ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1297/2016

Decizia nr.

1297/2016

Asupra cauze:

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 25 aprilie 2016 (înregistrată inițial pe

rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/62/2015 la

data de 28 aprilie 2015, care a declinat competența de soluționare a

cauzei conform Sentinței nr. 1201/Ap din 23 octombrie 2015), revizuentul

A. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea Deciziei civile nr. 177/A din 19 februarie 2015 pronunțată

de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosar nr. x/62/2013,

ca fiind contradictorie cu Decizia civilă nr. 1066/R din 05 noiembrie 2014

a Curții de Apel Brașov pronunțată în Dosarul civil nr.

x/62/2013/al.

În motivare,

s-a arătat că hotărârea atacată conține elemente de

fapt și de drept eronate, care nesocotesc obiectul Dosarului nr. x/62/2013

și sunt potrivnice hotărârii anterioare prin care s-a dispus

suspendarea cauzei, hotărâre ce a fost atacată cu recurs, făcând

obiectul Dosarului nr. x/62/2013/1.

Prin

hotărârea atacată "se introduce părerea

preconcepută" că obiectul dosarului îl constituie cererile de apel,

în realitate obiectul acestuia fiind cererea de repunere pe rol a cauzei

suspendate prin încheierea pronunțată în ședința

publică din 27 noiembrie 2013. În acest sens se precizează că

cererile de repunere pe rol a cauzei nu intră sub incidența art 248

alin. (1) C. proc. civ., perimarea fiind dispusă în mod nelegal.

În

speță sunt aplicabile dispozițiile de ordine publică

prevăzute de art. 250 alin. (1) C. proc. civ. iar potrivit art. 252 alin.

(3) din același act normativ perimarea nu poate fi ridicată pentru

prima dată în instanța de apel.

Examinând

cererea de revizuire în raport cu excepția de inadmisibilitate

invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară

raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată

următoarele:

Revizuirea reprezintă

acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se

vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de

fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea

unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave

pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice

civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai

în cazuri strict determinate.

Pe de

altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important

pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au

făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată

chiar în substanța sa.

Motivele de

revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun,

pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de

admisibilitate a cererii de revizuire.

Potrivit art.

322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă

există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate".

Revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă doar dacă sunt

întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor

hotărâri judecătorești definitive, hotărârile

judecătorești în cauză să fie potrivnice și să

existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe

autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin

cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași

pricina, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se

încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce

semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri

reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității

lucrului judecat".

În acest

sens, tripla identitate ca o condiție de admisibilitate a cererii de

revizuire, trebuie analizată în raport cu dispozițiile art. 1201 C.

civ., conform căruia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între aceleași părți, făcute de ele

și în contra lor în aceeași calitate".

Condiția

contrarietății nu este îndeplinită când într-o anumită

cauză este exercitată o cale de atac împotriva unei decizii care

finalizează litigiul ori împotriva unei încheieri pronunțate în acea

cauză pentru care legea prevede o cale de atac separată.

Revizuentul

pretinde că Decizia nr. 177/Ap din 19 februarie 2015 pronunțată

de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosarul nr. x/62/2013

este contradictorie cu Decizia nr. 1066/R din 05 noiembrie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/62/2013/al, însă în

cauză nu este îndeplinită condiția existenței triplei

identități cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., privind

aceleași părți, aceleași obiect și aceeași

cauză juridică.

Astfel prin

Decizia nr. 1066/R din 05 noiembrie 2014 pronunțată în Dosar nr.

x/62/2013/a1 Curtea de Apel Brașov a respins recursul declarat de pârâtul

A. împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2013

pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în

Dosarul nr. x/62/2013 (prin care se constatase suspendată de drept

judecata apelului împotriva Sentințelor civile nr. 492 din 05 aprilie 2013

și nr. 746 din 24 mai 2013 ale Judecătoriei Zărnești

pronunțate în Dosar nr. x/3382011 și a încheierilor de

ședință din 24 mai 2013, 31 mai 2013).

Această

decizie a soluționat recursul împotriva unei încheieri prin care s-a

întrerupt cursul judecății, pentru care legea prevede posibilitatea

atacării cu recurs pe toată durata suspendării, Decizia nr.

1066/R din 05 noiembrie 2014 dezlegând criticile privind măsura suspendării.

Prin Decizia

nr. 177/Ap din 19 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/62/2013

de Tribunalul Brașov, secția I civilă, s-au constatat perimate

cererile de apel formulate de către apelanții A. și B. împotriva

Sentințelor civile nr. 492 din 05 aprilie 2013 și nr. 746 din 24 mai

2013 ale Judecătoriei Zărnești pronunțate în Dosar nr.

x/338/2011 și a încheierilor de ședință din 24 mai 2013, 31

mai 2013.

Așadar

această decizie a analizat și soluționat excepția de

perimare invocată din oficiu de către instanță.

În atare

situație, rezultă că între cele două decizii nu există

identitatea de obiect și cauză impusă de dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme au analizat aspecte diferite vizând

legalitatea măsurii suspendării, respectiv, incidentul

perimării, astfel încât cererea de revizuire va fi respinsă, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva Deciziei nr. 177/Ap din 19 februarie 2015 a Tribunalului Brașov,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 iunie 2016.

Procesat

de GGC - NN