ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 31 mai 2012, sub nr. 4390/30/2012, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA, solicitând stabilirea despăgubirii pentru exproprierea terenurilor proprietatea societății, conform valorii reale a acestora, cu obligarea pârâtului la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubire și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1814 din 19 iunie 2013, Tribunalul Timiș a admis acțiunea și a obligat pe pârât la plata unei despagubiri în sumă totală de 258.716 lei pentru parcelele de teren expropriate din patrimoniul reclamantei prin hotărârile din 30 septembrie 2011. A obligat pe pârât la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 16.600 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, pentru realizarea obiectivului de interes național constând în autostrada Lugoj - Deva, au fost expropriate din patrimoniul reclamantei mai multe parcele de teren, în baza hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de pârâtă fiind stabilite despăgubirile cuvenite, după cum urmează: prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, comunicată în 27 martie 2012, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, având nr. C.F., în suprafața de 22 mp. s-a stabilit suma de 23,53 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, comunicată în data de 27 martie 2012 emisă de parată în vederea exproprierii suprafeței de 8.883 mp, bun propriu al reclamantei situată pe teritoriul com.

Topolovatu Mare jud. Timiș, s-a stabilit suma de 9.500,37 lei, reprezentând 1,06 lei/mp.; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. C.F. în suprafață de 1.602 mp s-a stabilit suma de 1.713,34 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș cu nr. C.F. în suprafață de 3.941 mp, s-a stabilit suma de 4,214,90 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare, jud. Timiș cu nr. C.F., în suprafața de 5.830 mp, s-a stabilit suma de 6,235,19 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com.

Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr., C.F. în suprafața de 282 mp, s-a stabilit suma de 301,60 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F. în suprafața de 1.064 mp, s-a stabilit suma de 1,137,95 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. C.F.,în suprafața de 1,218 mp, s-a stabilit suma de 1,302,65 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011. pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș; cu nr. cad., C.F. în suprafața de 86 mp pentru care s-a stabilit suma de 91,98 lei; hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011 pentru terenul situat în com.

Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 3.201 mp, pentru care s-a stabilit suma de 3.423,47 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 7.959 mp, s-a stabilit suma de 8.512,15 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafață de 533 mp, s-a stabilit suma de 570,04 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 184 mp, s-a stabilit suma de 196,79 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com.

Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 299 mp, s-a stabilit suma de 319,78 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 1.468 mp, s-a stabilit suma de 1.570,03 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 1.437 mp, s-a stabilit suma de 1.536,87 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 1162 mp. s-a stabilit suma de 1242,76 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com.

Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 339 mp, s-a stabilit suma de 362,56 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 155 mp, s-a stabilit suma de 165,77 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 88 mp, s-a stabilit suma de 94,12 lei.

Tribunalul a reținut că sumele oferite ca despăgubire prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nu reflectă valoarea reală a imobilului și a prejudiciului creat prin exproprierea terenurilor, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, potrivit căruia, cu luarea în considerare și a tranzacțiilor imobiliare efectuate în unitatea administrativ-teritorială, valoarea reală a terenurilor expropriate în suprafață totală de 39.753 mp, la data expertizării, este de 128.402 lei (29.930 euro), la care se adaugă valoarea prejudiciilor aduse proprietarului prin expropriere în sumă de 130.314 lei, potrivit calculelor evidențiate de către experți la filele 265-268 dosar (dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport în suma de 8.021 lei, dauna cauzată de pierderea subvenției pentru parcelele de teren în suprafață mai mică de 3.000 mp, în sumă de 1.628 lei, dauna pentru vânzare forțată în sumă de 32.204 lei, dauna pentru suprafețe de teren reduse sau cu forme geometrice dificil de lucrat în sumă de 75.708 lei, dauna cauzată de poluare în sumă de 12.753 lei).

Din totalul daunelor calculate de către experți, în sumă de 143.154 lei, a fost dedusă dauna pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren în valoare de 12.840 lei, care reprezintă doar un prejudiciu eventual (una dintre condițiile pentru repararea prejudiciului fiind ca acesta să fie unul cert). Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea formulată și a obligat pe pârât la plata unei despăgubiri în sumă totală de 258.716 lei pentru parcelele de teren expropriate din patrimoniul reclamantei prin hotărârile mai sus evidențiate. În temeiul art. 274 C. proc. civ., tribunalul l-a obligat pe pârât la cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 16.600 lei, reprezentând onorariile de experți în sumă de 12.600 lei și onorariul avocațial în sumă de 4.000 lei, potrivit chitanțelor de la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recalificat ulterior apel, atât pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara, cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. Prin Decizia nr. 163 din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, au fost respinse ambele apeluri, fiind obligat pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamantei suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că problema litigioasă asupra căreia trebuie să decidă, în apel, este cea referitoare la întinderea și compunerea despăgubirii la care este îndreptățită reclamanta - intimată, ca urmare a exproprierii pentru utilitate publică la care a fost supusă, determinată de lucrările la autostrada Timișoara - Lugoj, care face parte din Coridorul IV European.

