ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1551/2016

Decizia nr. 1551/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Soluția instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 8 octombrie 2012 sub Dosar nr. x/2/2012, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Raportului de control din 18 mai 2012, a Deciziei din 4 iulie 2012 și a Încheierii din 20 septembrie 2012 a Curții de Conturi - Departamentul II.

Prin Decizia nr. 5 din 4 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II s-a dispus la pct. II aplicarea următoarei măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora: "6. Stabilirea costurilor aferente serviciilor de asistență tehnică pe perioada lucrărilor pentru secțiunile 2 și 3 și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni din contractul de proiectare și asistență și diminuarea prețului contractului cu contravaloarea acestora".

A reținut Curtea de Conturi în motivarea măsurii, la pct. 1, că majorarea nejustificată cu valoarea estimată de 5.432.520 euro a contractului pentru servicii de proiectare și asistență tehnică încheiat cu firma A. din Germania, prin acceptarea unei oferte neconforme cu documentația descriptivă, a creat astfel condițiile prejudicierii companiei.

Pe parcursul derulării Contractului din 23 octombrie 2007 în valoare de 13.986.163 euro, încheiat între Compania Națională CFR SA și A., prin încheierea Amendamentului nr. 3 din 19 decembrie 2010, valoarea acestuia a fost majorată cu suma de 6.897.000 euro reprezentând servicii suplimentare de proiectare, valoarea maximă a contractului fiind astfel de 20.883.163 euro.

Urmare verificărilor efectuate asupra procedurii de atribuire a acestor servicii suplimentare, s-a constatat faptul că oferta finală considerată de comisia de evaluare ca fiind admisibilă este neconformă cu documentația descriptivă, nerespectându-se prevederile art. 36, pct. 2 lit. a) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Neconformitatea constă în faptul că în amendamentul prezentat de către A. în cadrul ofertei finale și acceptat de Compania Națională CFR SA, la capitolul VII "Alte dispoziții" sunt propuneri care nu corespund cu cerințele din documentația descriptivă - model de amendament.

Cu toate că în contractul inițial au fost prevăzute servicii de asistență tehnică pe perioada lucrărilor și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni, s-a constatat că prin încheierea Amendamentului nr. 3 s-a renunțat la serviciile de asistență tehnică pe perioada lucrărilor pentru secțiunile 2 și 3 și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni, costurile acestora urmând a fi suportate din contractele de lucrări.

În aceste condiții, prețul contractului a fost majorat cu valoarea de 6.897.000 euro aferentă serviciilor suplimentare de proiectare pentru secțiunile 2 și 3, fără a se lua în calcul contravaloarea serviciilor de asistență tehnică a căror finanțare nu mai era asigurată în cadrul contractului.

Din calculele efectuate de către echipa de control a rezultat că valoarea estimată a serviciilor de asistență tehnică pe perioada lucrărilor pentru secțiunile 2 și 3 și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni a căror finanțare nu mai era asigurată din prețul contractului este de 5.432.520 euro.

În consecință, valoarea contractului a fost majorată cu suma de 6.897.000 euro, în condițiile în care prin acceptarea ofertei neconforme și încheierea Amendamentului nr. 3 s-a renunțat la efectuarea unor servicii în valoare estimată de 5.432.520 euro.

Prin renunțarea la serviciile de asistență în valoare estimată de 5.432.520 euro și prin suplimentarea serviciilor de proiectare în valoare de 6.897.000 euro, rezultă că valoarea estimată a serviciilor suplimentare prevăzute în Amendamentul nr. 3 este, în fapt, în sumă de 12.329.520 euro.

Astfel, Compania Națională CFR SA a majorat în mod nejustificat prețul contractului de servicii de proiectare cu valoarea estimată de 5.432.520 euro care reprezintă contravaloarea serviciilor de asistență tehnică la care s-a renunțat prin încheierea Amendamentului nr. 3, creând astfel condițiile prejudicierii companiei.

Având în vedere cele prezentate, valoarea estimată cu care trebuia majorat prețul contractului în urma modificărilor aduse prin prevederile Amendamentului nr. 3 era de 1.464.480 euro.

Contestația părții reclamante CFR a fost respinsă de Comisia din cadrul Curții de Conturi prin Încheierea din 20 septembrie 2012.

Prin Sentința nr. 323 din 9 februarie 2015 Curtea de Apel București a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat în parte Încheierea din 20 septembrie 2012 și Decizia din 4 iulie 2012 emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul II în ceea ce privește măsurile dispuse la punctele I.1 - "Efectuarea demersurilor legale în vederea rambursării anticipate a soldului împrumutului BEI 20777", II.8 - "Stabilirea contravalorii comisioanelor pentru acreditiv plătite în mod necuvenit, luarea măsurilor legale în vederea recuperării acestora și reîntregirea contului "Dobânzi, speze și comisioane" și II.11 - "Luarea măsurilor legale în vederea recuperării sumei de 165.317 euro, reprezentând contravaloarea penalităților calculate și încasate" din dispozitivul Deciziei din 2012, precum și, în limita măsurilor I.1, II.8 și II.11 menționate, în parte. Raportul de control din 18 mai 2012 emis de Curtea de Conturi a României - Departamentul II, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată în condițiile art. 276 C. proc. civ.(1865), a respins în rest acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 republicată, "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".

Din analiza textului legal menționat, Curtea de apel a reținut că, odată cu o constatare de către Curtea de Conturi a unor abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, incumbă autorității publice auditate obligațiile de a stabili întinderea prejudiciului și a dispune măsurile pentru recuperarea acestuia.

Față de formularea normei legale, instanța a dedus că stabilirea întinderii prejudiciului nu se face de către Curtea de Conturi, căreia îi revine doar obligația să argumenteze existența acestuia, ci constituie obligație a autorității publice auditate, a cărei îndeplinire intervine ulterior emiterii deciziei de dispunere măsuri.

