ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1297/2016

Decizia nr. 1297/2016 Asupra cauze: de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 aprilie 2016 (înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/62/2015 la data de 28 aprilie 2015, care a declinat competența de soluționare a cauzei conform Sentinței nr. 1201/Ap din 23 octombrie 2015), revizuentul A. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 177/A din 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosar nr. x/62/2013, ca fiind contradictorie cu Decizia civilă nr. 1066/R din 05 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov pronunțată în Dosarul civil nr. x/62/2013/al.

În motivare, s-a arătat că hotărârea atacată conține elemente de fapt și de drept eronate, care nesocotesc obiectul Dosarului nr. x/62/2013 și sunt potrivnice hotărârii anterioare prin care s-a dispus suspendarea cauzei, hotărâre ce a fost atacată cu recurs, făcând obiectul Dosarului nr. x/62/2013/1. Prin hotărârea atacată "se introduce părerea preconcepută" că obiectul dosarului îl constituie cererile de apel, în realitate obiectul acestuia fiind cererea de repunere pe rol a cauzei suspendate prin încheierea pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2013. În acest sens se precizează că cererile de repunere pe rol a cauzei nu intră sub incidența art 248 alin. (1) C. proc. civ., perimarea fiind dispusă în mod nelegal.

În speță sunt aplicabile dispozițiile de ordine publică prevăzute de art. 250 alin. (1) C. proc. civ. iar potrivit art. 252 alin. (3) din același act normativ perimarea nu poate fi ridicată pentru prima dată în instanța de apel. Examinând cererea de revizuire în raport cu excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa. Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricina, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". În acest sens, tripla identitate ca o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport cu dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate". Condiția contrarietății nu este îndeplinită când într-o anumită cauză este exercitată o cale de atac împotriva unei decizii care finalizează litigiul ori împotriva unei încheieri pronunțate în acea cauză pentru care legea prevede o cale de atac separată.

Revizuentul pretinde că Decizia nr. 177/Ap din 19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosarul nr. x/62/2013 este contradictorie cu Decizia nr. 1066/R din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/62/2013/al, însă în cauză nu este îndeplinită condiția existenței triplei identități cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., privind aceleași părți, aceleași obiect și aceeași cauză juridică.

Astfel prin Decizia nr. 1066/R din 05 noiembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. x/62/2013/a1 Curtea de Apel Brașov a respins recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosarul nr. x/62/2013 (prin care se constatase suspendată de drept judecata apelului împotriva Sentințelor civile nr. 492 din 05 aprilie 2013 și nr. 746 din 24 mai 2013 ale Judecătoriei Zărnești pronunțate în Dosar nr. x/3382011 și a încheierilor de ședință din 24 mai 2013, 31 mai 2013). Această decizie a soluționat recursul împotriva unei încheieri prin care s-a întrerupt cursul judecății, pentru care legea prevede posibilitatea atacării cu recurs pe toată durata suspendării, Decizia nr. 1066/R din 05 noiembrie 2014 dezlegând criticile privind măsura suspendării.

Prin Decizia nr. 177/Ap din 19 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/62/2013 de Tribunalul Brașov, secția I civilă, s-au constatat perimate cererile de apel formulate de către apelanții A. și B. împotriva Sentințelor civile nr. 492 din 05 aprilie 2013 și nr. 746 din 24 mai 2013 ale Judecătoriei Zărnești pronunțate în Dosar nr. x/338/2011 și a încheierilor de ședință din 24 mai 2013, 31 mai 2013. Așadar această decizie a analizat și soluționat excepția de perimare invocată din oficiu de către instanță. În atare situație, rezultă că între cele două decizii nu există identitatea de obiect și cauză impusă de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme au analizat aspecte diferite vizând legalitatea măsurii suspendării, respectiv, incidentul perimării, astfel încât cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 177/Ap din 19 februarie 2015 a Tribunalului Brașov, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2016. Procesat de GGC - NN