ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1773/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 31 mai 2012, sub nr.

4390/30/2012, reclamanta

SC R. SRL a chemat

în judecată pe pârâtul

Statul Român, prin

M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA, solicitând stabilirea despăgubirii pentru

exproprierea terenurilor proprietatea societății, conform valorii reale a

acestora, cu obligarea pârâtului la plata sumelor stabilite cu titlu de

despăgubire și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1814 din 19 iunie 2013, Tribunalul Timiș

a admis acțiunea și a obligat pe pârât la plata unei despagubiri în sumă totală

de 258.716 lei pentru parcelele de teren expropriate din patrimoniul

reclamantei prin hotărârile din 30 septembrie 2011. A obligat pe pârât la

cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 16.600 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, pentru

realizarea obiectivului de interes național constând în autostrada Lugoj -

Deva, au fost expropriate din patrimoniul reclamantei mai multe parcele de

teren, în baza hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de pârâtă fiind

stabilite despăgubirile cuvenite, după cum urmează: prin hotărârea de stabilire

a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, comunicată în 27 martie 2012, pentru

terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, având nr. C.F., în suprafața

de 22 mp. s-a stabilit suma de 23,53 lei; prin hotărârea de stabilire a

despăgubirilor din 30 septembrie 2011, comunicată în data de 27 martie 2012

emisă de parată în vederea exproprierii suprafeței de 8.883 mp, bun propriu al

reclamantei situată pe teritoriul com. Topolovatu Mare jud. Timiș, s-a stabilit

suma de 9.500,37 lei, reprezentând 1,06 lei/mp.; prin hotărârea de stabilire a

despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu

Mare jud. Timiș, cu nr. C.F. în suprafață de 1.602 mp s-a stabilit suma de 1.713,34

lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011,

pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș cu nr. C.F. în

suprafață de 3.941 mp, s-a stabilit suma de 4,214,90 lei; prin hotărârea de

stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com.

Topolovatu Mare, jud. Timiș cu nr. C.F., în suprafața de 5.830 mp, s-a stabilit

suma de 6,235,19 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30

septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr.,

C.F. în suprafața de 282 mp, s-a stabilit suma de 301,60 lei; prin hotărârea de

stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com.

Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F. în suprafața de 1.064 mp, s-a

stabilit suma de 1,137,95 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din

30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș,

cu nr. C.F.,în suprafața de 1,218 mp, s-a stabilit suma de 1,302,65 lei; prin

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011. pentru terenul

situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș; cu nr. cad., C.F. în suprafața de 86

mp pentru care s-a stabilit suma de 91,98 lei; hotărârea de stabilire a despăgubirilor

din 30 septembrie 2011 pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud.

Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 3.201 mp, pentru care s-a stabilit

suma de 3.423,47 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30

septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr.

cad., C.F., în suprafața de 7.959 mp, s-a stabilit suma de 8.512,15 lei; prin

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul

situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafață de

533 mp, s-a stabilit suma de 570,04 lei; prin hotărârea de stabilire a

despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu

Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 184 mp, s-a stabilit suma

de 196,79 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011,

pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în

suprafața de 299 mp, s-a stabilit suma de 319,78 lei; prin hotărârea de

stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în

com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 1.468 mp,

s-a stabilit suma de 1.570,03 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor

din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud.

Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 1.437 mp, s-a stabilit suma de 1.536,87

lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011,

pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în

suprafața de 1162 mp. s-a stabilit suma de 1242,76 lei; prin hotărârea de

stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru terenul situat în

com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în suprafața de 339 mp, s-a

stabilit suma de 362,56 lei; prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din

30 septembrie 2011, pentru terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș,

cu nr. cad., C.F., în suprafața de 155 mp, s-a stabilit suma de 165,77 lei;

prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 septembrie 2011, pentru

terenul situat în com. Topolovatu Mare jud. Timiș, cu nr. cad., C.F., în

suprafața de 88 mp, s-a stabilit suma de 94,12 lei.

Tribunalul a reținut că sumele oferite ca despăgubire prin hotărârile

de stabilire a despăgubirilor nu reflectă valoarea reală a imobilului și a

prejudiciului creat prin exproprierea terenurilor, având în vedere concluziile

raportului de expertiză efectuat în cauză, potrivit căruia, cu luarea în

considerare și a tranzacțiilor imobiliare efectuate în unitatea administrativ-teritorială,

valoarea reală a terenurilor expropriate în suprafață totală de 39.753 mp, la

data expertizării, este de 128.402 lei (29.930 euro), la care se adaugă

valoarea prejudiciilor aduse proprietarului prin expropriere în sumă de 130.314

lei, potrivit calculelor evidențiate de către experți la filele 265-268 dosar

(dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport în suma de 8.021 lei, dauna

cauzată de pierderea subvenției pentru parcelele de teren în suprafață mai mică

de 3.000 mp, în sumă de 1.628 lei, dauna pentru vânzare forțată în sumă de

32.204 lei, dauna pentru suprafețe de teren reduse sau cu forme geometrice

dificil de lucrat în sumă de 75.708 lei, dauna cauzată de poluare în sumă de

12.753 lei).