Instanța a mai reținut că în cauză, Contractul de finanțare BEI 23.372 în valoare totală de 300 milioane euro a fost ratificat prin Legea nr. 217/2006 pentru ratificarea Contractului de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții și Compania Națională de Căi Ferate CFR SA privind finanțarea Proiectului de reabilitare a liniei de cale ferată Curtici - Simeria, semnat la București la 22 decembrie 2005 și la Luxemburg la 27 decembrie 2005.

Proiectul constă în reabilitarea și modernizarea a 185 km linie feroviară de la Curtici la Simeria, de-a lungul Coridorului IV Paneuropean, în vederea respectării standardelor internaționale și îmbunătățirii fiabilității și vitezelor de circulație. În anul 2008 au fost modificați parametrii tehnici, în sensul creșterii vitezei de circulație la 160 km/h pentru trenurile de călători și 120 km/h pentru trenurile de marfa, pe secțiunile 2 și 3 a liniei de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria, potrivit prevederilor Memorandumului nr. 20 al Guvernului României semnat la data de 09 octombrie 2008.

Costul total al proiectului este de 828.985.000 euro, incluzând cheltuieli ocazionale și dobânda în timpul construcției, impozite și taxe, costul proiectului fiind finanțat și prin contribuția statului de la bugetul de stat și/sau fonduri de 528.985.000 euro (pct. 6 din preambulul contractului, astfel cum figurează în Legea de ratificare nr. 217/2006).

În baza contractului de finanțare, la data de 16 octombrie 2006 a fost încheiat Acordul de împrumut subsidiar între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al României (împrumutat), pe de o parte, Compania Națională CFR SA în calitate de subîmprumutat și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (MTCT), în calitate de minister coordonator al activității Compania Națională CFR SA și ordonator principal de credite, prin care s-a delegat agenției de implementare, Compania Națională CFR SA, întreaga autoritate și responsabilitate în realizarea proiectului și în utilizarea sumelor din împrumut, Ministerul Finanțelor Publice subîmprumutând Companiei Naționale CFR SA suma de 300.000.000 euro reprezentând valoarea împrumutului BEI, în scopul de a finanța proiectul descris în contractul de finanțare.

Prevederile contractului de finanțare au fost modificate, urmare semnării a două amendamente aprobate prin Acordul din 28 octombrie 2008 privind Amendamentul nr. 1 la Contractul de finanțare, respectiv a Amendamentului nr. 2, convenit prin scrisoarea semnată la Luxemburg la 25 februarie 2010 și la București la 21 martie 2010, între Banca Europeană de Investiții, Guvernul României și Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA.

În vederea atribuirii serviciilor de proiectare și asistență tehnică, potrivit prevederilor art. 6, clauza 6.07 din contractul de finanțare, Compania Națională de Căi Ferate CFR SA a demarat la data de 31 septembrie 2006 procedura de licitație deschisă internațională. Urmarea desfășurării licitației, Compania Națională de Căi Ferate CFR SA a încheiat cu firma A. - Germania Contractul din 23 octombrie 2007, "Servicii de proiectare pentru proiectul de reabilitare a liniei de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria, parte componentă a Coridorului IV pan-european, pentru circulația trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, cu finanțare BEI nr. 23.372 (RO)", pentru valoarea maximă de 13.986.163 euro și o perioadă de execuție de 68 luni.

Potrivit prevederilor pct. 5 "Scopul serviciilor" din Anexa II - Termeni de referință, scopul acestui contract a fost următorul: analizarea documentației transmisă de către CFR (studiul de fezabilitate, raportul de audit elaborat de B., studiile geo și topo, etc.) și eventual completarea cu datele necesare pentru elaborarea proiectului tehnic cu studiile și expertizele suplimentare; întocmirea documentației în vederea obținerii certificatului urbanistic și a autorizației de construcție în conformitate cu Legea nr. 50/1991; întocmirea specificațiilor tehnice, a proiectului tehnic și a detaliilor de execuție editate în limba engleză și română; multiplicarea documentației proiectului tehnic și întocmirea documentației de licitație pentru atribuirea lucrărilor; asistență tehnică în timpul licitației și pe parcursul execuției lucrărilor; întocmirea documentației tehnice pentru a monitoriza la timp lucrările; asigurarea managementului de calitate.

Proiectarea și asistența tehnică au fost prevăzute a se executa pe trei secțiuni, astfel: Secțiunea 1 Frontieră - Curtici; Secțiunea 2 Curtici - Arad; Secțiunea 3 Arad - Simeria.

Pe parcursul derulării Contractului din 23 octombrie 2007 prevederile acestuia au fost completate și modificate prin semnarea a trei amendamente, după cum urmează:

- Amendamentul nr. 1 din data de 3 noiembrie 2008 s-a încheiat urmare solicitării firmei A. de a se introduce recuperarea detaliată a plății avansului, ceea ce presupune și modificarea graficului de plăți, iar valoarea totală a contractului a rămas neschimbată;

- Amendamentul nr. 2 din data de 30 octombrie 2009 a introdus studii topografice și geotehnice pentru stația Arad, stație a cărei reabilitare nu a fost prevăzută în studiul de fezabilitate inițial. Astfel, a fost modificat prețul componentelor contractului, sumele fiind realocate în cadrul contractului fără a se majora valoarea acestuia;

- Amendamentul nr. 3 din data de 19 decembrie 2010 a fost încheiat în baza Memorandumului nr. 20 al Guvernului României, semnat la data de 9 octombrie 2008, prin care s-a decis creșterea vitezei de circulație la 160 km/h pentru trenurile de călători și 120 km/h pentru trenurile de marfa, pe secțiunile 2 și 3 a liniei de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria. Pentru atingerea obiectivelor menționate în Memorandumul Guvernului României, fără a mai proceda la scoaterea la licitație a serviciilor de proiectare pentru proiectul tehnic și a detaliilor de execuție pe tronsonul de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria, precum și a consultanței pe perioada de execuție a lucrărilor și garanție, prin încheierea Amendamentului nr. 3, Compania Națională CFR SA a majorat valoarea contractului cu suma de 6.897.000 euro, valoarea maximă a contractului fiind astfel de 20.883.163 euro.

