ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1095/2016

Decizia nr. 1095/2016 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 martie 2014, reclamantul A. a solicitat obligarea Statului român, prin B. la plata sumei de 20.000.000 euro cu titlu de daune morale pentru suferințele psihice cauzate tatălui său, C., ca urmare a arestării sale pe nedrept, respectiv la plata sumei de 30.000.000 euro daune materiale reprezentând prejudiciu produs tatălui său prin pierderea hotelului D. Timișoara, a unui apartament situat în Timișoara, a pensiei și salariului în perioada 19 noiembrie 2001 - până la decesul acestuia. Totodată, a pretins cheltuieli de judecată în urma desfășurării procesului penal, și anume onorariul apărătorului și cel al expertizelor efectuate în cursul urmăririi penale, precum și în judecata de fond și apel.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 și 1003 C. civ. În ședința publică de la 11 septembrie 2014, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pe aspectul daunelor morale, potrivit celor consemnate în încheierea de la acea dată. Prin sentința civilă nr. 177 din 5 februarie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea promovată de reclamant, privind plata daunelor materiale. Prin Decizia nr. 66/A din 8 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței de fond. În ședința publică din 07 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în complet de divergență, a decis că speței îi sunt aplicabile prevederile art. 504-506 C. proc.

pen., care constituie dispoziții speciale în materia formulării de cereri pentru despăgubiri generate de arestarea pe nedrept a unei persoane. Împotriva Deciziei nr. 66/A din 8 februarie 2016 a Curții de Apel București, a declarat recurs reclamantul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 martie 2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris aflată la fila 1 din dosarul de recurs. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., acesta fiind comunicat părților pentru a putea depune puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere asupra raportului, arătând faptul că hotărârea pronunțată de curtea de apel este supusă recursului, litigiul fiind pronunțat într-o acțiune evaluabilă în bani de peste 500.000 lei, ce are ca temei răspunderea civilă delictuală (art. 998 C. civ.). Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Decizia nr. 66/A din 08 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, este o hotărâre definitivă, care nu este supusă căii de atac a recursului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ,,sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.” În completare, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare nu sunt supuse recursului. De asemenea, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ,,nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” În ședința publică din 07 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în complet de divergență, a decis că speței îi sunt aplicabile prevederile art. 504-506 C. proc. pen., care constituie dispoziții speciale în materia formulării de cereri pentru despăgubiri generate de arestarea pe nedrept a unei persoane.

Astfel, cauza de față are ca obiect o acțiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite în procesul penal, fiind aplicabile dispozițiile speciale în materie, art. 504-506 C. proc. pen., în raport cu normele generale care guvernează răspunderea civilă delictuală, art. 998 și 999 C. civ., în virtutea regulii specialia generalibus derogant. Așadar, ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor normei speciale, aceasta se aplică prioritar față de norma generală. Față de aceste aspecte, decizia atacată nu este supusă recursului, indiferent de valoarea obiectului litigiului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așadar, în afară de căile de atac reglementate de dispozițiile legale nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 66/A din 8 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. cu domiciliul procesual ales în București, sector 3, în contradictoriu cu Statul român prin B., cu sediul în București, sector 5, împotriva Deciziei nr. 66/A din data de 8 februarie 2016 a Curții de Apel Bucureștim secția a IV-a civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2016.