ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 125/A/2016

Deliberând asupra apelurilor, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 39/F din 17 martie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 6

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata A. la 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. anterior.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 33, 34 C. pen. anterior a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa de 15.000 lei amendă penală aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. anterior și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 215

C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. (1) C. proc. pen. așa cum a fost dispusă prin Decizia penală nr. 2782 din 9 octombrie 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, față de inculpata A.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe aceeași inculpată la 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpată la câte 4.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul în sumă de 600 lei pentru avocatul desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 din 27 decembrie 2012 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor A., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, și a inculpatei B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000, reținându-se, în esență, că inculpata A. i-a dat inculpatului C. suma de 5000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistrații ce vor judeca Dosarul nr. x/95/2011, asupra cărora inculpatul a lăsat-o să creadă că are influență, iar inculpata B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, cu intenție, a ajutat-o nemijlocit pe inculpata A. în activitatea infracțională de cumpărare de influență, prezentându-l acesteia pe inculpatul C., ca pe o persoană cu reală influență asupra magistraților judecători de la Curtea de Apel Craiova, pe lângă care inculpatul ar putea interveni în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabilă inculpatei A., în dosarul penal în care era cercetată, participând la mai multe întâlniri dintre inculpatul C. și inculpata A. și având nenumărate convorbiri telefonice cu cei doi pe tema intervențiilor pe care inculpatul urma să le facă pe lângă judecători în scopul urmărit de inculpata A..

Ulterior, prin Încheierea penală nr. 79/F Curtea de Apel Pitești, pronunțată la data de 16 mai 2013, a disjuns cauza, privind pe cele două inculpate din Dosarul penal nr. x/54/2012 prin care inculpatul C. și alți inculpați au fost trimiși în judecată tot pentru infracțiuni de corupție.

Învestită cu soluționarea cauzei, în ceea ce le privește pe inculpatele A. și B., Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2012, inculpata B., avocat în cadrul Baroului Gorj, a pus-o în legătură pe clienta sa, inculpata A. cu inculpatul C., grefier la Curtea de Apel Craiova, spunându-i inculpatei A. că acesta poate interveni pe lângă judecătorii Curții de Apel Craiova, care făceau parte din completul de judecată învestit cu judecarea Dosarului nr. x/95/2011, în care era inculpată, în scopul obținerii unei pedepse neprivative de libertate, contra unei sume de bani.

Consecvenți înțelegerii inițiale, inculpatul C. și inculpatele A. și B. și-au continuat demersurile ilegale și după ce magistrații Curții de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 107, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2011, a admis apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție, a desființat în parte sentința Tribunalului Gorj și a modificat modalitatea de executare a pedepsei înlăturând aplicarea art. 86

- 86

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca inculpații A. și D. să execute 3 ani închisoare cu detenție.

Astfel, inculpatul C. s-a angajat că va pune la dispoziția inculpatelor o copie de pe motivarea recursului Direcției Naționale Anticorupție și le-a asigurat pe acestea că, în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție vor obține o soluție favorabilă, prin intermediul avocatului E., întrucât acesta, prin prisma calității deținute anterior - judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, poate interveni pe lângă foștii săi colegi.

Pentru această intervenție, inculpatul C. i-a pretins inculpatei A., suma de 5.000 euro, pe care aceasta i-a remis inculpatului, în cursul lunii iulie 2012, în două tranșe, respectiv în data de 03 iulie 2012, contravaloarea în lei a sumei de 2.000 euro, la Popasul "La Nică", situat pe raza comunei Plopșoru, județul Gorj, iar în 06 iulie 2012, suma de 3.000 euro, pe raza municipiului Târgu-Jiu, în zona magazinului G..

Inculpatul C. și inculpatele A. și B. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, susținând că banii primiți de inculpat de la inculpata A. au reprezentat un împrumut.

S-a arătat că apărările acestora au fost infirmate de probele administrate în cauză, atât convorbirile telefonice înregistrate și interceptate, cât și înregistrările audio-video, efectuate cu prilejul supravegherilor operative.

Astfel, din data de 20 iunie 2012 până la 09 noiembrie 2012, între inculpatul C. și inculpatele A. și B. s-au purtat nenumărate convorbiri telefonice de la posturile telefonice cu numărul X1 - C., respectiv X2 - A. și X3 - B., precum și cu avocatul E. de la postul telefonic cu numărul X4. Din conținutul transcrierilor convorbirilor telefonice purtate între aceștia, în intervalul 20 iunie 2012 - 09 noiembrie 2012, a reieșit că înțelegerea acestora nu a vizat niciun împrumut, ci cumpărarea de influență, în beneficiul inculpatei A., pentru ca aceasta să obțină o pedeapsă neprivativă de libertate, după cum urmează:

În convorbirea telefonică din 02 iulie 2012, ora 09:25:22, inculpatul C. o întreabă pe inculpata A. "dacă nu îi este dor de Craiova", spunându-i că trebuie să vină acolo.

În aceeași zi, la ora 13:28:23, inculpatul C. a vorbit și cu inculpata B., care s-a interesat ce treabă are inculpatul cu A., pentru că aceasta s-a speriat, inculpatul asigurând-o pe inculpata B. că o va suna pe A. și o va liniști.