Achiziția serviciilor aferente Amendamentului nr. 3 s-a efectuat prin procedura de negociere fără publicare prealabilă a unui anunț de participare, conform prevederilor art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006.

Din Nota justificativă privind valoarea amendamentului la Contractul de prestări servicii din 23 octombrie 2007 finanțat de BEI, pentru proiectul "Reabilitarea liniei de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European, pentru circulația trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h", rezultă faptul că valoarea serviciilor suplimentare care trebuie executate este în sumă totală de 6.985.200 euro și este defalcată pe următoarele activități: revizuire studiu de fezabilitate: 5.020.000 euro; elaborare proiect tehnic Secțiunea 2 + Secțiunea 3: 1.093.000 euro; elaborare detalii de execuție Secțiunea 2 + Secțiunea 3: 764.200 euro; documentația de licitație Secțiunea 2 + Secțiunea 3: 108.000 euro.

Cu toate că în contractul inițial au fost prevăzute servicii de asistență tehnică pe perioada lucrărilor și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni, s-a constatat că prin încheierea Amendamentului nr. 3 s-a renunțat la serviciile de asistență tehnică pe perioada lucrărilor pentru secțiunile 2 și 3 și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni, costurile acestora urmând a fi suportate din contractele de lucrări.

Cu toate acestea, valoarea contractului nu a fost diminuată cu costurile aferente serviciilor de asistență tehnică pe perioada lucrărilor pentru secțiunile 2 și 3 și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni din contractul de proiectare și asistență care nu vor mai fi suportate în cadrul contractului urmare eliminării acestor servicii prin încheierea Amendamentului nr. 3.

În aceste condiții, prețul contractului a fost majorat cu valoarea de 6.897.000 euro aferentă serviciilor de proiectare pentru secțiunile 2 și 3, fără a se lua în calcul contravaloarea serviciilor de asistență tehnică a căror finanțare nu mai era asigurată în cadrul contractului.

Pornind de la aceste aspecte, Curtea de Conturi a avut în vedere faptul că acest contract de servicii de proiectare și asistență este un contract bazat pe onorarii, așa cum precizează prevederile art. 3 "Valoarea contractului" din Condiții speciale ale contractului, astfel că a procedat la estimarea contravalorii serviciilor care nu mai erau suportate prin prevederile contractuale. Astfel, potrivit ofertei financiare, anexă a contractului, Tabelul "Minimum Staffing Requirements" ("Cerințe minime ale personalului") perioada de execuție a serviciilor a fost defalcată în "Perioada de proiectare și licitație" și "Perioada de asistență pe perioada lucrărilor" (include și perioada de asistență pe perioada de remediere a defectelor). Pentru realizarea obiectului contractului este alocat un număr total de 1.512 luni, din care un număr de 720 luni (47,62%) este alocat pentru "Perioada de proiectare și licitație" și un număr de 792 luni (52,38%) este alocat pentru "asistența pe perioada lucrărilor". Ținând cont de faptul că valoarea remunerației stabilită în contract este de 12.426.950 euro rezultă că, contravaloarea serviciilor aferente "Perioadei de proiectare și licitație" este de 5.917.714 euro și contravaloarea serviciilor aferente "Perioadei de asistență pe perioada lucrărilor" este de 6.509.236 euro. Din graficul de execuție, anexă a contractului, rezultă că pentru serviciile aferente "Perioadei de asistență pe perioada lucrărilor" este alocat un număr de aproximativ 133 de luni, din care aproximativ 22 luni sunt alocate pentru serviciile aferente perioadei de asistență pe perioada lucrărilor pentru secțiunea 1 (servicii care vor fi plătite în cadrul contractului, conform Amendamentului nr. 3). Rezultă astfel că valoarea estimată a serviciilor aferente perioadei de asistență pe perioada lucrărilor pentru secțiunea 1 este de 1.076.716 euro [(6.509.236 euro : 133 luni) x 22 luni]. Din calculele efectuate rezultă că valoarea estimată a serviciilor de asistență tehnică pe perioada lucrărilor pentru secțiunile 2 și 3 și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni a căror finanțare nu mai era asigurată din prețul contractului este de 5.432.520 euro (6.509.236 euro - 1.076.716 euro).

În concluzie, s-a reținut că prețul contractului ar fi trebuit diminuat cu valoarea estimată de 5.432.520 euro reprezentând costurile aferente serviciilor de asistență tehnică pe perioada lucrărilor pentru secțiunile 2 și 3 și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni, servicii care nu mai erau suportate din contract urmare încheierii Amendamentului nr. 3.

În plus, în opinia instanței, calculul estimativ al părții pârâte a fost confirmat și de concluzia raportului de expertiză specialitatea contabilitate, astfel cum a fost întocmit și completat de expert, inclusiv în urma răspunsurilor oferite multiplelor obiecțiuni prezentate de CFR SA și Curtea de Conturi. În acest sens, Curtea de apel a constatat că expertul a indicat suma de 5.413.932,20 euro ca fiind aferentă activităților care au fost cuprinse în Contractul din 2007 și care se efectuează de consultant în cadrul contractului de lucrări, din care: 1.168.207,65 euro perioada de asistență tronson 2; 1.220.596,69 euro perioada asistență tronson 3; 938.832,17 euro perioada de asistență remedierea defectelor tronson 1; 1.001.320,85 euro perioada de asistență remedierea defectelor tronson 2 și 1.084.974,84 euro perioada de asistență remedierea defectelor tronson 3.

Totodată, partea reclamantă însăși a arătat că a calculat o sumă de 4.805.429,30 euro aferentă activităților (serviciilor) scoase din contractul inițial de prestări servicii, ceea ce reprezintă în termeni generali un rezultat apropiat de cel estimat de Curtea de Conturi și determinat de expertul menționat, de natură a confirma existența unui prejudiciu, iar nu a-l infirma.