În această privință, s-a reținut că, în urma probatoriului suplimentar administrat, respectiv a expertizei tehnice judiciare, s-a constatat că valoarea de piață a acestui teren, prin metoda comparației directe, este de 29.930 euro, valoarea în lei a acestei suprafețe expropriate de 39.753 mp fiind de 128.402 lei. Curtea de apel a constatat că această valoare este singura determinată în raport cu normele prevăzute de dispozițiile art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994 - republicată, la care face trimitere expresă Legea nr. 255/2010. Prin urmare, curtea de apel a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală atunci când a decis să fructifice expertiza judiciară în raport cu aceste dispoziții și a ales criteriile de evaluare potrivite, derivate din Legea nr. 33/1994, care trebuie să aibă la bază metoda comparației directe, acest argument al curții fiind susținut de chiar dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de apel a mai constatat un aspect relevant în raport cu criticile formulate de către apelanți, care vizează diminuarea cuantumului daunelor suplimentare, și anume faptul că reclamanta este o societate agricolă, deci o firmă care are ca obiect principal de activitate agricultura și folosea în mod direct și efectiv întreaga suprafață de teren expropriată, de 39.753 mp, adică aproape 4 ha. Prin urmare, toate criteriile suplimentare avute în vedere în raportul de expertiză judiciară, pentru stabilirea daunei suplimentare au avut la bază nu numai această realitate determinată de specificul activității reclamantei, dar și standardele internaționale de evaluare.

Astfel, s-a stabilit fără echivoc prin expertiză că valoarea prejudiciilor aduse proprietarului prin expropriere este în sumă de 130.314 lei, potrivit calculelor evidențiate de către experți la filele 265-268 dosar, compusă din dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport în sumă de 8.021 lei, dauna cauzată de pierderea subvenției pentru parcelele de teren în suprafață mai mică de 3.000 mp în sumă de 1.628 lei, dauna pentru vânzare forțată în sumă de 32.204 lei, dauna pentru suprafețe de teren reduse sau cu forme geometrice dificil de lucrat în suma de 75.708 lei și dauna cauzată de poluare în sumă de 12.753 lei. S-a reținut și faptul că dauna datorată poluării este confirmată și prin Acordul de mediu, de unde rezultă că terenul rămas în proprietatea reclamantei va fi afectat permanent de poluare într-un procent de 14%, ceea ce pentru un agricultor reprezintă o daună permanentă, consistentă, importantă.

De asemenea, dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport este perfect justificată în urma fragmentării excesive a parcelelor rămase în proprietatea reclamantei și rezultă în mod evident că aceasta va face, tot cu caracter permanent, cheltuieli suplimentare cu combustibilii necesari funcționării echipamentelor și utilajelor agricole, schițele experților fiind extrem de relevante în acest sens. În concluzie, confirmând atât legalitatea, cât și rezonabilitatea sumelor defipte de instanța de fond, curtea de apel a mai constatat că tribunalul a redus oricum totalul daunelor calculate de către experți, în sumă de 143.154 lei, din care a fost dedusă dauna pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren în valoare de 12.840 lei, care reprezintă doar un prejudiciu eventual și nu cert.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că despăgubirea propusă și neacceptată de expropriat se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, ambele componente fiind avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse. Recurentul a apreciat că prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, iar datele cuprinse în raportul de evaluare sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și susținute de exemple de oferte de vânzare a terenurilor din zonă.

Recurentul a arătat că indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac-Arad” au fost aprobați prin H.G. nr. 1480/2009, iar prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere, precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire. Totodată, a invocat dispozițiile art. 11 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 255/2010, arătând că raportul de evaluare a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.

Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Prin urmare, această valoare specială este mai mare decât o valoare de piață. Recurentul a mai arătat că, în urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză.

Astfel, preeminența interesului general, definit prin art. 2 alin. (1) lit. i) al Legii nr. 554/2004, determină prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă determină totodată o justă și imediată despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului. De asemenea, recurentul a arătat că raportul de evaluare a fost întocmit analizându-se piața specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței dintre cerere și ofertă.

La termenul de judecată din data de 5 iunie 2014 instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., iar articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat. Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc.

civ. Or, în speță, nu numai că recurentul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara nu s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând, decât formal, motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pe care și-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici ale deciziei pronunțate în apel, care face obiectul recursului și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea și indicarea temeiului de drept, respectiv care sunt textele de lege încălcate sau aplicate greșit, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță, în fundamentarea acesteia.

Recurentul reiterează practic motivele formulate prin cererea de apel, susținând că despăgubirile stabilite prin raportul de evaluare sunt corecte și legale, ignorând faptul că instanța de apel a analizat aceste critici și a expus în considerentele hotărârii argumentele de fapt și de drept pentru care nu le-a găsit întemeiate. Prin urmare, criticile formulate în recurs nu vizează considerentele deciziei atacate, ci reprezintă o reluare a motivelor de apel, fără ca recurentul să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, nesocotindu-se astfel existența judecății anterioare. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurent constă, practic, în reiterarea motivelor de apel, făcând abstracție de argumentele prezentate de instanța de apel în considerentele deciziei atacate, fiind astfel imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R.

SA - D.R.D.P. Timișoara. Având în vedere că recurentul a căzut în pretenții, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de intimata SC R. SRL, în sumă totală de 4.928 lei , reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 4.000 lei, potrivit chitanței aflată la fila 40 din dosar, contravaloare transport în sumă de 744 lei, conform facturii și chitanței aflate la fila 41 din dosar și contravaloare cazare în sumă de 184 lei (fila 42).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara împotriva Deciziei nr. 163 din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Obligă recurentul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara la plata sumei de 4.928 lei către intimata SC R. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2014.