Tot în data de 02 iulie 2012, ora 17:44:04, inculpatul C. a sunat-o pe inculpata A., căreia i-a spus că trebuie să se vadă neapărat a doua zi și să stea liniștită că nu este o chestiune de rău.

În data de 03 iulie 2012, între inculpatul C. și inculpata A. au loc mai multe discuții telefonice, iar cei doi au stabilit să se întâlnească în județul Gorj, la un popas turistic din apropierea localității Izvoare. Cu prilejul acestei întâlniri, care a avut loc în jurul orei 17:00, inculpata A. i-a remis inculpatului C. contravaloarea în lei a sumei de 2.000 euro, aspect confirmat de procesul-verbal de supraveghere operativă, de înregistrările audio-video și planșele foto realizate.

Despre înțelegerea dintre inculpatul C. și inculpatele B. și A. avea cunoștință și soția sa, F., așa cum rezultă din convorbirile telefonice dintre aceștia din 03 iulie 2012, ora 13:39:13, ocazie cu care inculpatul îi spune soției sale, că "am fost sunat de B.", care se află în București, pentru o operație și îi trimite pe cineva că trebuie să rezolve o treabă despre care el a spus că este urgentă și nu mai poate aștepta o săptămână, motiv pentru care el va face jumătate de drum și ea jumătate de drum (ea- fiind inculpata A.), iar în convorbirea telefonică dintre inculpat și soția sa, în aceeași zi, ora 18:17:42, după întâlnirea inculpatului C. cu inculpata A., i-a comunicat soție sale, că: "vreau să-ți spun că B., cred că i-a dat toate instrucțiunile, tot, că (...) sau a pus-o în gardă, că femeia veni pregătită, așa că am banii, stai liniștită(...) așa că rezolvarăm și problema banilor."

Soția i-a spus să rezolve treaba pentru care i-a luat, iar inculpatul i-a spus: "Lasă că e (...) Îți spun eu, lasă! Nu (...) deci sunt ai noștri că mai (...) mai am altceva pentru altcineva. E altă treabă aia. Da?".

În data de 06 iulie 2012, ziua în care inculpatul urma să se întâlnească cu inculpata A. să primească și diferența de bani până la suma de 5.000 euro, între inculpatul C. și inculpata B. a avut loc o convorbire telefonică la ora 08:55:15, ocazie cu care învinuita B. îl întreabă:" Tu știi sigur ce faci? Da?, iar inculpatul C. i-a răspuns - Da. Da. Știu, știu.

În aceeași zi, inculpatul s-a întâlnit cu inculpata A. pe raza municipiului Târgu-Jiu, în zona magazinului G., ocazie cu care inculpata i-a remis suma de 3.000 euro.

După ce a luat banii de la inculpata A., inculpatul C. a avut două discuții telefonice cu soția sa, una la ora 17:08:23, când F. îl întreabă dacă "făcu rost de bani", iar el i-a confirmat, și alta la ora 17:39:11, în care i-a comunicat soției sale că a ieșit din Târgu-Jiu și a terminat, că a dus ce a avut de dus și a luat ce a avut de luat, lucru care o bucură pe soția sa, care îi spune: "Bravo, super tare (...) înseamnă că făcuși ceva", ia el îi răspunde: "Normal că făcui".

Inculpata A. l-a mai sunat pe inculpatul C. în ziua de 06 iulie 2012, după ce se despărțiseră, ocazie cu care l-a întrebat dacă "scrisoarea aia a plecat", iar inculpatul îi răspunde că "Nu", că o duce el.

O altă dovadă a faptului că inculpatul C. a primit banii de la inculpata A. în ziua de 06 iulie 2012, o constituie convorbirea telefonică de la ora 17:43:43, pe care inculpatul a avut-o cu soacra sa, H., ocazie cu care stabilesc "să-i dea banii ăluia" (numitului I.), că vine dinspre Târgu-Jiu și a luat bani.

Curtea a apreciat că apărările inculpatelor B. și A., conform cărora singura înțelegere pe care au avut-o cu inculpatul C. a fost aceea de a le recomanda un avocat bun în penal, care să o reprezinte pe inculpata A. la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu prilejul judecării recursului, din Dosarul nr. x/95/2011, în speță, pe avocatul E., au fost infirmate atât de convorbirile telefonice și de mesajele dintre cei trei, pe care aceștia le-au avut în Craiova și în județul Gorj, la care avocatul E. nu a participat, cât și lipsa delegației avocatului E. la Dosarul nr. x/95/2011, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (în acest sens adresa nr. x/95/2011 din 19 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Astfel, în 27 iunie 2012, inculpatul C., s-a întâlnit cu cele două inculpate la o terasă din incinta supermarketului J., ocazie cu care au discutat, iar inculpatul C. i-a înmânat inculpatei B. un înscris format A4 (vezi proces-verbal de supraveghere operativă, planșe foto și înregistrări video).