A subliniat Curtea de apel că suma menționată de Curtea de Conturi ca reprezentând prejudiciu este una estimativă, astfel cum rezultă chiar din actele emise de partea pârâtă, în timp ce stabilirea efectivă a prejudiciului și recuperarea lui incumbă Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA, date fiind dispozițiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 republicată.

Or, în opinia instanței, stabilirea întinderii prejudiciului nu se face de către Curtea de Conturi, ci acesteia îi revine doar să argumenteze existența acestuia, aspect demonstrat în cauza de față.

În ce privește referirile părții reclamante la nivelul maximal de cheltuieli aprobate prin legislația incidentă (3% pentru proiectare și inginerie, 1,5% pentru asistență tehnică), Curtea a subliniat că acesta reprezintă o limită superioară generală a sumelor pentru care pot fi convenite prețuri în contractele de genul celui în discuție, standarde maximale de cost, fără însă a constitui o justificare a oricărui preț acceptat de autoritatea contractantă doar prin simplul fapt al nedepășirii plafonului legal, deoarece revine achizitorului să aibă totodată în vedere și evaluarea reală a serviciilor de contractat, astfel încât prețul efectiv plătit să corespundă nivelului de complexitate a serviciilor vizate.

A mai arătat Curtea că, deși în tabelul Anexa V - Buget corespunzător Amendamentului nr. 3 la contract, sunt detaliate remunerațiile totalizând un cuantum de 6.725.600 euro, Compania Națională Căi Ferate CFR SA nu justifică de ce s-a impus și menținerea remunerațiilor inițiale în cuantum total de 12.426.950,19 euro, astfel cum s-au convenit la data Contractului din 2007, din moment ce o parte din serviciile contractate inițial, respectiv costurile aferente serviciilor de asistență tehnică pe perioada lucrărilor pentru secțiunile 2 și 3 și pe perioada de remediere a defectelor pentru toate cele 3 secțiuni, nu mai erau suportate din acest contract, urmare încheierii Amendamentului nr. 3, ci din cel de lucrări, dispărând deci un număr semnificativ de ore alocate pentru a fi prestate în acest scop de executant, iar ca o consecință logică, și necesitatea onorariilor aferente.

Prin aceeași Decizie nr. 5 din 4 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II s-a dispus la pct. I: "1. Efectuarea demersurilor legale în vederea rambursării anticipate a soldului împrumutului BEI 20777".

Curtea de apel a apreciat ca nefiind legală și temeinică măsura în discuție, urmând a dispune anularea acesteia.

Potrivit art. 1, pct. 1.01 al Contractului de finanțare, ce a fost ratificat prin Legea nr. 516/2001, "Prin acest contract Banca acordă Împrumutatului, iar Împrumutatul acceptă, un credit (denumit în continuare credit) în sumă echivalentă cu 15.000.000 euro (cincisprezece milioane euro), care va fi utilizat exclusiv pentru finanțarea parțială a costurilor Proiectului." Părțile acestui Contract de finanțare, astfel cum rezultă din partea lui introductivă, sunt "România, reprezentată de Ministerul Finanțelor, (…), denumită în continuare Împrumutat, ca prima parte; Banca Europeană de Investiții, (…), ca a doua parte; și Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, ca a treia parte.". [s.n.]

A mai reținut Curtea că potrivit art. 4 din Contract, pct. 4.01, "Împrumutatul va rambursa împrumutul conform graficului de rambursare prezentat în anexa B.", respectiv pct. 4.02 Rambursarea anticipată voluntară - A. "Împrumutatul poate rambursa anticipat integral sau parțial o tranșă în baza unei comunicări scrise (denumită în continuare notificare de rambursare anticipată) în care se specifică suma (suma rambursată anticipat) care urmează să fie rambursată anticipat și data propusă pentru rambursarea anticipată (data rambursării anticipate)". [s.n.]

Din interpretarea clauzelor contractuale menționate, Curtea de apel a constatat că obligația de restituire a împrumutului în raporturile cu BEI incumbă împrumutatului, adică Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice, ceea ce semnifică faptul că revine acestuia aprecierea de a decide dacă să procedeze sau nu la o rambursare anticipată în condițiile clauzei art. 4 din contract. Or, reclamanta nu are calitatea de împrumutat în acest contract de finanțare, astfel că decizia de a proceda la o rambursare anticipată nu îi aparține, motiv față de care nu este fundamentată instituirea de Curtea de Conturi a României în sarcina părții reclamante Compania Națională Căi Ferate CFR SA a obligației de a efectua demersuri legale în scopul rambursării anticipate a împrumutului BEI 20777.

De altfel, ca urmare a unei solicitări adresate de Compania Națională Căi Ferate CFR SA imediat ulterior emiterii Deciziei din 2012, Ministerul Finanțelor Publice, prin Adresa din 30 iulie 2012, nu și-a manifestat un acord în sensul rambursării anticipate a împrumutului.

În plus, a mai reținut Curtea de apel că prin Anexa B a Contractului de finanțare, astfel cum a fost ratificat prin Legea nr. 516/2011, rambursarea acestui împrumut se face în tranșe egale de 5% din valoarea sa, eșalonate în intervalul 25 ianuarie 2006 - 25 iulie 2015, acestea fiind termenele la a căror scadență incumbă debitorului plata ratelor către banca finanțatoare.

În ce privește data de 30 iunie 2006 la care a făcut referire Curtea de Conturi în decizia atacată, instanța a constatat că în forma inițială a Contractului de finanțare, cea neamendată, astfel cum fusese ratificată prin Legea nr. 516/2001, aceasta nu era prevăzută, ci exista la finalul Anexei A la contract mențiunea "Se estimează că proiectul va fi terminat până în luna decembrie 2003." [s.n.]. Ulterior, ca efect al Amendamentului nr. 1 la Contractul de finanțare, aprobat prin H.G. nr. 328/2005, clauza indicată imediat în precedent a fost înlocuită cu cea "Data finală a livrărilor anticipată este 30 iunie 2006." [s.n.]. Din analiza celor două mențiuni, Curtea de apel a dedus că termenele convenite de părți nu sunt formulate de manieră imperativă, ci estimativă, prima formulare a textului indicând expres că momentul limită de implementare a proiectului era unul estimat, orientativ, astfel justificându-se și faptul că în forma amendată nu este prevăzut un termen necondiționat, adică exact cel de 30 iunie 2006, ci s-a prevăzut totodată și mențiunea "(data finală) anticipată", în contextul normativ având sensul de "previzionat/ă", dar nu "impus/ă".

