcularea taxei de timbru și respectiv atacarea încheierii care cuprinde anularea cererii de chemare în judecată pentru netimbrare sau pentru insuficientă timbrare.

Consideră totodată recurenta că cele două cereri de reexaminare pot fi formulate în momente diferite, împotriva unor acte diferite ale instanței. Astfel, se arată, noul C. proc. civ. prevede că, după analizarea preliminară, instanța dispune prin rezoluție completarea lipsurilor cererii de chemare în judecată, urmând ca, dacă acestea nu sunt îndeplinite, să dispună prin încheiere anularea cererii de chemare în judecată, anulare care ar putea fi fundamentată pe un viciu de timbrare a cererii, sens în care, față de normele legale care reglementează cele două instituții, O.U.G. nr. 80/2013 dă posibilitatea reclamantului să atace această rezoluție în termen de 3 zile de la comunicare, în timp ce noul C. proc. civ. dă posibilitatea reclamantului să atace doar încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată (în 15 zile de la comunicare), chiar dacă în parte pentru aceleași motive și anume, determinarea taxei judiciare de timbru.

În ceea ce privește posibilitatea exercitării ambelor mecanisme procesuale prin care practic se tinde către același rezultat, recurenta arată că, în opinia sa, nu ar exista vreun impediment care să limiteze drepturile reclamantului, considerând că în situația în care reclamantul a exercitat, cum este normal, întâi cererea de reexaminare formulată în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, o posibilă respingere a acestei cereri care va atrage, în situația în care reclamantul nu îndeplinește în continuare cerințele referitoare la timbrarea, anularea cererii de chemare în judecată, împrejurare în care nu operează autoritatea de lucru judecat față de o nouă cerere de reexaminare formulată în temeiul art. 200 alin. (4) noul C. proc. civ., cele două cereri de reexaminare reglementate de două acte normative distincte nesuprapunându-se ci completându-se reciproc și dând posibilitatea reclamantului să atace ambele acte ale instanței prin care fie se pune în vedere completarea taxei judiciare de timbru, fie se anulează cererea de chemare în judecată pentru netimbrare sau insuficientă timbrare a cererii de chemare în judecată.

Față de cele arătate recurenta concluzionează în sensul că lichidatorul judiciar a formulat deja o cerere de reexaminare în temeiul art. 200 noul C. proc. civ., subliniind că atât apelul cât și cererea de reexaminare recalificată ulterior ca apel au fost repartizate aceluiași complet.

Mai mult, se arată, prin cererea de rectificare de carte funciară, înregistrată de către recurenta, față de SC B. SRL a fost deschisă procedura de faliment în formă generală în baza Legii nr. 85/2006 la data de 25 septembrie 2012 prin Sentința nr. 3519/2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1285/2011 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj în vederea îndeplinirii atribuțiilor reglementate de art. 116 - 120 din Legea nr. 85/2006, A. SPRL având obligația lichidării activelor SC B. SRL în vederea îndestulării creditorilor acesteia.

Referitor la prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, recurenta învederează faptul că prin cererea introdusă, lichidatorul judiciar intenționează reglementarea situației imobilului în speță în cartea funciară, pentru ca acesta să poată fi valorificat în cadrul procedurii de faliment a debitoarei, în vederea despăgubirii creditorilor înscriși la masa credală.

Apreciază că anularea acțiunii a fost una nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor speciale referitoare la scutirea de la plata taxei de timbru a tuturor acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, raportat la art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, făcând trimitere și la jurisprudența pe care o consideră relevantă în materie.

Intimata-pârâtă SC E. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Procedura reglementată de art. 200 C. proc. civ., se referă în mod expres și limitativ la verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată.

Atât încheierea pronunțată în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., cât și cea pronunțată în temeiul alin. (7) al aceluiași text de lege se soluționează, în cadrul unei proceduri speciale, în Camera de Consiliu.

Or, cererea de reexaminare formulată de lichidatorul judiciar a vizat sentința de fond, apelată distinct prin cerere separată, înregistrată sub nr. x/2015, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în ședința publică în cadrul procedurii de drept comun, măsura dispusă de instanță, de recalificare a căii de atac în raport de art. 457 și art. 95 pct. 2 C. proc. civ., fiind necesară și obligatorie.

Așadar, fiind vorba de două proceduri distincte, cu regim juridic diferit conferit de obiectul supus analizei și de momentul procesual în care acestea se pot declanșa aserțiunea recurentei-reclamante cu privire la existența a două remedii procesuale ce se pot desfășura în paralel pentru lămurirea aceleiași chestiuni de drept nu are suport juridic, între cele două proceduri neexistând astfel o relație de complementaritate.

Rămân în discuție, așadar, numai acele critici ce privesc legalitatea deciziei recurate din perspectiva modului în care a fost soluționată problema de drept referitoare la posibilitatea părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru de a supune controlului, în căile de atac de reformare, critici care să vizeze existența obligației de plată a taxei judiciare de timbru decurgând din aprecierea caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Acest aspect a fost tranșat însă prin Decizia în interesul legii nr. 7 din 8 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție publicată în M. Of. nr. 137/24.02.2015 prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 1997 (prin extrapolare art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aplicabil în speță conform principiului "tempus regit actum"), partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici prin intermediul apelului sau recursului, aceste argumente fiind avute în vedere și de instanța de apel.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Cluj-Napoca prin lichidator judiciar A. SPRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 1301 din 5 octombrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2016.

Procesat de GGC - CT

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-10-03
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1887/2023
Ședința publică din data de 3 octombrie 2023 Deliberând asupra recursului, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 4 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta
ÎCCJ 2021-12-09
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2681/2021
existența unei cauze ilicite și imorale în privința actelor contestate, nefiind justificată solicitarea de anulare a declarațiilor autentificate sub nr. x/24.09.2009 și nr. y/06.10.2009 la BNP G., precum și a contractului de asociere în par
ÎCCJ 2005-06-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2323/2016
în cauză în calitate de pârâți a lui C. și D., precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. B. din 29 octombrie 2002 încheiat între pârâți ce are ca obiect suprafața de 8370,73 m.p. sit
ÎCCJ 2016-06-28
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1248/2016
ul ce se solicita a le fi restituit, o cerere formulată generic sub forma restituirii tuturor imobilelor ce fuseseră preluate abuziv și care aparținuseră A. neîntrunind exigențele prevăzute de lege. În consecință, cererea reclamantei a fost
ÎCCJ 2025-12-02
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1787/2025
631 din 26.09.2022 emise de BNP E. ca fiind făcute în frauda reclamantelor A., respectiv B. și, pe cale de consecință, indisponibilizarea bunurilor ce fac obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 26.09.2022, respectiv nr. 631 di
Sursă