Relevantă pentru activitatea infracțională a celor trei, este și întâlnirea pe care inculpatul C. a avut-o cu inculpata A. în data de 13 august 2012, în Craiova, ocazie cu care cei doi au vorbit la telefon cu inculpata B. de pe telefonul mobil al inculpatei A., convorbirea de la ora 18:58:39.

După ce s-au despărțit, atât inculpatul C., cât și inculpata A. au sunat-o fiecare pe inculpata B., pentru a o informa cu privire la modul cum a decurs întâlnirea (convorbire dintre C. și inculpata B., ora 19:10:38; convorbire inculpata A. și inculpata B., ora 19:09:09).

Inculpatul C. s-a întâlnit cu inculpata B. la Curtea de Apel Craiova, în 05 septembrie 2012 și în 06 septembrie 2012, iar cu ocazia acestei ultime întâlniri, i-a remis un înscris.

Atât în cele două zile, cât și anterior, inculpatul C. și inculpatele B. și A. au purtat mai multe convorbiri telefonice, care dovedesc fără echivoc, legătură dintre aceștia: în data de 03 septembrie 2012, ora 09:39:09, convorbire dintre A. și B., ocazie cu care inculpata B. i-a spus inculpatei A.: "deci, trebuie să veniți să vorbim, să ne hotărâm, ce facem, cum facem. Mă rog, nu e deocamdată de agitat, dar e de lucru(...). Și nu știu, cred că o să și contramandăm Craiova, adică nu pe E., deci, E. chiar ne e de foarte mare ajutor, am aflat (...)" și ora 11:18:24, vorbesc despre o întâlnire cu avocatul E. pentru că la Înalta Curte este dezastru (...), în 04 septembrie 2012, ora 09:13:52, în 05 septembrie 2012, orele 09:33:34, 09:46:51, 11:09:16, 11:45:17, 12:57:21, 14:57:23, 14:59:20, iar în 06 septembrie 2012, orele 10:04:52 și 13:08:31, când inculpatul i-a comunicat inculpatei B.: "Luni, când veniți, am și motivele gata".

Despre motivele de recurs din Dosarul nr. x/95/2011, cei doi au discutat și în data de 22 august 2012, ora 09:09:21, ocazie cu care inculpata B. l-a întrebat pe inculpatul C. dacă are motivele de recurs ale parchetului.

Curtea a apreciat că o recunoaștere tacită a participării la activitatea infracțională descrisă mai sus a inculpatei B. este conduita pe care aceasta a adoptat-o în data de 09 noiembrie 2012, când, deși i-a promis inculpatei A. că o va asista la audierile de la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, unde aceasta urma să fie prezentată cu mandat de aducere, nu a mai făcut acest lucru, după ce a aflat de la avocat K. că dosarul în care urma să fie audiată A. îl privea pe inculpatul C..

În discuția telefonică cu avocata K., inculpata B. i-a confirmat inițial acesteia că vine la Craiova, să-și asiste clienta, însă nu a intrat în cauză, ci a așteptat în fața Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împreună cu L., rugând-o pe avocata K. să o asiste, împreună cu avocatul M. pe inculpata A.

În aceeași zi, inculpata B. l-a apelat de mai multe ori pe avocatul E., care nu i-a răspuns, iar la ora 17:15:16, i-a lăsat un mesaj vocal cu următorul conținut: "Bună seara! B. sunt. Dați-mi vă rog, un telefon când puteți".

De asemenea, pe parcursul cercetărilor desfășurate în acest dosar, inculpata B. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și i-a cerut martorei N. să aibă grijă ce va declara la Direcția Națională Anticorupție, pentru că va fi o problemă dacă va fi întrebată ce a fost în plic și să nu indice nume, sfătuind-o pe aceasta ce să declare.

În dovedirea înțelegerii dintre inculpatul C. și inculpatele B. și A. sunt și mesajele și convorbirile telefonice dintre cei trei: din 30 iulie 2012, ora 10:28:07 (inculpata B. către inculpat C., "Răspunde, sunt probleme", din 31 iulie 2012, ora 10:48:07 (discuție dintre inculpatul C. și inculpata A., când aceasta îi reproșează: "Cred că vrei să fac cu inima, să mă îmbolnăvesc cu inima", iar acesta îi spune să stea liniștită că știe despre ce este vorba și să știa că dosarul ei va avea termen la Înalta Curte pe 06 noiembrie 2012), din 31 iulie 2012, ora 10:55:46 (când inculpata A. o sună pe inculpata B. și îi relatează ce a vorbit cu inculpatul la telefon, spunându-i că acesta, "totuși că până la sfârșitul anului, se întâmplă și minunea"), din 05 septembrie 2012, ora 11:42:45 (discuție dintre inculpatele B. și A., când inculpata B. îi comunică celeilalte inculpate că "(...) apăru și ăla astăzi, dar era pe la tribunal, nu m-am mai dus după el. A rămas să vină mai târziu, aici să se întâlnească, să-i spună de dosar, în principal să-l aducă și să ne vedem mâine(...)".