La pct. I.2 din Decizia din 4 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II s-a dispus: "2. Reconstituirea contului special astfel încât acesta să reflecte în orice moment realitatea operațiunilor efectuate din disponibilitățile împrumutului BEI 20777".

Curtea de apel a apreciat ca fiind legale și temeinice măsurile în discuție.

În cauză, este necontestat că partea reclamantă a folosit disponibilitățile neutilizate din împrumutul BEI 20777 în vederea constituirii de depozite bancare.

Totodată, este necontestat că partea reclamantă a folosit suma de 871.850 euro, reprezentând dobândă aferentă finanțării acordate, pentru plata de cheltuieli ce îi incumbau în baza unor proiecte distincte de cel finanțat, astfel cum rezultă și din detalierea operațiunilor emisă de șeful serviciului contabilitate proiecte europene.

Contractul de finanțare BEI 20777 a fost ratificat prin Legea nr. 516/2001 privind ratificarea Contractului de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții și Compania Națională de Căi Ferate CFR SA pentru finanțarea Proiectului de modernizare a căilor ferate, etapa a II-a, semnat la București la 6 noiembrie 2000.

Potrivit art. 1, pct. 1.01 al Contractului de finanțare, "Prin acest contract Banca acordă Împrumutatului, iar Împrumutatul acceptă, un credit (denumit în continuare credit) în sumă echivalentă cu 15.000.000 euro (cincisprezece milioane euro), care va fi utilizat exclusiv pentru finanțarea parțială a costurilor Proiectului.", pentru ca la art. 6, pct. 6.01 să se prevadă că CFR, în numele Împrumutatului, va folosi sumele împrumutului și celelalte fonduri menționate în planul de finanțare descris în preambul exclusiv pentru execuția Proiectului.". [s.n.]

La pct. 4 al expunerii de motive a Contractului de finanțare se prevede că "Împrumutatul a propus inițierea unui proiect (denumit în continuare Proiect) care urmează să fie realizat de CFR și care constă în modernizarea sistemului CFR de vânzare a biletelor și de rezervare a locurilor, precum și a echipamentului de întreținere a căii, după cum se specifică mai detaliat în descrierea tehnică prezentată în anexa A la prezentul contract (denumită în continuare Descrierea tehnică).". [s.n.]

În Anexa A, intitulată "Descrierea tehnică - România - Proiectul de modernizare a căilor ferate, etapa a II-a" s-a prevăzut că "Proiectul a constat în următoarele 3 componente: - un sistem de vânzare a biletelor și de rezervare a locurilor, (…); - 30 de mașini multifuncționale de întreținere a caii, autopropulsate (MSM), (…); - 32 de vehicule pentru întreținerea catenarei (VM-C). (…)".

Părțile acestui Contract de finanțare, astfel cum rezultă din partea lui introductivă, sunt "România, reprezentată de Ministerul Finanțelor, (…), denumită în continuare Împrumutatul, ca prima parte; Banca Europeană de Investiții, (…), ca a doua parte; și Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, ca a treia parte.". [s.n.]

A mai reținut Curtea că potrivit art. 4, pct. 4.01 "Împrumutatul va rambursa împrumutul conform graficului de rambursare prezentat în anexa B.", iar potrivit art. 9, 9.01 parag. 2 "Împrumutatul va plăti integral capitalul, dobânda, comisioanele și alte sume datorate în baza prezentului contract, brut, fără deducerea vreunei impuneri naționale sau locale de orice fel, cu condiția ca, dacă Împrumutatul este obligat prin lege să facă orice astfel de deducere, acesta să majoreze suma de plată către Bancă, astfel încât după deducere suma netă primită de Bancă să fie echivalentă cu suma datorată.". [s.n.] În consecință, sarcina rambursării finanțării incumbă împrumutatului, în timp ce către Compania Națională de Căi Ferate CFR SA a fost delegat dreptul de folosire a sumelor alocate în vederea realizării Proiectului.

Coroborând mențiunile contractului de finanțare, astfel cum a fost amendat, și reținând îndeosebi clauzele indicate mai sus, Curtea a dedus că beneficiarul împrumutului acordat de Banca Europeană de Investiții este Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, acestuia fiindu-i acordată finanțarea, care însă, ca efect al unei delegări de competență, i-a revenit spre folosire Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA circumstanțiat proiectului anume indicat.

Pe cale de consecință, orice alocare de fonduri, atât în principal, dar și cele obținute cu caracter accesoriu ca urmare a acestora, erau destinate a fi folosite în vederea îndeplinirii Proiectului finanțat.

În aceste condiții, a reținut instanța, și regimul juridic al eventualelor dobânzi obținute ca efect al existenței acelor fonduri într-un cont bancar ar trebui să prezinte destinația principalului, adică folosite pentru a executa Proiectul sau a rambursa creditul, nerezultând din analiza cadrului legal privitor la acest Contract de finanțare, astfel cum a fost amendat, că intenția Statului român a fost de a constitui fonduri la dispoziția Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA pentru obținerea altor venituri, care să fie folosite în afara Proiectului finanțat, ci exclusiv în scopul expres nominalizat în Legea nr. 516/2001 și H.G. nr. 328/2005.

În aceste condiții, s-a apreciat că este corectă acea constatare a Curții de Conturi în sensul că soldul contului special reprezintă diferența între sumele trase și cele plătite din împrumut, respectiv suma neutilizată disponibilă din împrumut, dar și că sumele disponibile în conturile speciale din creditele externe guvernamentale au o destinație specială și ca atare orice alte operațiuni sunt interzise.

