ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1095/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1095/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Decizia nr. 1095/2016
Deliberând
asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la data de 19 martie 2014, reclamantul A. a
solicitat obligarea Statului român, prin B. la plata sumei de 20.000.000 euro
cu titlu de daune morale pentru suferințele psihice cauzate tatălui
său, C., ca urmare a arestării sale pe nedrept, respectiv la plata
sumei de 30.000.000 euro daune materiale reprezentând prejudiciu produs
tatălui său prin pierderea hotelului D. Timișoara, a unui
apartament situat în Timișoara, a pensiei și salariului în perioada
19 noiembrie 2001 - până la decesul acestuia. Totodată, a pretins
cheltuieli de judecată în urma desfășurării procesului
penal, și anume onorariul apărătorului și cel al
expertizelor efectuate în cursul urmăririi penale, precum și în
judecata de fond și apel. În drept, cererea a fost întemeiată pe
dispozițiile art. 998, 999 și 1003 C. civ.
În ședința publică de la 11
septembrie 2014, Tribunalul a admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantului pe aspectul daunelor morale, potrivit celor
consemnate în încheierea de la acea dată.
Prin sentința civilă nr. 177 din 5
februarie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a
respins, ca neîntemeiată, acțiunea promovată de reclamant,
privind plata daunelor materiale.
Prin Decizia nr. 66/A din 8 februarie 2016 a
Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost
respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței
de fond.
În ședința publică din 07
decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,
în complet de divergență, a decis că speței îi sunt
aplicabile prevederile art. 504-506 C. proc. pen., care constituie
dispoziții speciale în materia formulării de cereri pentru
despăgubiri generate de arestarea pe nedrept a unei persoane.
Împotriva Deciziei nr. 66/A din 8 februarie
2016 a Curții de Apel București, a declarat recurs reclamantul A.,
dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție la data de 3 martie 2016 și repartizat aleatoriu completului
9, potrivit fișei Ecris aflată la fila 1 din dosarul de recurs.
Învestită cu soluționarea căii
de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în
principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C.
proc. civ., acesta fiind comunicat părților pentru a putea depune
puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Recurentul-reclamant A. a depus punct de
vedere asupra raportului, arătând faptul că hotărârea
pronunțată de curtea de apel este supusă recursului, litigiul
fiind pronunțat într-o acțiune evaluabilă în bani de peste 500.000
lei, ce are ca temei răspunderea civilă delictuală (art. 998 C.
civ.).
Analizând recursul în condițiile
dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499
teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care
recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de
recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca
și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată
următoarele:
Decizia nr. 66/A din 08 februarie 2016 a
Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, este o
hotărâre definitivă, care nu este supusă căii de atac a
recursului.
Astfel, potrivit
dispozițiilor
art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ,,sunt hotărâri definitive,
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și
cele neatacate cu recurs.”
În
completare, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că
hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor
cauzate prin erori judiciare nu sunt supuse recursului.
De asemenea, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ,,nu sunt supuse
recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94
pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
republicată, în cele privind navigația civilă și
activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări
sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor
cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani
în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste
procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de
apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă
instanță sunt supuse numai apelului.”
În ședința publică din 07
decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,
în complet de divergență, a decis că speței îi sunt
aplicabile prevederile art. 504-506 C. proc. pen., care constituie
dispoziții speciale în materia formulării de cereri pentru
despăgubiri generate de arestarea pe nedrept a unei persoane.
Astfel,
cauza
de față are ca obiect o acțiune în despăgubiri pentru
repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite în
procesul penal, fiind aplicabile dispozițiile speciale în materie, art. 504-506
C. proc. pen., în raport cu normele generale care guvernează răspunderea
civilă delictuală, art. 998 și 999 C. civ., în virtutea regulii
specialia generalibus derogant. Așadar, ori de câte ori ne găsim în
fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor normei speciale,
aceasta se aplică prioritar față de norma generală. Față
de aceste aspecte, decizia atacată nu este supusă recursului,
indiferent de valoarea obiectului litigiului.
Legalitatea
căilor de atac presupune faptul că o hotărâre
judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac
prevăzute de lege. Așadar, în afară de căile de atac
reglementate de dispozițiile legale nu se pot folosi alte mijloace
procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei
hotărâri judecătorești.
În
consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează
să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul
A. împotriva Deciziei
nr. 66/A din 8 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția
a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat
de reclamantul A. cu domiciliul procesual ales în București, sector 3, în
contradictoriu cu Statul român prin B., cu sediul în București, sector 5,
împotriva Deciziei nr. 66/A din data de 8 februarie 2016 a Curții de Apel Bucureștim
secția a IV-a civilă.
Fără
nicio cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 17 mai 2016.