S-a arătat că această situație de fapt, reținută de altfel și în cuprinsul rechizitoriului și nemodificată prin probele administrate în faza de cercetare judecătorească, a fost dovedită prin declarațiile martorilor audiați în cauză, înregistrările convorbirilor și comunicărilor telefonice și în mediul ambiental, precum și procesele-verbale de certificare a acestor convorbiri și comunicări, prin procesele-verbale de percheziție, prin planșele foto realizate, dar și prin declarația martorului C., ce a avut calitatea de inculpat în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză și care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Întrucât legea penală mai favorabilă o constituie dispozițiile Codului penal anterior și Legii nr. 78/2000, instanța de fond a încadrat în drept faptele inculpatelor și a individualizat pedepsele în raport de acestea și nu de noul C. pen., un argument fiind cel referitor la obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, conform Noului C. pen., dar și stabilirea pedepsei rezultante în cazul concursului de infracțiuni, care este mai împovărătoare conform Noului C. pen.

Față de probele administrate în cauză și amplu expuse cu ocazia prezentării situației de fapt, Curtea a considerat că, în drept, fapta inculpatei A. de a-i da inculpatului C. suma de 5000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistrații ce vor judeca Dosarul nr. x/95/2011, asupra cărora inculpatul a lăsat-o să creadă că are influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6

din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia inculpata a fost condamnată.

Fapta inculpatei B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, cu intenție, a ajutat-o nemijlocit pe învinuita A. în activitatea infracțională de cumpărare de influență, prezentându-l acesteia pe inculpatul C., ca pe o persoană cu reală influență asupra magistraților judecători de la Curtea de Apel Craiova, pe lângă care inculpatul ar putea interveni în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabilă inculpatei A., în dosarul penal în care era cercetată, participând la mai multe întâlniri dintre inculpatul C. și inculpata A. și având nenumărate convorbiri telefonice cu cei doi pe tema intervențiilor pe care inculpatul urma să le facă pe lângă judecători în scopul urmărit de inculpata A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia inculpata a fost condamnată.

Contrar opiniei apărării, Curtea a considerat că nu a fost adus niciun argument convingător, în sensul achitării inculpatelor, dimpotrivă, probatoriul administrat în cauză a dovedit cu prisosință săvârșirea infracțiunilor imputate de către inculpate.

S-a apreciat ca fiind relevantă sub acest aspect declarația inculpatului C., care a relatat organelor judiciare despre activitatea infracțională a celor două inculpate, fără a fi considerată această declarație ca fiind un mijloc prin care inculpatul a acceptat orice acuzație pentru a beneficia de reducerea pedepsei.

De notat și faptul că, declarația acestui inculpat are semnificația unei declarații de martor, în prezenta cauză, în ceea ce le privește pe cele două inculpate.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatei A., au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv: gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale până la săvârșirea infracțiunii ce constituie obiectul prezentei judecăți și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, apreciindu-se că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii orientată spre minimul său special și care va fi executată în condiții privative de libertate. S-a apreciat că aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen., anterior, se impune deoarece infracțiunea a fost săvârșită de aceasta în legătură cu un dosar aflat pe rolul unei instanțe de judecată, fiind necesară descurajarea oricărei intervenții în înfăptuirea actului de justiție.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întrucât inculpata este cunoscută cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, în baza art. 33, 34 C. pen. anterior, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa de 15.000 lei amendă penală aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că, a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. anterior și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie, inculpata fiind nedemnă de a exercita dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 215

C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. (1) C. proc. pen. așa cum a fost dispusă prin Decizia penală nr. 2782 din 9 octombrie 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, față de inculpata A., constatând că temeiurile ce au determinat luarea acesteia se mențin.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatei B., au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv: gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatei care a avut calitatea de avocat, nu este cunoscută cu antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special și care va fi executată în condiții privative de libertate. De asemenea, a apreciat că aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen., anterior, se impune deoarece infracțiunea a fost săvârșită de un avocat în legătură cu un dosar aflat pe rolul unei instanțe de judecată, fiind necesară descurajarea oricărei imixtiuni în realizarea actului de justiție.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatei și drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie, inculpata fiind nedemnă de a exercita dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. De asemenea, această inculpată este nedemnă de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Pitești și inculpatele A. și B..

Ministerul Public a criticat hotărârea numai în ceea ce o privește pe inculpata B., solicitând aplicarea și a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., constând în dreptul de a exercita profesia de avocat.

Ambele inculpate au invocat, în esență, faptul că acuzația ce le-a fost adusă constă în cumpărarea influenței pe care inculpatul C. o avea asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova pentru a-i determina pe aceștia să pronunțe o soluție favorabilă, și că nu existe probe care să susțină această învinuire.

Cu ocazia cercetării judecătorești efectuată în apel, Înalta Curte a procedat la ascultarea ambelor inculpate, încuviințând cererea acestora de administrare a probei cu martori în cadrul căreia au fost audiați O., K. și C., precum și proba cu înscrisuri, la dosar fiind depusă împuternicirea avocațială nr. 280333 din 26 septembrie 2012 prin care E. era împuternicit de A. să redacteze motivele de recurs în Dosarul nr. x/95/2011 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, precum și memoriul cuprinzând motivele de recurs.