În ce privește celelalte apărări prezentate de partea reclamantă, acestea implică aspecte de oportunitate în folosirea fondurilor disponibile, însă orice utilizare a acestora în vederea obținerii de beneficii este supusă respectării cadrului legal incident.

Prin Decizia nr. 5 din 4 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II s-a dispus la pct. II: "8. Stabilirea contravalorii comisioanelor pentru acreditiv plătite în mod necuvenit, luarea măsurilor legale în vederea recuperării acestora și reîntregirea contului "Dobânzi, speze și comisioane"."

Referitor la această măsură, Curtea a constatat că la 14 iulie 2005 Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și Banca X au încheiat Convenție privind derularea operațiunilor financiare necesare utilizării fondurilor din creditul extern pentru finanțarea proiectului de modernizare a căilor ferate, etapa a II-a, având ca obiect "derularea prin intermediul băncii a împrumutului prin prestarea de servicii bancare referitoare la deschiderea de conturi speciale, la efectuarea de plăți din împrumut și la orice acțiuni conexe acestor operațiuni" (clauza nr. 1), fiind prevăzut totodată că "Compania Națională de Căi Ferate CFR SA se obligă să plătească comisioanele cuvenite Băncii, pentru operațiunile aferente derulării împrumutului, conform cu anexa nr. 1 atașată la prezenta Convenție. Banca se obligă să plătească dobânda asupra disponibilităților existente în contul special la nivelul la care aceasta o bonifică conform cu anexa nr. 1 atașată la prezenta convenție" (clauza nr. 3). În respectiva anexă sunt identificate tarife/comisioane pentru operațiunile CFR SA în ceea ce privește deschiderea și gestionarea conturilor, mijloacele de plată și multix, în cea de-a doua categorie figurând la pct. 3 - Operațiuni internaționale aferent cărora sunt indicate pentru Acreditive import comisioanele pentru: - emitere/deschidere acreditive import - 0,05%, minim 50 dolar SUA/trimestru; - plata sau negocierea/manipularea documentelor - 0,05%, minim 75 dolar SUA; acceptare/plată diferată - 0,10%, minim 100 dolar SUA.

Ulterior, la data de 17 octombrie 2005, între Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și Banca X este încheiat Contract pentru facilitate de credit, al cărui obiect este în sensul că banca acordă împrumutatului o facilitate de credit în valoare maximă de 8.450.000 euro de la data semnării contractului până la data de 15 ianuarie 2007, ce poate fi utilizată sub forma unui plafon global pentru deschiderea de acreditive de către bancă la solicitarea împrumutatului în baza Contractului de împrumut din 2000 încheiat cu BEI și a contractelor comerciale încheiate de acesta cu terții (clauza II), fiind convenite comisioane după cum urmează: - comision de deschidere acreditiv: 0,15%, min. 100 euro/trimestru; - comision de plată acreditiv: 0,15%, min. 100 euro, max. 2000 euro; - comision de acceptare: 0,15%, min. 100 euro, max. 2000 euro; - comision de modificare acreditiv: 25 euro; - comision pentru discrepanțe: 50 euro; - comision de neutilizare: 25 euro (clauza V).

În vederea efectuării plăților aferente contractelor încheiate pentru derularea Proiectului vizat de Contractul de finanțare, Compania Națională de Căi Ferate CFR SA a utilizat ca metodă de plată la nivelul anului 2005 acreditivul.

Curtea, analizând comparativ cele două convenții invocate de Curtea de Conturi, a observat că nu rezultă că obiectul lor este identic.

De asemenea, instanța de fond a reținut că se aplicau comisioanele aferente contractului pentru facilitate de credit, astfel că măsura este nelegală.

La pct. II.9 din Decizia nr. 5 din 4 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II s-a dispus: "9. Luarea măsurilor legale în vederea recuperării sumei de 158.425 euro reprezentând plata nelegală din fondurile împrumutului BEI a unui echipament care nu a fost prevăzut în contractul de finanțare modificat prin Amendamentul nr. 1 și reîntregirea "Contului special în euro". "

Curtea de apel a apreciat ca fiind legală și temeinică măsura în discuție, astfel cum a fost dispusă de Curtea de Conturi a României, pentru următoarele considerente.

Contractul de finanțare BEI 20777 a fost ratificat prin Legea nr. 516/2001 privind ratificarea Contractului de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții și Compania Națională de Căi Ferate CFR SA pentru finanțarea Proiectului de modernizare a căilor ferate, etapa a II-a, semnat la București la 6 noiembrie 2000.

Potrivit art. 1, pct. 1.01 al Contractului de finanțare, "Prin acest contract Banca acordă Împrumutatului, iar Împrumutatul acceptă, un credit (denumit în continuare credit) în sumă echivalentă cu 15.000.000 euro (cincisprezece milioane euro), care va fi utilizat exclusiv pentru finanțarea parțială a costurilor Proiectului.", pentru ca la art. 6, pct. 6.01 să se prevadă că "CFR, în numele Împrumutatului, va folosi sumele împrumutului și celelalte fonduri menționate în planul de finanțare descris în preambul exclusiv pentru execuția Proiectului.". [s.n.]

Se arată la pct. 4 al expunerii de motive a Contractului de finanțare că "Împrumutatul a propus inițierea unui proiect (denumit în continuare Proiect) care urmează să fie realizat de CFR și care constă în modernizarea sistemului CFR de vânzare a biletelor și de rezervare a locurilor, precum și a echipamentului de întreținere a căii, după cum se specifică mai detaliat în descrierea tehnică prezentată în anexa A la prezentul contract (denumită în continuare Descrierea tehnică)". [s.n.]