Din totalul daunelor calculate de către experți, în sumă de 143.154

lei, a fost dedusă dauna pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren în

valoare de 12.840 lei, care reprezintă doar un prejudiciu eventual (una dintre

condițiile pentru repararea prejudiciului fiind ca acesta să fie unul cert).

Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea

formulată și a obligat pe pârât la plata unei despăgubiri în sumă totală de

258.716 lei pentru parcelele de teren expropriate din patrimoniul reclamantei

prin hotărârile mai sus evidențiate.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., tribunalul l-a obligat pe pârât la

cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 16.600 lei, reprezentând onorariile

de experți în sumă de 12.600 lei și onorariul avocațial în sumă de 4.000 lei,

potrivit chitanțelor de la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recalificat ulterior

apel, atât pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara,

cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

Prin Decizia

nr. 163 din 7

noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, au fost respinse

ambele apeluri, fiind obligat pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA să

plătească reclamantei suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în

apel, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că problema

litigioasă asupra căreia trebuie să decidă, în apel, este cea referitoare la

întinderea și compunerea despăgubirii la care este îndreptățită reclamanta -

intimată, ca urmare a exproprierii pentru utilitate publică la care a fost supusă,

determinată de lucrările la autostrada Timișoara - Lugoj, care face parte din

Coridorul IV European.

În această privință, s-a reținut că, în urma probatoriului suplimentar

administrat, respectiv a expertizei tehnice judiciare, s-a constatat că

valoarea de piață a acestui teren, prin metoda comparației directe, este de

29.930 euro, valoarea în lei a acestei suprafețe expropriate de 39.753 mp fiind

de 128.402 lei.

Curtea de apel a constatat că această valoare este singura determinată

în raport cu normele prevăzute de dispozițiile art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994

- republicată, la care face trimitere expresă Legea nr. 255/2010.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre legală atunci când a decis să fructifice expertiza

judiciară în raport cu aceste dispoziții și a ales criteriile de evaluare

potrivite, derivate din Legea nr. 33/1994, care trebuie să aibă la bază metoda

comparației directe, acest argument al curții fiind susținut de chiar dispozițiile

art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de apel a mai constatat un aspect relevant în raport cu

criticile formulate de către apelanți, care vizează diminuarea cuantumului

daunelor suplimentare, și anume faptul că reclamanta este o societate

agricolă, deci o firmă care are ca obiect principal de activitate agricultura

și folosea în mod direct și efectiv întreaga suprafață de teren

expropriată, de 39.753 mp, adică aproape 4 ha.

Prin urmare, toate criteriile suplimentare avute în vedere în raportul

de expertiză judiciară, pentru stabilirea daunei suplimentare au avut la bază

nu numai această realitate determinată de specificul activității

reclamantei, dar și standardele internaționale de evaluare.

Astfel, s-a stabilit fără echivoc prin expertiză că valoarea

prejudiciilor aduse proprietarului prin expropriere este în sumă de 130.314

lei, potrivit calculelor evidențiate de către experți la filele 265-268 dosar,

compusă din dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport în sumă de 8.021

lei, dauna cauzată de pierderea subvenției pentru parcelele de teren în

suprafață mai mică de 3.000 mp în sumă de 1.628 lei, dauna pentru vânzare

forțată în sumă de 32.204 lei, dauna pentru suprafețe de teren reduse sau cu

forme geometrice dificil de lucrat în suma de 75.708 lei și dauna cauzată de

poluare în sumă de 12.753 lei.

S-a reținut și faptul că dauna datorată poluării este confirmată și

prin Acordul de mediu, de unde rezultă că terenul rămas în proprietatea reclamantei

va fi afectat permanent de poluare într-un procent de 14%, ceea ce pentru un

agricultor reprezintă o daună permanentă, consistentă, importantă.

De asemenea, dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport este

perfect justificată în urma fragmentării excesive a parcelelor rămase în

proprietatea reclamantei și rezultă în mod evident că aceasta va face, tot cu

caracter permanent, cheltuieli suplimentare cu combustibilii necesari

funcționării echipamentelor și utilajelor agricole, schițele experților fiind

extrem de relevante în acest sens.