Totodată, la solicitarea Ministerului Public, a fost ascultat martorul M.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Asupra apelurilor formulate de inculpatele B. și A.:

O primă problemă care a fost invocată prin motivele de apel și care se impune a fi analizată cu prioritate vizează stabilirea faptei ce face obiectul învinuirii aduse celor două inculpate.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată în primul rând o neconcordanță totală între situația de fapt descrisă în hotărâre și cea prezentată în mod sintetic la încadrarea juridică. Astfel, preluând în integralitate conținutul rechizitoriului și fără a se raporta la obiectul judecății astfel cum acesta a fost stabilit în procedura de cameră preliminară, instanța de fond a reținut următoarele:

"În cursul anului 2012, inculpata B., avocat în cadrul Baroului Gorj, a pus-o în legătură pe clienta sa, inculpata A. cu inculpatul C., grefier la Curtea de Apel Craiova, spunându-i inculpatei A. că acesta poate interveni pe lângă judecătorii Curții de Apel Craiova, care făceau parte din completul de judecată învestit cu judecare Dosarului nr. x/95/2011, în care era inculpată, în scopul obținerii unei pedepse neprivative de libertate, contra unei sume de bani.

- 86

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca inculpații A. și D. să execute 3 ani închisoare cu detenție.

Apreciind că probatoriul administrat demonstrează vinovăția ambelor inculpate, instanța de fond a dispus condamnarea acestora reținând că "fapta inculpatei A. de a-i da inculpatului C. suma de 5000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistrații ce vor judeca Dosarul nr. x/95/2011, asupra cărora inculpatul a lăsat-o să creadă că are influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6

din Legea nr. 78/2000; fapta inculpatei B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, cu intenție, a ajutat-o nemijlocit pe inculpata A. în activitatea infracțională de cumpărare de influență, prezentându-l acesteia pe inculpatul C., ca pe o persoană cu reală influență asupra magistraților judecători de la Curtea de Apel Craiova, pe lângă care inculpatul ar putea interveni în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabilă inculpatei A., (...) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000".

În privința obiectului judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Încă din etapa camerei preliminare, în raport de modalitatea de prezentare a situației de fapt în rechizitoriu și de faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, apărarea a invocat neregularitatea actului de sesizare susținând existența unei neconcordanțe între fapta pentru care s-a început urmărirea penală, aceea de cumpărare a influenței grefierului C. asupra judecătorilor de la Curtea de apel Craiova, și cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cea de cumpărare a influenței avută de avocatul E. asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Răspunzând acestor critici, prin încheierea de ședință din 24 martie 2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești a arătat că acuzația adusă inculpatelor prin actul de sesizare constă în cumpărarea influenței grefierului C. asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă, acesta primind în acest scop de la A. suma de 5.000 euro.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a arătat că descrierea concretă a acuzației adusă inculpatelor este făcută la fila 46 a rechizitoriului, unde se reține că "fapta învinuitei A. de a-i da inculpatului C. suma de 5.000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistrații ce vor judeca Dosarul nr. x/95/2011, asupra cărora inculpatul a lăsat-o să creadă că are influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6

din Legea nr. 78/2000; iar fapta învinuitei B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, cu intenție, a ajutat-o nemijlocit pe învinuita A. în activitatea infracțională de cumpărare de influență, prezentându-l acesteia pe inculpatul C., ca pe o persoană cu reală influență asupra magistraților judecători de la Curtea de Apel Craiova, pe lângă care inculpatul ar putea interveni în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabilă inculpatei A., în dosarul penal în care era cercetată, participând la mai multe întâlniri dintre inculpatul C. și inculpata A. și având nenumărate convorbiri telefonice cu cei doi pe tema intervențiilor pe care inculpatul urma să le facă pe lângă judecători în scopul urmărit de inculpata A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000". De asemenea, s-a arătat că împrejurarea că organele de urmărire penală s-au sesizat și cu privire la o pretinsă faptă săvârșită de către E. este fără relevanță.

Înalta Curte constată că aspectele statuate de judecătorul de cameră preliminară referitoare la obiectul judecății coincid cu poziția Ministerului Public exprimată prin "Notele scrise referitoare la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală" în care s-a prezentat situația de fapt reținută în sarcina inculpatelor, constând în plata sumei de 5.000 euro pentru cumpărarea influenței pe care inculpatul C. o avea asupra magistraților de la Curtea de Apel Craiova învestiți cu soluționarea Dosarului nr. x/95/2011, dar și cu faptele pentru care s-a început urmărirea penală.