În Anexa A, intitulată "Descrierea tehnică - România - Proiectul de modernizare a căilor ferate, etapa a II-a" s-a prevăzut că "Proiectul a constat în următoarele 3 componente: - un sistem de vânzare a biletelor și de rezervare a locurilor, care să reducă în mod semnificativ timpul necesar pentru emiterea de bilete și efectuarea de rezervări fără erori, cum ar fi, de exemplu, rezervarea dublă. Prin sistemul on-line se vor putea face rezervări de la orice casă de bilete; - 30 de mașini multifuncționale de întreținere a căii autopropulsate (MSM), care pot să se deplaseze atât pe calea ferată, cat și pe drumuri și să urce pante abrupte. Aceste mașini vor executa un număr de operațiuni specifice de întreținere a căii, cum ar fi: săpături și curățarea de șanțuri, degajarea vegetației aflate de-a lungul liniei, transportul de materiale de cale, colectarea balastului și alte utilizări; - 32 de vehicule pentru întreținerea catenarei (VM-C). Utilajele VM-C vor fi echipate cu o platformă care se ridică de la 3,5 m la 6,0 m deasupra liniei, un generator electric pentru alimentarea cu energie a utilajelor și cu o macara. VM-C vor fi multifuncționale și vor putea să efectueze în siguranță lucrări pentru catenară în vederea repunerii liniei în exploatare normală într-un timp cât mai scurt.".

Prin H.G. nr. 328/2005 a fost aprobat Amendamentului nr. 1, convenit prin schimb de scrisori semnate la Luxemburg la 20 decembrie 2004 și la București la 6 august 2004 și 24-25 ianuarie 2005 între Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și Banca Europeană de Investiții, la Contractul de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții și Compania Națională de Căi Ferate CFR SA pentru finanțarea Proiectului de modernizare a căilor ferate, etapa a II-a, semnat la București la 6 noiembrie 2000.

Urmare acestui amendament, echipamentele prevăzute inițial au fost înlocuite cu următoarele: - utilaje (excavatoare) multifuncționale cu deplasare pe calea ferată și șosea (16 bucăți); - vagoane specializate pentru încărcat - transportat - descărcat deșeuri ciuruire (15 bucăți); - mașini de profilat prisma de balast cu buncăr încorporat (2 bucăți); - mașină de burat aparate de cale (1 bucată); - trenuri pentru revizia și inspecția podurilor de cale ferată (2 bucăți); - cărucioare defectoscopice pentru șinele de cale ferată (10 bucăți); - mașini de mică mecanizare, din care: *mașină de găurit șine de cale ferată (200 bucăți); *mașină de bulonat - tirfonat (140 bucăți); *mașină de tăiat șină cu disc abraziv (120 bucăți); *mașină de polizat ciuperca șinei (90 bucăți); *set scule electrice și pneumatice portabile pentru revizia și întreținerea tablierelor podurilor de cale ferată (24 bucăți).

În consecință, cu toate că în Contractul de finanțare modificat prin Amendamentul nr. 1 nu se prevede procurarea unui sistem de măsurare a tunelurilor adaptat pe un cărucior, acesta a făcut totuși obiectul contractului încheiat de către Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și D., deși potrivit normelor care guvernau contractul de împrumut partea reclamantă avea dreptul de a folosi sumele alocate exclusiv pentru execuția Proiectului, acesta fiind limitat la achiziția anumitor sisteme și echipamente care nu îl includeau și pe cel în discuție.

În acest context, instanța de fond a reținut că sunt lipsite de relevanță acele apărări prin care reclamanta a susținut o neintervenire a modificării prețului total al contractului sau necesitatea achiziționării acestui echipament, prin prisma unui proiect de finanțare anterior ce nu rezultă a se mai fi realizat. Referitor la apărarea că banca finanțatoare a acordat o viză no objection aferent raportului de evaluare, Curtea a statuat că la baza împrumutului stă un contract de finanțare implicând alături de Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și alte părți, fără însă a reieși din partea tuturor acestora un acord expres la modificarea obiectului Proiectului, astfel cum fusese aprobat prin Legea nr. 516/2001, respectiv amendat prin H.G. nr. 328/2005.

Totodată s-a mai reținut că partea reclamantă nu se găsea într-o relație exclusiv bilaterală cu BEI, că raportul contractual internațional prezenta un caracter multilateral, iar în lipsa dovedirii consimțământului expres al împrumutatului, precum și a celui expres al BEI reflectate într-o formă simetrică celor exteriorizate în Contractul de finanțare și în Amendamentul nr. 1, reclamanta nu a demonstrat că măsura dispusă de Curtea de Conturi este lipsită de temei legal, ci dimpotrivă se impune menținerea acesteia.

În plus, în opinia instanței, cum la baza acestei finanțări stă un mecanism de drept financiar propriu dreptului public, marja de apreciere a părții reclamante este circumstanțiată exclusiv la drepturile sale reieșite în mod expres din Contractul de finanțare, astfel cum fusese amendat, motiv pentru care Compania Națională de Căi Ferate CFR SA putea acționa doar în limita a ceea ce îi era anume permis.

Prin Decizia nr. 5 din 4 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II s-a dispus la pct. II aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia: "10. În cazul nerespectării termenilor conveniți prin Protocolul nr. 12/385 din 26 aprilie 2012 între Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și D., luarea măsurilor legale în vederea recuperării sumei de 75.571,21 euro reprezentând plata nejustificată a 90% din contravaloarea articolelor facturate și nelivrate în sumă de 83.968,01 euro.".

Curtea de apel a apreciat ca fiind legală și temeinică măsura în discuție, căci, după cum a recunoscut chiar partea reclamantă prin concluziile scrise depuse la data de 22 ianuarie 2015, "o parte din aceste articole au fost predate în timpul controlului, iar diferența după efectuarea controlului, potrivit Tabelului 10.10 denumit "(…) Situația predării către Compania Națională de Căi Ferate CFR SA de către firma D. a articolelor decontate și nelivrate.

Totodată, "Prin Protocolul nr. 385 din 26 aprilie 2013 au fost predate defectoscoape MS 1000 cu ultrasunete și încărcătoare cutii transport ușoare pentru seturi, în valoare de 43.634,88 euro (…)".