În concluzie, confirmând atât legalitatea, cât și rezonabilitatea

sumelor defipte de instanța de fond, curtea de apel a mai constatat că

tribunalul a redus oricum totalul daunelor calculate de către experți, în sumă

de 143.154 lei, din care a fost dedusă dauna pentru redobândirea aceleiași

suprafețe de teren în valoare de 12.840 lei, care reprezintă doar un prejudiciu

eventual și nu cert.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal,

pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC

C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a

arătat că despăgubirea propusă și neacceptată de expropriat se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite, ambele componente fiind avute în vedere la stabilirea

cuantumului despăgubirilor propuse.

Recurentul a apreciat că prețul de piață stabilit prin

raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul

corect, iar datele cuprinse în raportul de evaluare sunt în conformitate cu

dispozițiile legale în vigoare și susținute de exemple de oferte de vânzare a

terenurilor din zonă.

Recurentul a arătat că indicatorii tehnico-economici

ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac-Arad” au fost aprobați prin H.G.

nr. 1480/2009, iar prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării,

declanșarea procedurilor de expropriere, precum și suma globală estimată cu

titlu de despăgubire.

Totodată, a invocat dispozițiile art. 11 alin. (7), (8)

și (9) din Legea nr. 255/2010, arătând că raportul de evaluare a fost întocmit

și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente

fiecărui imobil în parte, așa cum sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul

la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea

prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.

Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea

evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru

cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în

vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr.

255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1,

reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a

imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

Prin urmare, această valoare specială este mai mare

decât o valoare de piață.

Recurentul a mai arătat că, în urma raportului de

evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar

cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind

condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză. Astfel, preeminența

interesului general, definit prin art. 2 alin. (1) lit. i) al Legii nr. 554/2004,

determină prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă

determină totodată o justă și imediată despăgubire, care în concret are aptitudinea

de a fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului.

De asemenea, recurentul a arătat că raportul de

evaluare a fost întocmit analizându-se piața specifică a proprietăților

imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul

de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile

investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul

pieței dintre cerere și ofertă.

La termenul de judecată din data de 5 iunie 2014

instanța a invocat, din oficiu,

excepția

nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.

Analizând recursul declarat prin prisma criticilor

formulate,

Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.,

cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C.

proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs,

motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., iar articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.

(2), care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea

motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de

art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul

formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat

hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice

nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate

examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă

încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță, nu numai că recurentul

Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P.

Timișoara

nu s-a conformat exigențelor art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând, decât formal,

motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pe care

și-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi

încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă

judecății, nu se regăsesc veritabile critici ale deciziei pronunțate în

apel, care face obiectul recursului și nici nu se arată în ce constă

nelegalitatea și indicarea temeiului de drept, respectiv care sunt textele de

lege încălcate sau aplicate greșit, prin raportare la soluția pronunțată în

apel și la argumentele folosite de instanță, în fundamentarea acesteia.

Recurentul reiterează practic motivele formulate prin

cererea de apel, susținând că despăgubirile stabilite prin raportul de evaluare

sunt corecte și legale, ignorând faptul că instanța de apel a analizat aceste

critici și a expus în considerentele hotărârii argumentele de fapt și de drept pentru

care nu le-a găsit întemeiate.

Prin urmare, criticile formulate în recurs nu vizează

considerentele deciziei atacate, ci reprezintă o reluare a motivelor de apel, fără

ca recurentul să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să

formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, nesocotindu-se astfel

existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are

loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind

legalitatea hotărârii pronunțată în apel.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către

recurent constă, practic, în reiterarea motivelor de apel, făcând abstracție de

argumentele prezentate de instanța de apel în considerentele deciziei atacate,

fiind astfel imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în

recurs.

Or, condiția legală a dezvoltării

motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și

încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., se va constata nul

recursul

declarat de pârâtul Statul Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P.

Timișoara.

Având în vedere că recurentul a căzut în pretenții, în conformitate cu

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de

intimata SC R. SRL, în sumă totală de 4.928 lei

, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 4.000

lei, potrivit chitanței aflată la fila 40 din dosar, contravaloare transport în

sumă de 744 lei, conform facturii și chitanței aflate la fila 41 din dosar și

contravaloare cazare în sumă de 184 lei (fila 42).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul

Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara împotriva Deciziei

nr. 163 din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă recurentul

Statul

Român, prin M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara la plata sumei

de 4.928 lei către intimata SC R. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2014.