Astfel, prin rezoluția din 9 noiembrie 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Craiova a început urmărirea penală față de A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 6

din Legea nr. 78/2000, în fapt reținându-se că în cursul lunii iulie 2012, aceasta "a oferit învinuitului C., grefier la Secția I civilă a Curții de Apel Craiova, suma de 5.000 euro pentru ca acesta să intervină pe lângă judecătorii care făceau parte din completul de judecată investit cu judecarea Dosarului nr. x/95/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova în care era inculpată, în scopul obținerii unei pedepse neprivative de libertate". Totodată, prin rezoluția din 12 decembrie 2012 s-a început urmărirea penală față de B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență în forma de participație a complicității, prev. de art. 26 rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000, în fapt reținându-se că: "în cursul anului 2012, numita B. a pus-o în legătură pe învinuita A. cu inculpatul C., grefier la Curtea de Apel Craiova, spunându-i învinuitei A. că aceasta poate interveni pe lângă judecătorii Curții de Apel Craiova, care făceau parte din completul de judecată învestit cu judecarea Dosarului nr. x/95/2011, în care era inculpată, în scopul obținerii unei pedepse neprivative de libertate. Pentru această intervenție, inculpatul C. i-a pretins învinuitei A. suma de 5.000 euro, pe care aceasta i-a remis-o inculpatului în cursul lunii iulie 2012, în două tranșe, respectiv în data de 3 iulie 2012, contravaloarea în lei a sumei de 2000 euro, iar în 6 iulie 2012, suma de 3.000 euro".

Ca atare, Înalta Curte reține că acuzațiile aduse inculpatelor vizează oferirea sumei de 5.000 euro pentru cumpărarea influenței pe care o avea C. asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel Craiova care făceau parte din completul de judecată învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/95/2011, în care A. era inculpată, nu și cumpărarea indirectă, prin intermediul lui C., a influenței pe care ar fi avut-o avocatul E. asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub acest aspect atât apărarea cât și Ministerul Public au avut un punct de vedere similar, însă precizările anterioare se impuneau față de modul în care instanța de fond a reținut situația de fapt și a efectuat analiza probatoriului (exclusiv din perspectiva unei eventuale cumpărări a influenței avocatului E. asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, deși a dispus condamnarea inculpatelor pentru cumpărarea influenței martorului C. asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova), chestiunile constituind totodată și critici formulate în apel.

În ceea ce privește probatoriul ce susține această învinuire, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 99 din data de 31 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, în Dosarul nr. x/95/2011, s-a dispus, în procedura recunoașterii vinovăției, condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, iar în baza art. 86

C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Sentința a fost atacată numai de către Ministerul Public, care a criticat, printre altele, modalitatea de individualizare a pedepselor atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare, iar prin Decizia penală nr. 107 din 28 martie 2012, Curtea de apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului, a desființat în parte hotărârea, și, rejudecând, a dispus, în ceea ce privește latura penală, aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, privind interzicerea dreptului de a fi administrator și de a desfășura activități comerciale pe o durată de 2 ani pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), 2, 3 și 5 C. pen. anterior, și, totodată, a înlăturat aplicarea art. 86

- 86

C. pen. anterior, pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât inculpata A. cât și Ministerul Public, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2012, având stabilit prim termen de judecată la data de 06 noiembrie 2012.

În cauză este necontestat de către apărare și este dovedit de probatoriul administrat faptul că martorul C., grefier în cadrul Secției civile a Curții de Apel Craiova, persoană ce se afla în relații relativ apropiate cu inculpata B., a primit de la inculpata A. în două tranșe, la datele de 3 iulie 2012 și 6 iulie 2012, suma de 5.000 de euro.

Având în vedere că primirea banilor a avut loc la un interval de peste 3 luni de la data la care Curtea de apel Craiova soluționase apelul (decizia fiind în defavoarea inculpatei A.), pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență era necesar ca, sub aspect probator, să se demonstreze existența unei promisiuni prealabile făcută de inculpata A., cu ajutorul inculpatei B., grefierului C., în sensul remiterii unei sume de bani în scopul exercitării influenței acestuia asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel Craiova, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă în Dosarul nr. x/95/2011.

Înalta Curte constată că niciuna dintre probele pe care se întemeiază hotărârea de condamnare nu demonstrează existența unei înțelegeri între inculpate și martorul C., premergătoare pronunțării deciziei de către Curtea de Apel Craiova, toate chestiunile analizate de prima instanță vizând exclusiv împrejurări petrecute ulterior soluționării apelului declarat de către Ministerul Public, respectiv în perioada iunie-noiembrie 2012, fără absolut nicio referire la circumstanțele/evenimentele anterioare judecării cauzei.

Astfel, instanța de fond face trimitere la convorbirile telefonice dintre inculpați prin care stabilesc întâlnirea din data de 03 iulie 2012, ce a avut loc între C. și A.; la procesul-verbal de supraveghere operativă din care rezultă că martorul a primit de la inculpata A. contravaloarea în lei a sumei de 2.000 euro; la convorbirile telefonice dintre martor și soția sa, F., în care confirmă primirea banilor; la convorbirile telefonice și la întâlnirea din data de 06 iulie 2012 dintre inculpata A. și martorul C., ocazie cu care inculpata i-a remis suma de 3.000 euro; la convorbirile telefonice ulterioare ale martorului din care rezultă primirea acestei sume de bani; la întâlnirea din data de 27 iunie 2012 ce a avut loc la o terasă din incinta supermarketului J. între martorul C. și cele două inculpate, ocazie cu care acesta i-a înmânat inculpatei B. un înscris format A4; la convorbirea telefonică din 22 august 2012, purtată între B. și martorul C., în cadrul căreia inculpata l-a întrebat dacă are motivele de recurs ale parchetului; la convorbirile telefonice dintre B. cu martorul C. purtate în datele de 05 septembrie 2012 și 06 septembrie 2012, martorul comunicându-i ca are motivele de recurs gata, precum și la întâlnirea din 06 septembrie 2012 între cei doi, în cadrul căreia C., i-a remis un înscris acesteia un înscris.