În consecință, eventuala predare subsecventă de către furnizorul extern a articolelor în litigiu, cu privire la care Curtea de Conturi a dispus luarea de măsuri de către Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, nu este, în opinia instanței, de natură a atrage anularea actului administrativ litigios pentru această cauză, ci poate prezenta relevanță în procedura de verificare a modului de a aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, în acord cu dispozițiile art. 230 și următoarele din Regulamentul aprobat de Plenul Curții de Conturi prin Hotărârea nr. 130/2010, dar un astfel de aspect excede însă obiectului acțiunii de față.

La pct. II.11 al Deciziei nr. 5 din 4 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II s-a dispus: "11. Luarea măsurilor legale în vederea recuperării sumei de 165.317 euro, reprezentând contravaloarea penalităților calculate și neîncasate".

Curtea de apel a apreciat ca nefiind legală măsura în discuție, pentru că luarea de măsuri, așa cum a dispus Curtea de Conturi a României, într-o formulare imprecisă, în vederea recuperării sumei de 165.317 euro, reprezentând contravaloarea penalităților calculate și neîncasate, apare ca fiind lipsită de fundament, deoarece probele administrate atestă atât înregistrarea în contabilitatea Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA a respectivei sume cu titlu de penalități anterior emiterii Deciziei nr. 5/2012, cât și imputarea acesteia în sarcina furnizorului extern prin diminuarea prețului contractual cu valoarea acelor penalități. Câtă vreme a intervenit îndeplinirea obligațiilor co-contractantului prin livrarea bunurilor achiziționate, în favoarea acestuia se naște dreptul la plata prețului integral, deci în mod corespunzător și pentru diferența reținută de CFR SA, astfel că într-o eventuală acțiune judiciară se poate opune intervenirea compensației legale între dreptul vânzătorului la plata diferenței de preț reținute de cumpărător și dreptul acestuia din urmă la plata penalităților de întârziere, ceea ce de altfel a și făcut partea reclamantă prin reținerea din prețul contractual a contravalorii penalităților în discuție.

Prin aceeași Decizie nr. 5 din 4 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II s-a dispus la pct. II aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia: "12. Stabilirea contravalorii serviciilor de instruire și de asistență tehnică decontate de către Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și neprestate de către furnizor potrivit clauzelor contractuale și luarea măsurilor legale în vederea recuperării acestei sume".

Curtea de apel a apreciat ca fiind legală și temeinică măsura în discuție, deoarece, după cum în mod corect a arătat Curtea de Conturi în încheierea de soluționare a contestației, "Plățile efectuate în cadrul contractului încheiat cu firma D. pentru serviciile de asistență tehnică și instruire personal CFR trebuiau să fie justificate prin documente care să ateste prestarea acestor servicii. Informațiile transmise prin e-mail de firma D., după încheierea controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, nu reprezintă documente care să facă dovada că serviciile respective au fost efectuate potrivit prevederilor contractuale".

De altfel, a reținut instanța că nici din cererea de chemare în judecată și nici din poziția procesuală a părții reclamante Compania Națională de Căi Ferate CFR SA pe parcursul desfășurării procedurii judiciare nu a rezultat că aceasta ar fi contestat realitatea omisiunii prestării acestor servicii de asistență tehnică și instruire personal CFR SA de către furnizorul extern, ci doar a făcut referire în acțiune la un document informativ al firmei D. prin care, în cadrul cheltuielilor totale, s-a detaliat cuantumul cheltuielilor aferente respectivelor servicii.

În plus, în opinia Curții, respectivele servicii ar fi fost prestate de furnizorul extern în intervalul 8 octombrie - 17 octombrie 2012, adică după emiterea actului administrativ litigios, respectiv Decizia nr. 5 din 4 iulie 2012, aspect de natură a confirma odată în plus realitatea constatărilor Curții de Conturi.

Or, față de normele specifice în materia sancțiunii nulității actului administrativ, aceasta intervine de principiu ca efect al unor împrejurări anterioare sau, cel mult, concomitente emiterii actului administrativ, al încălcării unor norme legale edictate pentru încheierea sa validă.

În consecință, eventuala executare de către furnizorul extern a serviciilor cu privire la care Curtea de Conturi a dispus luarea de măsuri de către reclamantă nu este de natură a atrage anularea actului administrativ litigios, aceasta fiind o cauză ulterioară emiterii sale, ci poate prezenta relevanță în procedura de verificare a modului de a aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, în acord cu dispozițiile art. 230 și următoarele din Regulamentul aprobat de Plenul Curții de Conturi prin Hotărârea nr. 130/2010, dar un astfel de aspect excede însă obiectului acțiunii de față.

Împotriva Sentinței nr. 323 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs Curtea de Conturi a României și Compania Națională de Căi Ferate CFR SA.

Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, invocând ca temei legal al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., a susținut, în esență, următoarele critici:

I. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborate cu prevederile Legii nr. 516/2001 în baza cărora s-au dispus măsurile de la pct. I.1, II.8 și II.11 din Decizia nr. 5/2012.

Cu referire la măsura dispusă la pct. I.1 din Decizia nr. 5/2012, s-a arătat că aceasta este temeinică și legală întrucât modificarea datei limită după care sumele trase din împrumutul BEI să nu mai poată fi utilizate se putea efectua prin acceptarea de către toate părțile implicate și încheierea unui amendament, nefiind probate aceste aspecte.

Cu privire la măsura dispusă la pct. II.8 din Decizia nr. 5/2012, s-a menționat că prima instanță nu a avut în vedere că pentru operațiunile aferente derulării împrumutului, Compania Națională de Căi Ferate CFR SA era obligată prin convenția de cont special să plătească comisioanele prevăzute în anexa la aceasta.

Cu referire la măsura dispusă la pct. II.11 din Decizia nr. 5/2012, s-a susținut că este corectă constatarea echipei de audit pentru că neonorarea obligațiilor contractuale de către furnizor a fost recunoscută de reclamantă care, urmare a controlului, a înregistrat penalități de întârziere în sumă de 714.219,84 RON (echivalentul a 165.317 euro) calculate în sarcina firmei D.

II. Soluția instanței de fond prin care Cur