Făcând propria analiză a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că singurele mijloace de probă care oferă date privind perioada de timp anterioară soluționării Dosarului nr. x/95/2011 de către Curtea de Apel Craiova sunt declarațiile inculpatelor A. și B., precum și ale martorului C..

Inculpatele au negat în mod constant orice înțelegere prealabilă soluționării cauzei cu martorul C. în sensul susținut de Parchet.

Inculpata B. a arătat că, deși era specializată în litigii de drept comercial, a asigurat asistența juridică a inculpatei A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât se afla în relații de prietenie cu aceasta și o cununase. După pronunțarea instanței de apel, având în vedere că soluția se modificase în defavoarea inculpatei, a dorit să se retragă din dosar, întrucât cunoștea "faptul că în asemenea situații clienții sunt nemulțumiți și găsesc o culpă a avocatului. De altfel, a fost și dorința acesteia (s.n. a inculpatei A.), susținând că vrea un avocat de la București." În acest context, în luna mai sau iunie, a luat legătura cu martorul C., grefier la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, pe care îl cunoștea de aproximativ 10 ani (întrucât asigurase asistența juridică a unor cunoștințe ale acestuia), și i-a solicitat să îi înmâneze o copie a hotărârii și a motivelor de recurs formulate de parchet, dar și să îi recomande un avocat care să o reprezinte pe A. în fața Înaltei Curți de Casație și Justiției. "El mi l-a recomandat pe dl avocat E. Am luat legătura cu acesta chiar în aceeași zi, întrucât în momentul în care acesta a primit telefonul de la C. se afla chiar în incinta Curții de Apel. Dl avocat E. a spus că este incompatibil la Înalta Curte de Casație și Justiție și nu poate susține cauza, în schimb poate formula motivele de recurs. La acel moment am discutat că o să îi înmâneze C. motivele de recurs și decizia Curții de Apel. Îmi amintesc că toate acestea s-au petrecut undeva înainte de vacanța judecătorească. La acel moment, hotărârea era redactată, eu personal verificând acest aspect" (...). "Undeva în luna septembrie m-a sunat C. și mi-a spus că a redactat motivele de recurs. A. s-a întâlnit cu acesta, au semnat contractul și i-au fost înmânate motivele de recurs și împuternicirea avocațială. La începutul lunii septembrie, eu l-am căutat și pe dl avocat P., cu care am fost colegă de facultate, întrucât dl avocat E. nu putea să susțină cauza în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acesta mi-a spus că este prea ocupat și că dacă are timp, se va uita în dosar. Problema pe care o aveam noi era legată de latura civilă a cauzei, pe care o consideram greșit soluționată, însă A. nu formulase apel în cauză. Ulterior, dl P. nu a mai văzut dosarul, urmând ca aceasta să își caute alt avocat. Din câte cunosc, a găsit ulterior un alt avocat. Eu nu am fost prezentă la primul termen în dosar".

Referitor la suma de bani pe care inculpata A. i-a dat-o martorului, inculpata B. a susținut că "la sfârșitul lunii iunie 2012, aflându-mă la Curtea de Apel Craiova, m-am întâlnit cu C. pe holul Curții și mi-a solicitat împrumut o sumă de bani pentru că urma să meargă cu fiica sa în Italia pentru un transplant de măduvă. Știam că fata acestuia este bolnavă de mai mulți ani. Eu i-am spus că nu pot să îl împrumut pentru că nu dispun de bani. M-a întrebat dacă îl poate împrumuta dna A., iar eu i-am sugerat să vorbească cu aceasta întrucât eu urma să mă internez în spital la București.

Nu cunosc de unde îl cunoștea inculpata A. pe C. Este posibil să îl fi cunoscut prin intermediul meu, însă, la fel de posibil este să îl fi cunoscut și în altă împrejurare, având în vedere că aceasta a avut mai multe litigii, chiar la secția de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova. Mă refer la firma administrată de inculpată.

La începutul lunii iulie 2012, eu m-am internat în spital la București. Îmi amintesc că am primit un telefon de la dna. A., prin care îmi comunica că a fost contactată de către C., care îi solicita să vină la Craiova.

După ce mi-a cerut suma de bani, eu i-am spus doamnei A. că acesta îi va solicita o sumă de bani, cu titlu de împrumut. Ea m-a întrebat dacă este de încredere, iar eu am răspuns afirmativ.

De faptul că l-a împrumutat am aflat când m-am externat și am înțeles că convenția dintre cele două părți era ca împrumutul să fie restituit în rate și undeva în toamnă. La acea dată se discuta o intrare în vigoare a codurilor, undeva la 1 septembrie 2012 iar eu l-am rugat pe C. să îmi spună dacă primesc vreo circulară în acest sens. El la un moment dat a sunat-o pe dna A. și i-a comunicat că a venit circulara".

Referitor la perioada în care dosarul s-a aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, inculpata a arătat că în dosar erau angajați și alți doi avocați din Craiova, care îl reprezentau pe coinculpatul D., și aceștia s-au ocupat de obținerea de fotocopii și că își amintește că a existat o cerere de amânare a cauzei iar pe portal nu era afișat termenul stabilit, astfel că "aflându-mă într-o altă cauză la Curtea de Apel Craiova am apelat la martorul C., rugându-l să verifice termenul acordat. Aceasta a fost singura discuție purtată cu martorul în legătură cu dosarul mai sus menționat, până la pronunțarea deciziei".

Cu privire la aceleași împrejurări, în esență, concordant cu declarațiile din faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, inculpata A. a arătat în fața instanței de apel următoarele: "(...) întrucât am o societate comercială din 1994, am avut mai multe litigii pe rolul Secției de contencios administrativ și comercial de la Tribunal și Curtea de Apel Craiova. În acest context l-am cunoscut pe C., însă îl știam doar din vedere. Pe de altă parte, eu în mai multe rânduri am condus-o pe inculpata B. la Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea unor alte litigii în care aceasta avea calitatea de apărător. Am procedat în acest fel întrucât B. nu conduce, datorită problemelor de vedere. În aceste circumstanțe, am ajuns să îl și cunosc pe C.

Nu am avut nicio discuție cu C. până la soluționarea dosarului meu la Curtea de Apel Craiova și nici ulterior nu am discutat cu acesta despre acest dosar. Singurul lucru pe care i l-am cerut a fost să îmi recomande un avocat și să îmi comunice încheierile și motivele de recurs ale Parchetului.

În discuțiile avute acesta, de cele mai multe ori, vorbea despre copii, chiar și în discuția ce a avut loc la magazinul J., C. fiind mulțumit de rezultatul obținut de fiica sa la examenul de capacitate.

La începutul lunii iulie, după ce se pronunțase Curtea de Apel Craiova și se schimbase modalitatea de executare a pedepsei, fără legătură cu acest dosar, C. mi-a solicitat sub formă de împrumut o sumă de bani, deoarece fetiței îi era foarte rău și fusese programată la o clinică din Napoli pentru un transplant de măduvă. M-a impresionat, știam situația copiilor și am consimțit să îl ajut, fiind și eu mamă, însă sub formă de împrumut. I-am dat 5000 euro în 2 tranșe, respectiv 2000 euro inițial și m-a rugat apoi să îi dau cât pot. I-am explicat acestuia situația în care mă aflu și eu, faptul că am nevoie de bani pentru angajarea unui apărător la Înalta Curte de Casație și Justiție și că în septembrie este primul termen de judecată. Ca atare, am stabilit ca banii să mi-i ramburseze și în tranșe până în septembrie - noiembrie". Inculpata a arătat că a discutat telefonic cu B., care la acel moment se afla internată în spital, întrebând-o, referitor la C. "dacă este serios și îmi restituie banii, respectiv dacă este o persoană de încredere", răspunsul fiind afirmativ.

"Motivul pentru care am decis să schimb apărătorul pentru Înalta Curte de Casație și Justiție a fost, în primul rând, susținerea inculpatei B., care afirma că nu dorește ca eu să intru la închisoare pe mâna ei și totodată, am sperat că o persoană specializată în penal mă poate ajuta mai mult, în condițiile legii." (...) "M-am consultat cu B. și cu privire la angajarea apărătorului E. De fapt, pe aceasta am rugat-o să îmi găsească un apărător. Am fost prezentă și eu și dna B. la discuția cu dl avocat E., i-am plătit 200 lei pentru redactarea motivelor, mi-a dat delegația, explicându-mi că nu poate susține cauza în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât era incompatibil".

Înalta Curte reține, așadar, că ambele inculpate au negat orice discuție cu martorul C. privind o eventuală influență pe care acesta ar fi avut-o asupra judecătorilor de la Curtea de apel Craiova, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă inculpatei A.

S-a susținut de către Ministerul Public că existența înțelegerii anterioare soluționării Dosarului nr. x/95/2011 de către judecătorii Curții de Apel Craiova rezultă din declarația din 19 decembrie 2012, când inculpatului C. a recunoscut săvârșirea faptelor, dar și declarațiile date de acesta în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, când a fost ascultat în calitate de martor.

Analizând aceste declarații, Înalta Curte constată următoarele:

La data de 10 noiembrie 2012, C., ascultat în calitate de învinuit, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (17 acte materiale), cu referire la acuzația ce i-a fost adusă în legătură cu faptele pentru care sunt trimise în judecată apelantele inculpate, susținea următoarele:

"Pe numita A. o cunosc de circa un an, de când pe rolul Curții de Apel Craiova se judecă apelul în dosarul în care este inculpată, fiind trimisă în judecată de Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Târgu Jiu.

Pe A. am cunoscut-o prin intermediul avocatei acesteia, B., căreia i-am furnizat informații despre dosarul în care A. era inculpată. Pe lângă toate informațiile despre mersul dosarului, m-am angajat față de B.!", să-i pun la dispoziție o copie de pe motivele de recurs pe care le va formula Direcția Națională Anticorupție, în dosarul în care A

§ Cauze similare